Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

Prezentăm mai jos - din aceeaşi lucrare a lui Iluţ (1997) - un tabel sintetic al
diferenţelor majore dintre cele două tipuri de abordări.
Totodată, trebuie să amintim că, dincolo de limitele şi valenţele fiecărei abordări
strategice de cercetare, este necesară o integrare şi o folosire diferenţiată a
diverselor metode şi tehnici cantitative sau calitative în funcţie de scopul concret şi
de obiectivele particulare ale cercetărilor. În acest sens, dorim să amintim
demersul lui N. Denzin a lansat termenul de triangulaţie, dezvoltat într-o lucrare de
referinţă, The research act (1978). V. Janesick afirmă că în concepţia lui N. Denzin
"triangulaţia" se manifestă în patru ipostaze de bază:
a. triangulaţia datelor: utilizarea unei varietăţi de surse de date în studiu;
b. triangulaţia investigatorului: utilizarea mai multor cercetători sau evaluatori la
aceeaşi problemă;
c. triangulaţia metodologică: utilizarea unor metode multiple pentru a studia o
singură problemă;
d. triangulaţia teoretică: utilizarea mai multor perspective pentru a interpreta un
singur set de date.
Petru Iluţ arată că N. Fielding şi J. Fielding (apud Silverman, 1993) au criticat
propunerea lui N. Denzin ca fiind eclectică, întrucât "... rareori inacurateţea datelor
obţinută printr-o abordare este suplinită de acurateţea datelor culese printr-o altă
abordare". Această dificultate nu poate fi depăşită prin folosirea triangulaţiei
teoretice, adică interpolarea aceloraşi date de către cercetători cu diferite opţiuni
teoretice, fiindcă datele, după părerea autorilor citaţi, sunt culese, explicit său
implicit, dintr-o anumită perspectivă teoretică. Ei consideră că e mai onest şi
profitabil ca cercetătorul, pornind de la o anumită teorie (să aleagă metodele
potrivite.
64