Nr. 6 / 2009 - Revista PÄdurilor

More documents

Recommendations

Info

vast material de descriere a condiţiilor de viaţă a pădurilor din întreaga ţară, pe unităţi regionale (din păcate nepublicat). În zonarea producţiei pădurilor sunt stabilite 19 tipuri fizico-geografice şi 40 de unităţi silvoeconomice regionale. În celelalte două lucrări s-au delimitat 5 mari regiuni forestiere cu 37 subregiuni şi 144 sectoare regionale ale principalelor 10 formaţiuni forestiere naturale zonale din România. Pentru fiecare sector se indică elemente climatice şi potenţialul termic, hidric şi trofic al staţiunilor, iar pe subregiuni sunt prezentate şi caracteristici diferenţiale ale producţiei forestiere, ale dăunătorilor pădurii, ale gospodăririi în trecut, ale efectivelor optime de vânat etc. În regionarea efectuată de colectivul condus de C. Chiriţă au fost stabilite 85 de districte şi 99 de subdistricte de condiţii de viaţă a pădurilor. Trebuie menţionat că au existat însă şi cercetări de tipologie a pădurilor şi a staţiunilor care pot fi considerate cataloage regionale de tipuri (Paşcovschi şi colab., 1954; Leandru, 1954; Paşcovschi şi colab., 1955; Paşcovschi şi colab., 1956; Dămaceanu şi colab., 1964, Paşcovschi şi Doniţă, 1967; Ionescu 1968). Studiile naturalistice pe ocoale silvice, din diferite districte, efectuate de C. Chiriţă şi colab. între anii 1970-1982, conţin practic şi inventare de tipuri de staţiuni valabile pentru acele districte. Există şi teze de doctorat care conţin caracterizări tipologice regionale. Dar abia în anul 2006 a fost lansat, în cadrul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS), un amplu program de stabilire a cataloagelor regionale de ecosisteme şi de staţiuni forestiere. În primul an s-au luat în studiu 4 subregiuni din nordestul ţării (după regionarea publicată în 1980). Dar decesul regretatului dr. Nicolae Geambaşu, conducătorul programului, a stopat cercetările. Este însă imperios necesară reluarea acestui program, deoarece fără o definitivare a cercetărilor tipologice pe plan regional nu se poate trece la gospodărirea durabilă a pădurilor şi la utilizarea corectă a staţiunilor, geografic şi ecologic diferenţiată. Prin cercetările ce se vor efectua în acest program se vor putea descrie noi tipuri sau variante regionale de tipuri, dar în special se vor putea redefini multe tipuri de staţiuni puternic modificate în ultimii 50 de ani din cauza unor acţiuni antropice care au alterat echilibrul condiţiilor de viaţă (de exemplu staţiunile din lunci, cele de terenuri erodate din fondul forestier, cele de terenuri poluate, aridizate etc.). Trebuie precizat că pe plan regional trebuie să fie stabilite atât tipurile de ecosisteme pentru pădurile în care s-a păstrat compoziţia naturală, indicată staţional, cât şi tipurile de staţiune pentru toate situaţiile din fondul forestier sau din alte terenuri care ar urma să fie împădurite. Este vorba în primul rând de terenurile agricole degradate care formează în prezent mare parte din terenurile ce se împăduresc şi în care se întâmpină dificultăţi în stabilirea soluţiilor adecvate în plan regional. Este vorba apoi de stabilirea tipurilor de staţiuni de stepă în care de asemenea se vor face împăduriri sau se vor înfiinţa perdele forestiere de protecţie. După întocmirea cataloagelor regionale va fi necesară monitorizarea evoluţiei rapide a unor tipuri sub influenţa condiţiilor de mediu (în special de climă) foarte schimbătoare, ca şi a impacturilor antropice tot mai puternice. Ca unităţi regionale pentru elaborarea cataloagelor se pot folosi regionările din 1968 şi 1980 care coincid în linii mari. În programul amintit anterior s-a luat ca bază regionarea din 1980. Ca unităţi de lucru au fost admise subregiunile în care condiţiile de viaţă şi vegetaţia naturală au, mai mult sau mai puţin, aceeaşi diversitate, dictată în special de climă, relief, roci, soluri. Aceste subregiuni sunt redate în fig. 1. Pentru a ilustra deosebirile dintre subregiuni sub raportul aprovizionării cu apă, factor determinant în producţia forestieră, în tabelul nr. 1 se prezintă Fig. 1. Harta regionării pădurilor din 1980. A 1 - O 3 subregiuni forestiere. 14 REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6
precipitaţiile anuale în raport cu intervalul altitudinal al unităţii. Acest tabel pune în evidenţă deosebirile mari dintre subregiuni (de exemplu între cele de pe macroversanţii vestici şi estici ai Carpaţilor Orientali, ai Munţilor Apuseni, între subregiunile din Dobrogea şi cele vecine, între Podişul Sucevei şi Podişul Central Moldoveneasc etc.). De exemplu, între macroversantul vestic şi estic al Carpaţilor Orientali diferenţa de precipitaţii anuale este de 100 - 150 mm, iar în cazul Munţilor Apuseni această diferenţă este de până la 400 mm. Dar deosebiri însemnate sunt şi în compoziţia fitocenozelor forestiere, marcată prin specii cu răspândire regională, în productivitatea arboretelor formate din aceeaşi specie de arbori, în relief, roci, soluri (Doniţă şi colab., 1980). Desigur se mai pot face precizări ale limitelor acestor unităţi, eventual o grupare a unităţilor vecine. În principiu însă, regionarea tipurilor trebuie făcută pe unităţi teritoriale cât mai omogene (de peisaj). În acest sens trebuie luate în considerare şi regionările efectuate de geografi (vezi Atlasul R.S.R.). În Franţa, de exemplu, regionările s-au făcut chiar pe teritorii mult mai mici decât subregiunile forestiere din România. 3. Concluzii Dacă se organizează colective de cercetare pe unităţile I.C.A.S. şi de învăţământ care dispun de personal şi baza materială necesară, elaborarea cataloagelor regionale se poate finaliza în 5-7 ani. Condiţia este de a lucra cu colective complexe având specialişti în ecologie, floră, soluri, climă, auxologie, şi evident silvotehnică, pentru a propune şi măsuri de gospodărire diferenţiate regional (pe baza experienţei existente). Vor fi necesari cel puţin doi ani pregătitori pentru a sintetiza toate informaţiile utile pentru caracterizarea unităţilor de regionare şi punerea la punct a metodologiei. Utilizarea cataloagelor regionale de tipuri de ecosisteme şi de staţiuni forestiere se va face în primul rând în amenajarea pădurilor. Folosirea cataloagelor va simplifica încadrarea ecosistemică şi staţională a pădurilor în lucrările de amenajare dar, ceea ce este mai important, va asigura evidenţierea tocmai a particularităţilor regionale ale pădurilor, obligând amenajiştii şi silvicultorii de la ocoale să propună şi să utilizeze măsuri silvotehnice adecvate acestor particularităţi. Altitudinea şi precipitaţiile medii anuale pe subregiuni ecologice forestiere * Subregiunea ecologică Interval Precipita]ii forestieră altitudinal (m) anuale (mm) REG. CARPATICĂ Grupa est-carpatică Obcinele Bucovinei (A2) 400-1600 655-945 Giurgeni-Ciuc (B2) 700-1650 730-1080 Bistriţa-Tarcău (B3) 200-1700 530-960 Vrancea-Buzău (C2) 200-1700 600-1080 Grupa sud-carpatică Ciucaş-Bucegi (C3) 150-1700 550-1150 Făgăraş-sud (D2) 200-1800 620-1210 Parâng-Vâlcan (E2) 150-1750 570-1410 Grupa vest-carpatică Cerna-Semenic (F1) 150-1450 625-1340 Ţarcu-Poiana Ruscă (F2) 100-1750 625-1275 Zarand-Metaliferi (G1) 100-1250 625-1275 Pădurea Craiului (G2) 100-1600 650-1450 Podişul Someşan (H1) 150-900 575-1025 Grupa nord-carpatică Maramureş (A1) 200-1600 800-1350 Rodna-Năsăud (H2) 300-1750 700-1450 Grupa central-carpatică de est Gurghiu -Harghita (B1) 700-1600 800-1340 Ţara Bârsei (C1) 450-1750 680-1100 Ţara Făgăraşului (D1) 400-1700 665-1190 Cindrel-Retezat (E1) 200-1800 560-1290 Podişul Târnavelor (I2) 300-800 590-810 Grupa central-carpatică de vest Câmpia Transilvaniei (I1) 200-500 500-600 Trascău-Muntele Mare (G4) 200-1650 545-1050 Vlădeasa-Gilău (G3) 300-1650 670-1150 Subregiunea ecologică Interval Precipita]ii forestieră altitudinal (m) anuale (mm) REGIUNEA ESTICĂ Podişul Sucevei (J1) 300-500 600-725 Depresiunea Jijia-Bahlui (J2) 25-200 450-570 Platforma Tutovei (K1) 75-550 475-650 Platforma Fălciului (K2) 15-350 400-600 REGIUNEA SUD-ESTICĂ Delta Dunării (L1) 0-20 350 Dobrogea de Nord (L2) 100-450 450-600 Dobrogea Centrală (L3) 50-150 350-400 Dobrogea de Sud-vest (L4) 50-200 400-550 Bălţile Dunării (M1) 2-15 400 Bărăgan-Câmpia Siretului (M2) 5-50 400 REGIUNEA SUDICĂ Câmpia Vedea-Argeş (N1) 15-200 450-600 Câmpia Olteniei (N2) 15-200 440-550 REGIUNEA VESTICĂ Câmpia Timişului (O1) 75-200 580-680 Câmpia Crişurilor (O2) 75-200 550-650 Câmpia Someşului (O3) 100-200 570-670 * Date din lucrarea Doniţă şi colab. 1980 Tabelul 1 REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6 15
Page 1 and 2: REVISTA PĂDURILOR REVISTÃ TEHNICO
Page 3 and 4: O jumătate de secol de aplicare a
Page 5 and 6: grădinărit să fie aplicate doar
Page 7 and 8: avansat: u.a. 6 şi 7 din UP III B
Page 9 and 10: tului ar fi mult diminuat. De altfe
Page 11 and 12: şi în legătură cu tehnica aplic
Page 13: Despre cataloagele regionale de tip
Page 17 and 18: Un nou criteriu de caracterizare ec
Page 19 and 20: Bibliografie Bândiu, C, 2004: Este
Page 21 and 22: zona Harghita Băi, la 46°21′30
Page 23 and 24: temperaturilor, atât în ceea ce p
Page 25 and 26: Fundamente ştiinţifice privind re
Page 27 and 28: calamităţilor şi de creare a fon
Page 29 and 30: nu ar trebui să se intervină cu a
Page 31 and 32: Măsurile indicate în vederea dimi
Page 33 and 34: Pro Silva Europa - douăzeci de ani
Page 35 and 36: tul pe funcţiile ecoprotective ale
Page 37 and 38: sylviculture proche de la nature. A
Page 39 and 40: Foto 2. Iniţiatorul experimentului
Page 41 and 42: Foto 5. Faze iniţiale ale procesul
Page 43 and 44: Foto 6. Vedere de ansamblu a unui a
Page 45 and 46: În final, lucrarea prezentată a f
Page 47 and 48: zuri, de ordin socio-politic. Stude
Page 49 and 50: Mountains (1994), „Some remarks o
Page 51 and 52: a pădurilor de stejar în Germania
Page 53 and 54: teritoriul zairez de la podişurile
Page 55 and 56: Din acest punct de vedere, cu toate

Nr. 6 / 2009 - Revista PÄdurilor

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?

Nr. 6 / 2009 - Revista PÄdurilor