Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa
Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa
Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
În funcţie <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>lul teoretic general aplicat în ve<strong>de</strong>rea explicării vieţii<br />
sociale, C.Zamfir (1979) consi<strong>de</strong>ra că analiza societăţii se poate face abordând, fie<br />
o strategie i<strong>de</strong>alistă, fie o strategie materialistă.<br />
Lazăr Vlăsceanu (1982) distinge tot în funcţie <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>lul teoretic general<br />
aplicat pentru explicarea vieţii sociale, două practici metodologice complementare :<br />
cea obiectivă si, respectiv, practica metodologică interpretativă.<br />
În cadrul practicii metodologice obiective se urmăreşte <strong>de</strong>zvoltarea sociologiei<br />
după mo<strong>de</strong>lul ştiinţelor naturii : faptele şi fenomenele sunt consi<strong>de</strong>rate ca obiecte<br />
şi sunt explicate prin alte fapte sau fenomene sociale. Conceptele epistemologice<br />
principale ale poziţiei metodologiei obiective sunt explicaţia şi predicţia bazate pe<br />
analiza factorilor <strong>de</strong>terminativi sau a cauzelor. Deşi unitară la nivelul celor mai<br />
generale principii, practica metodologică „obiectivă” a evoluat <strong>de</strong> la pozitivism la<br />
operaţionalism apoi la empirism, ca apoi să se consacre sub forma analizei<br />
structurale, analizei funcţionale sau a analizei sistemice a socialului.<br />
În practica metodologică interpretativă „se pune accentul pe specificul<br />
subiectiv ireductibil al faptelor sociale, ceea ce implică necesitatea concentrării<br />
analizelor asupra semnificaţiilor investite şi vehiculate <strong>de</strong> actorii sociali în<br />
interacţiunile şi situaţiile lor sociale” (L.Vlăsceanu, 1982). Conceptele<br />
epistemologice principale sunt înţelegerea şi interpretarea semnificaţiilor subiective<br />
ale comportamentelor situaţionale, prin consi<strong>de</strong>rarea scopurilor şi motivelor<br />
acţiunii. Practica metodologică interpretativă, formulată <strong>de</strong> filosofia socială<br />
neokantiană şi <strong>de</strong>zvoltată <strong>de</strong> sociologia interpretativă a lui Max Weber, a evoluat<br />
către interacţionism simbolic (G.H.Mead, anii ’30), sociologie fenomenologică<br />
(A.Schutz, anii ’50) şi etnometodologie (H.Garfinkel, anii ’60).<br />
Donald S. Tull realizează o clasificare a practicilor folosite <strong>de</strong> diverşi<br />
cercetători după criteriul publicităţii (explicitării) meto<strong>de</strong>lor <strong>de</strong> cercetare şi vorbeşte<br />
<strong>de</strong> conturarea a trei practici diferite <strong>de</strong> cercetare: metoda obiectivistă, metoda<br />
subiectivisă, şi metoda fenomenologică.<br />
Metoda obiectivistă îşi propune testarea ipotezelor utilizând proceduri<br />
statistice explicite (publice) şi teste ce pot fi repetate <strong>de</strong> alţi cercetători.<br />
51