Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

• psihologic
• istoric etc.
4. raportarea cunoaşterii la experienţă – putem vorbi de adevăr:
• aprioric
• aposterioric
Din punct de vedere logic indiciul cel mai sigur al adevarului este
verificarea. În cunoaşterea empirică proba verificării se realizează efectiv şi
nemijlocit acceptând experienţa drept instanţă de verificare. O’Neill vorbeste de un
control direct care stabileste ca teoria este adevarată şi de un control indirect
experimental care arată că teoria poate fi adevarată. In primul caz faptele verifică
teoria iar in cel de al doilea caz doar o confirmă, confirmarea si verificarea fiind
aşadar doua proceduri distincte. Din acest punct de vedere se consideră că o
construcţie teoretică ce are fundament empiric, este mai degrabă verificată şi nu
confirmată, întrucât indiferent de numărul de situaţii şi cadre empirice, întotdeauna
vor mai exista astfel de situaţii care nu vor fi supuse demersului de control.
Recurgerea la experienţă în vederea verificării adevărului ne oferă doar
perspectiva generală a problemei criteriului adevărului. De aceea trebuie să avem
în vedere stadiile cunoaşterii, căile fundamrntării şi legitimării ei. În acest sens este
necesar să vorbim de o specificare a criteriilor adevărului în funcţie de modalităţile
de recunoaştere, disciplinele ştiinţifice, nivelul de elborare a cunoştinţelor.
In cunoştinţele furnizate de cunoşterea comună criteriul furnizat îl reprezintă
concordanţa cu datele empirice.
In ştiinţă, criteriul principal al acceptarii propozitiilor este concordanţa cu
datele obşinute din observaţie, şi – mai larg – din metodele specifice de
cunoaştere şi de cercetare. Dar singura concordanţă nu este suficientă, trebuie
completată cu coerenţa şi cu principii teoretice.
In ştiinţele formale principalele proceduri de verificare sunt demonstratia şi
constructia unui model sau a unui contraexemplu.
6