Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

de propoziţii fundamentale apriori. O teorie realizează conceptualizarea cazurilor
particulare observate astfel încât teoria apare sub forma unor relaţii între concepte
abstracte implicate.
Concordanţa cu observaţia înseamnă verificarea empirică adică prin experienţă a
propoziţiei deduse din teorie. Karl Popper a arătat că operaţia de verificare nu are
nici un sens şi că o teorie nu poate fi niciodată complet verificată, întrucât se poate
demonstra cel mult concordanţa unei teorii cu anumite observaţii particulare şi nu
concordanţa ei cu realitatea în totalitate. Verificarea concordanţei cu realitatea sau
inferenţa de la cazurile particulare la toate cazurile posibile ar presupune un număr
indefinit de operaţii, astfel încât în viziunea lui Popper demersul ştiinţific nu ar
consta deci în confirmarea teoriilor, ci în infirmarea lor. De aceea, singura
modalitate de care dispune omul de ştiinţă pentru a supune teoria la proba realităţii
constă în a o construi astfel încât să fie falsificabilă, adică să poată fi respinsă de
către natură. Se poate afirma cu certitudine doar falsitatea unei teorii, dar niciodată
nu se poate spune cu certitudine că o teorie este adevărată.
Robert Merton identifică şapte accepţiuni diferite ale termenului de teorie:
1. metodologie;
2. idei directoare;
3. analiza conceptelor;
4. interpretări postafctum;
5. generalizări empirice;
6. teorie;
7. derivare şi codificare.
Se consideră că obiectivul cercetării ştiinţifice îl constituie elaborarea de inferenţe
(G. King, R. Keohane şi S. Verba). Inferenţa este procesul logic prin care se
ajunge la cunoaşterea fenomenelor care nu pot fi accesate direct – şi care
reprezintă materialul de bază pentru cercetări, teorii şi ipoteze - pe baza unor date
şi informaţii aflate la îndemâna cercetătorului.
Inferenţa este de două feluri: inferenţa descriptivă şi inferenţa cauzală.
54