Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

Inferenţa descriptivă presupune formularea de propoziţii despre fenomene ce nu
au fost direct observate pe baza unui set de observaţii particulare. De exemplu,
formularea de propoziţii privind conduita oamenilor într-o anumită situaţie
psihosocială prin studierea unui eşantion reprezentativ este o astfel de inferenţă
descriptivă. Practic este vorba de o estimare şi de o încercare de descriere a
conduitelor unei întregi populaţii, pornind de la o parte – mai mult sau mai puţin
reprezentativă – a respectivei populaţii.
Inferenţa cauzală caută să explice variaţia unui fenomen psiho-social prin variaţia
altui fenomen psiho- social, această covariaţie fiind testată empiric. Iar pentru a fi
considerată corectă din punct de vedere ştiinţific, inferenţa cauzală trebuie să fie
implicată de un set de propoziţii fundamentale.
Inferenţele cauzale şi includerea lor în teorii reprezintă obiectivul prin excelenţă al
cercetării ştiinţifice, însă nu toate studiile urmăresc formularea de teorii, unele
având în vedere doar generalizările empirice sau inferenţele descriptive.
Atunci când ne referim la termenul de paradigmă putem vorbi de două
sensuri principale ale acestuia:
1. set de concepte, propoziţii, metode de investigaţie cu un pronunţat carcater
normativ, dezvoltat pentru a ghida cercetarea într-un anumit domeniu specificat;
2. totalitatea realizărilor dintr-un domeniu disciplinar, larg acceptate de către
comunitatea ştiinţifică respectivă sau de către specialiştii în respectivul domeniu,
care oferă modelul problemelor de cercetare şi a soluţiilor explorate (acest sens a
fost lansat de Thomas Kuhn).
În principal, putem vorbi de două sensuri ale noţiunii de teorie:
- în sens restrâns, ca fiind un sistem ipotetico-deductiv de propoziţii;
- în sens larg, pe lângă accepţiunea teoriei în sens restrâns, luăm în
consideraţie şi trei categorii de paradigme:
a) paradigme teoretice sau analogice
55