Pilda polilor – Luca 19, 11-27 - mesagerul crestin

Pilda polilor – Luca 19, 11-27 – F.R.
Spre deosebire de pilda talanilor din Evanghelia dup Matei, unor exegei li se pare de
neîneles suma mica care le-a fost dat. Aceast neînelegere dispare dac ne gândim c aici nu
este vorba de administarea unei avuii, pe care o las în urma sa cel ce pleac în cltorie.
Robilor li s-au dat banii cu însrcinarea ca s fac nego. Aceast trstur arat înelepciunea
de conductor a viitorului împrat. În aceast sum mic, care a fost dat robilor, i în
activitatea puin vizibil, cu care au fost însrcinai, se putea verifica credincioia i capacitatea
lor de administrare în împria care va veni.
Scurt timp dup ce omul de neam mare a plecat în cltorie, cetenii lui, care urmau s
devin supuii lui, au protestat împotriva poziiei lui ca împrat. Din ur fa de persoana lui au
trimis o delegaie dup el, ca s-i spun c nu vor ca el s împreasc peste ei. Printr-un
protest au fcut cunoscut voina lor încpânat: »Nu vrem ca omul acesta s împreasc
peste noi!« Încercarea lor nu a avut nici-un succes. Împratul a primit împria. Din coninutul
pildei rezult c el s-a întors înapoi ca judector. Înainte ca s pedepseasc pe dumanii lui,
robii lui au trebuit s dea socoteal.
b) Rsplata robilor credincioi
Luca 19, 15-19
15. Când s-a întors înapoi, dup ce îi luase împria, a spus s cheme pe robii aceia,
crora le dduse banii, ca s vad cât câtigase fiecare cu ei din nego.
16. Cel dintâi a venit, i i-a zis: »Doamne, polul tu a mai adus zece poli.«
17. El i-a zis: »Bine, rob bun; fiindc ai fost credincios în puine lucruri, primete
cârmuirea a zece ceti.«
18. A venit al doilea, i i-a zis: »Doamne, polul tu a mai adus cinci poli.«
19. El i-a zis i lui: »Primete i tu cârmuirea a cinci ceti.«
În continuarea relatrii suntem plasai în momentul dup reîntoarcerea omului de neam mare,
care acum avea autoritate i maiestate regal. Nu ni se relateaz nimic despre felul cum robii au
lucrat cu banii încredinai în timpul absenei lui. Aceasta rezult din vorbirea robilor, atunci
când au fost chemai s dea socoteal. Un rob dup altul s-au înfiat i au dat socoteal de ce
au fcut. Primul nu a spus: dintr-un pol au rezultat zece, ci spune: »Polul tu a mai adus zece
poli«. Robul nu se laud, ci el laud polul Domnului. Cu o bucurie smerit laud polul pe care i
l-a încredinat stpânul su i relateaz cât de roditor a fost. Stpânul su îl laud i îl
rspltete. Activitatea plin de credincioie a primului rob este rspltit cu un domeniu mai
mare de activitate i cu recunotin din partea stpânului. Mrimea rsplii este în funcie de
mrimea rezultatelor. Robul care i-a dovedit credincioia în lucrurile mici primete
împuternicire peste ceva mai mare, peste o parte mare în împria împratului. Primete atâtea
ceti pentru administrare, câi poli a câtigat. 1
Dup primul rob a urmat al doilea rob. Cu aceiai bucurie smerit laud i el rodul polului
care i-a fost încredinat, numai c rodul este jumtate din cel al primului rob. Domnul îi d
acelai rspuns plin de dragoste, cu deosebirea c numrul cetilor peste care este pus se
reduce la numrul polilor câtigai – cinci. Faptul c în discursul de laud lipsete exprimarea
»Bine, rob bun« nu înseamn nicidecum c el a fost lipsit de aceast laud. Aici lipsete i
motivarea: »Fiindc ai fost credincios în puine lucruri«. Ambele se adaug de la sine, se
subîneleg. În Evanghelia dup Matei 25, 21, dimpotriv, cuvintele adresate de Domnul se
1
Nimic nu formeaz pe om mai mult, decât credincioia în lucrurile mici. Aceasta îl formeaz mai mult, mai bine
i mai profund decât orice universitate a lumii acesteia, mai mult decât orice specializare a capacitii de gândire.
Credincioia în rugciune, în citirea Cuvântului lui Dumnezeu, în profesie, în lucrarea Domnului, în lucrul pentru
El, la împrirea pliantelor cretine, aceasta formeaz – aceasta stimuleaz!
3 / 5