Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

iografia unei ştiinte, despre strădania şi zbuciumul ei, despre căderile şi înălţările,
durerile şi triumfurile, încordările şi destinderile, conflictele şi împăcările ei, adică
despre «drama pe care o poate trăi şi o trăieşte orice om de ştiintă. Frământările
dramatice ale omului de ştiinţă sunt ale ştiinţei înseşi şi invers" (Pavelcu, 1972).
O astfel de dramă a psihologiei continuă şi astăzi, iar o parte din lucrările dedicate
psihologiei din ultimul deceniu se referă la schimbări metodologice şi la încercări
de reorientare epistemologică.
În ultimele decenii, sub influenţa teoriei sistemelor şi a ciberneticii,
psihologia – alături de celelalte ştiinţe – a trecut printr-un amplu proce de
restructurare epistemologică şi metodologică.
De-a lungul timpului psihologia a fost definită mai simplu sau mai complex,
mai sec sau mai complex, mai mult sau mai puţin riguros. Astfel, Max Meyer arăta
că psihologia este „ştiinţa studiată de psihologi", Vasile Pavelcu spunea despre
psihologia că “este o lumina indispensabilăînţelegerii, apropierii şi ascensiunii
umane". În acelaşi ton Kirk Schneider definea psihologia ca „ştiintă a inimii",
militănd totodată pentru reintoarcerea psihologiei la romantism, la intuitii,
afectivitate, la profunzimea experientelor umane individuale şi sociale. Astfel, el
considera că psihologia ar trebui să studieze viata lumii umane, care cuprinde trei
dimensiuni esentiale : 1) starea tacită a experientei inainte de reflectie (simtul —
simtit) ; 2) starea holistică, complexă, cu multe structuri şi relatii ; 3) starea in care
viata lumii devine subject al cunoaşterii închegănd întotdeauna conştiinta
investigatorului şi a participantului. Wilhelm Wundt definea psihologia ca fiind
ştiinta experientei imediate, spre deosebire de fizică - ştiinta experientei mediate.
William James afirma, in Principii de psihologie, că psihologia este ştiinta vietii
mintale, a fenomenelor şi conditiilor reale. Într-o altă lucrare James scria că
„psihologia este descrierea şi explicarea stărilor de conştiintă in calitate de stări de
conştiintă". Printre stările de conştiintă el enumera: senzatiile, dorintele, emotiile,
cunoştintele, rationamentele, deciziile, vointa. Explicarea lor ar trebui să cuprindă,
considera James, studiul determinărilor ştiintifice, in măsura in care acest lucru
este posibil, cauzele, conditiile şi consecintele lor imediate. Oswald Kulpe
reformulează in 1899 definitia dată de Wundt, arătând că psihologia este ştiinta
9