Untitled - Media Med Publicis

PROGRESE ÎN CARDIOLOGIE / 37
Rolul CK-MB este în ultimii ani preluat de markeri biochimici cu specificitate
şi sensibilitate superioare pentru leziunea miocardica. Astfel, troponinele (T,
I şi C) sunt subunităţi ale complexului troponină – tropomiozină asociat cu
filamentele subţiri miocitare, complex implicat în reglarea contracţiei musculare
striate. Au fost dezvoltate teste cu anticorpi monoclonali specifici pentru
formele cardiace ale troponinelor. Utilizarea acestor teste sensibile şi rapide
poate identifica micronecrozele miocardice chiar atunci când diagnosticul de IM
fusese exclus pe baza definiţiei clasice. Consecinţa firească a acestei evoluţii a
constituit-o adoptarea unei noi definiţii a infarctului miocardic, prin consens,
a Societăţilor Europeană şi Americană de Cardiologie, în septembrie 2000 13 ,
definiţie care subliniază utilitatea troponinelor cardiace ca marker preferat de
necroză miocardică în contextul simptomelor de ischemie coronariană în practica
clinică (Tabelul 3).
Tabelul 3. Noua definiţie a infarctului miocardic acut, evolutiv sau recent (cf.13)
Îndeplinirea a cel puţin unul dintre următoarele criterii:
1.Creştere tipică a nivelelor serice ale markerilor biochimici de necroză miocardică (troponina cu
creştere şi scădere gradată, CK-MB cu creştere şi scădere mai rapidă), asociată cu cel puţin una din
următoarele caracteristici:
- simptome de ischemie
- apariţia undelor Q patologice pe ECG
- modificări EKG indicative de ischemie (supradenivelare sau subdenivelare de segment ST)
sau
- intervenţia pe coronare (de exemplu, angioplastie coronariană)
2. Caracteristici morfopatologice de infarct miocardic acut
În comparaţie cu CK-MB, troponinele sunt mult mai sensibile în detectarea
injuriei miocardice. Cinetica de eliberare a troponinelor T şi I este similară –
ambele sunt detectabile în ser la cca 4-12 ore după debutul necrozei miocardice,
şi ating valorile maxime între 12 şi 48 de ore de la debutul clinic al sindromului
coronarian acut, în funcţie de durata ischemiei şi de eventuala prezenţă a
reperfuziei 14 . Ca urmare, recomandările actuale includ o măsurare a troponinei
la prezentarea pacientului, urmată de măsurări seriate la 8-12 ore după debutul
simptomelor. Ambele forme de troponină prezintă nivele serice crescute câteva
zile după evenimentul coronarian acut, cu observaţia ca troponina I are un
clearance mai rapid decât troponina T. Pe de altă parte, datorită timpului de
înjumătăţire relativ lung, nici unul dintre aceşti doi markeri nu sunt ideali pentru
detectarea reinfarctizării.
Ca o observaţie, trebuie menţionat ca o proteină care este exprimată numai
în viaţa fetală poate fi reexprimată în ser ca răspuns la o injurie tisulară, fiind
astfel un marker mai puţin specific. În cazul troponinelor, TnI nu este exprimată
fetal în ţesuturi extracardiace, în timp ce izoforma cardiacă a TnT este exprimata