Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

a) Definiţia ostensivă (introdusă în ştiinţa de W.Johnson în 1921 şi aprofundată
de B.Russel în lucrarea “Cunoaşterea umană. Posibilitate şi limitele sale “, 1948)
are ca specific simultaneitatea pronunţării unui termen necunoscut de către un
agent cunoscător (S2), dar cunoscut de alt agent cunoscător (S1) şi indicarea
designatului. Semnul comportamental caracteristic acestei definiţii este ridicarea şi
îndreptarea degetului către obiectul de definit. Sunt o serie de condiţii ce trebuie
respectate, consideră Chelcea, pentru a asigura corectitudinea definiţiei ostensive:
condiţia lingvistică (întotdeauna trebuie asociat acelaşi semn sau cuvânt
obiectelor indicate), condiţia simultaneităţii (rostirea cuvântului concomitent cu
arătarea obiectului desemnat) şi condiţia operaţională (atât obiectul desemnat
cât şi semnul propus să fie perceptibile). Atât condiţia simultaneităţii, cât şi condiţia
operaţională, vizează pe de o parte cerinţe psihologice (referitoare la concentrarea
atenţiei subiectului cunoscător atât asupra semnului, cât şi asupra obiectului), iar
pe de altă parte cerinţe pedagogice, de repetare a asocierii dintre semn şi obiect.
b) Definiţia nominală sau verbală constă din specificarea înţelesului unui termen
cu ajutorul altor termeni sau, altfel spus, din descrierea verbală a unui obiect.
Definiendum-ul, cuvânt al cărui înţeles trebuie arătat, are aceeaşi semnificaţie ca şi
definiens-ul, cuvintele cu ajutorul cărora se instituie un nume, se introduce un
termen nou în vocabularul ştiinţei sau în vocabularul unui agent cunoscător. Să
presupunem că vrem să introducem în vocabularul agentului cunoscător (S2)
termenul de “personalitate” (definiendum). Noi (S1) cunoaştem atât acest termen,
cât şi termenii “unitatea bio-psiho-socială care se formează stadial în ontogeneză
şi determină un mod specific şi relativ stabil de raportare a omului la lume şi la sine
însuşi.” (definiens). S2 nu cunoaşte decât definiens-ul. Pentru a arăta semnificaţia
definiendum-ului utilizăm numai termeni cunoscuţi de S2, preluaţi din limbajul
comun sau anterior definiţi.
Spre exemplu, termenii de “lume”, “mod”, “om” fac parte din vocabularul
cotidian. Termenii “unitate bio-psiho-socială”, “stadial”, “ontogeneză” trebuie definiţi
înainte de a-i utiliza în structura definiensului. Definiendum-ul şi definiens-ul au
acelaşi designat. Pentru a exprima aceasta relaţie legam definiendum-ul de
37