Nr. 6 / 2009 - Revista Pădurilor

şi în legătură cu tehnica aplicării tratamentului şi cu
reducerea prejudiciilor provocate seminţişurilor şi
arborilor (Copăceanu, 1970), fondului de producţie
în ansamblul său. În legătură cu ultimul aspect
(tehnica aplicării), o atenţie deosebită trebuie
acordată interferării permanente a actului de
exploatare cu cel de cultură silvică şi stabilirii clare
a obligaţiilor şi răspunderilor părţilor implicate.
5. Consideraţii finale
Foto 6. Aspect de arboret cu structură pluriană relativ
realizată în u.a. 1 din U.P. VI Crivaia. (Foto: C. Becheru)
problema pregătirii şi formării continue a acestuia
lasă mult de dorit. Este suficient să se precizeze
că, din anul 2000 şi până în prezent, la Văliug s-au
schimbat şapte şefi de ocol, că niciunul din cei trei
şefi de district silvic n-are o vechime mai mare de
trei - patru ani în acelaşi loc de muncă şi că, pe linia
formării profesionale, de multă vreme nu au mai fost
organizate cursuri, schimburi de experienţă sau alte
manifestări profilate pe aplicarea grădinăritului sau
chiar a aplicării tratamentelor, în general. Pe linia
stabilităţii personalului unităţilor în care se aplică
tratamente intensive, se impun reglementări şi chiar
stimulări speciale.
Pentru ca prevederile din amenajamentele silvice
să poată fi aplicate corespunzător este necesar ca
acestea să fie întocmite, pe cât posibil, de echipe
care cunosc specificul grădinăritului şi al tăierilor
de transformare spre grădinărit. Urmărindu-se
aplicarea consecventă a promovării regenerării
în buchete, grupe şi pâlcuri, prin prevederile
amenajamentelor trebuie să se evite deschideri mari
care să conducă la constituiri de subparcele şi la
fărâmiţări care îngreunează şi întârzie procesul de
transformare spre structurile de tip grădinărit.
De asemenea, în scopul fundamentării ştiinţifice
şi tehnice a amenajamentului, precum şi a aplicării
practice a grădinăritului şi a tăierilor de transformare
spre grădinărit, este necesară reluarea cercetărilor
ştiinţifice în legătură cu readucerea în actualitate
a metodei grădinăritului funcţional (Popescu –
Zeletin, 1959), prin noi investigaţii privind mărimea
şi structura fondului optim / normal, cu diferenţieri
corespunzătoare în raport cu funcţiile multiple ale
pădurilor (Giurgiu, Dissescu et al., 1987), precum
REVISTA PĂDURILOR Anul 124 2009 Nr. 6
În încheiere, sunt de relevat unele considerente
privind două avantaje fundamentale ale amplei
acţiuni de transformare spre grădinărit a pădurilor
de la Văliug.
Primul este un avantaj de ordin economic.
Acesta se referă la recoltele de lemn şi mai ales
la continuitatea acestor recolte. Referiri la aceste
aspecte au fost prezentate în Revista pădurilor - ce-i
drept, doar sumar şi tangenţial - chiar în etapa de
început a procesului de transformare (Carcea, 1961).
Acum, se impune o detaliere. Aşa cum s-a arătat,
la întocmirea amenajamentului din 1951, pădurile
respective aveau preponderent vârste cuprinse între
50 şi 80(90) de ani. Dacă în baza amenajamentelor
succesive care au urmat, ele ar fi fost în continuare
tratate în codru regulat (potrivit metodei claselor
de vârstă aplicată la vremea respectivă), s-ar fi
impus o perioadă de aşteptare de cel puţin 20 - 30
de ani. În perioada respectivă s-ar fi putut recolta
cel mult produse secundare obţinute prin executarea
lucrărilor de îngrijire a arboretelor şi poate un volum
neînsemnat din produse principale (din arborete
necorespunzătoare, formate din specii moi ajunse la
vârsta exploatabilităţii etc.) După această perioadă,
într-un interval de 30 - 50 de ani, toate arboretele
ar fi devenit exploatabile, fapt care impunea două
alternative, ambele neconvenabile: ori exploatarea
grăbită, cu depăşiri ale posibilităţii normale, cu
inconveniente ecologice majore şi cu intrarea într-o
nouă perioadă de aşteptare (dezavantaj economic
important), ori asigurarea continuităţii tăierilor, dar
cu inconvenientul îmbătrânirii excesive şi al scăderii
productivităţii şi calităţii arboretelor. Prin trecerea
spre grădinărit, posibilitatea a crescut treptat şi
nivelul recoltelor se va menţine relativ constant, pe
măsura realizării unui fond de producţie echilibrat,
relativ normal.
11