Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

vast material de descriere a condiţiilor de viaţă a
pădurilor din întreaga ţară, pe unităţi regionale (din
păcate nepublicat).
În zonarea producţiei pădurilor sunt stabilite
19 tipuri fizico-geografice şi 40 de unităţi silvoeconomice
regionale. În celelalte două lucrări s-au
delimitat 5 mari regiuni forestiere cu 37 subregiuni
şi 144 sectoare regionale ale principalelor 10 formaţiuni
forestiere naturale zonale din România.
Pentru fiecare sector se indică elemente climatice
şi potenţialul termic, hidric şi trofic al staţiunilor,
iar pe subregiuni sunt prezentate şi caracteristici
diferenţiale ale producţiei forestiere, ale dăunătorilor
pădurii, ale gospodăririi în trecut, ale efectivelor
optime de vânat etc. În regionarea efectuată de
colectivul condus de C. Chiriţă au fost stabilite 85
de districte şi 99 de subdistricte de condiţii de viaţă
a pădurilor.
Trebuie menţionat că au existat însă şi cercetări
de tipologie a pădurilor şi a staţiunilor care pot fi
considerate cataloage regionale de tipuri (Paşcovschi
şi colab., 1954; Leandru, 1954; Paşcovschi şi colab.,
1955; Paşcovschi şi colab., 1956; Dămaceanu şi
colab., 1964, Paşcovschi şi Doniţă, 1967; Ionescu
1968).
Studiile naturalistice pe ocoale silvice, din
diferite districte, efectuate de C. Chiriţă şi colab.
între anii 1970-1982, conţin practic şi inventare
de tipuri de staţiuni valabile pentru acele districte.
Există şi teze de doctorat care conţin caracterizări
tipologice regionale.
Dar abia în anul 2006 a fost lansat, în cadrul
Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice
(ICAS), un amplu program de stabilire a cataloagelor
regionale de ecosisteme şi de staţiuni forestiere. În
primul an s-au luat în studiu 4 subregiuni din nordestul
ţării (după regionarea publicată în 1980).
Dar decesul regretatului dr. Nicolae Geambaşu,
conducătorul programului, a stopat cercetările.
Este însă imperios necesară reluarea acestui
program, deoarece fără o definitivare a cercetărilor
tipologice pe plan regional nu se poate trece la
gospodărirea durabilă a pădurilor şi la utilizarea
corectă a staţiunilor, geografic şi ecologic diferenţiată.
Prin cercetările ce se vor efectua în acest program
se vor putea descrie noi tipuri sau variante regionale
de tipuri, dar în special se vor putea redefini multe
tipuri de staţiuni puternic modificate în ultimii 50 de
ani din cauza unor acţiuni antropice care au alterat
echilibrul condiţiilor de viaţă (de exemplu staţiunile
din lunci, cele de terenuri erodate din fondul
forestier, cele de terenuri poluate, aridizate etc.).
Trebuie precizat că pe plan regional trebuie
să fie stabilite atât tipurile de ecosisteme pentru
pădurile în care s-a păstrat compoziţia naturală,
indicată staţional, cât şi tipurile de staţiune pentru
toate situaţiile din fondul forestier sau din alte
terenuri care ar urma să fie împădurite. Este vorba
în primul rând de terenurile agricole degradate care
formează în prezent mare parte din terenurile ce
se împăduresc şi în care se întâmpină dificultăţi în
stabilirea soluţiilor adecvate în plan regional. Este
vorba apoi de stabilirea tipurilor de staţiuni de stepă
în care de asemenea se vor face împăduriri sau se
vor înfiinţa perdele forestiere de protecţie.
După întocmirea cataloagelor regionale va fi
necesară monitorizarea evoluţiei rapide a unor
tipuri sub influenţa condiţiilor de mediu (în special
de climă) foarte schimbătoare, ca şi a impacturilor
antropice tot mai puternice.
Ca unităţi regionale pentru elaborarea
cataloagelor se pot folosi regionările din 1968 şi
1980 care coincid în linii mari. În programul amintit
anterior s-a luat ca bază regionarea din 1980. Ca
unităţi de lucru au fost admise subregiunile în care
condiţiile de viaţă şi vegetaţia naturală au, mai mult
sau mai puţin, aceeaşi diversitate, dictată în special
de climă, relief, roci, soluri. Aceste subregiuni sunt
redate în fig. 1.
Pentru a ilustra deosebirile dintre subregiuni sub
raportul aprovizionării cu apă, factor determinant
în producţia forestieră, în tabelul nr. 1 se prezintă
Fig. 1. Harta regionării pădurilor din 1980. A 1
- O 3
subregiuni forestiere.
14 REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6