Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

- concepte individuale, considerate concepte istorice (sunt concepte al căror
designat are o mare determinare spaţio-temporală şi care designează o singură
unitate socială: Muntele Ceahlău, profesorul Popescu);
- concepte generale considerate invarianţi, universalii sau concepte aistorice
(sunt concepte care, indiferent de gradul lor de generalitate, au ca referenţial o
clasă de obiecte sau de calităţi, de exemplu: grup, normă, interacţiune, etc.)
(S.Chelcea, 2001)
În realitatea psiho-socială este însă greu de operat astfel de delimitări tranşante,
utilitatea acestor clasificări fiind mai degrabă didactică decât operaţională.
C.Popa (1972) consideră definiţia ca “o operaţie logico-semantică, prin care
se stabileşte o identitate de designat între un nume comun şi o descripţie
generală”. Cu alte cuvinte, ea constituie o operaţie generală a cunoaşterii şi
comunicării interumane prin care se apreciază înţelesul termenilor utilizaţi.
(S.Chelcea, 2001)
Totodată, C.Popa sistematizează funcţiile definiţiei:
a) funcţia referenţial-designatoare (constă în delimitarea unei clase de
obiecte);
b) funcţia de introducere a unor termeni noi în vocabularul unui agent
cunoscător;
c) funcţia de concentrare a informaţiei, de prescurtare a comunicării;
d) funcţia de relevare a schimbărilor intervenite în procesul cunoaşterii, pe
baza analizei intensiunii termenilor;
e) funcţia sintetic-calculatorie, care permite prelucrarea informaţiei într-un alt
limbaj.
Aceste funcţii – considera S.Chelcea (2001) - sunt caracteristice tuturor tipurilor de
definiţii din ştiinţele socio-umane.
Având ca lucrare de referinţă “Fundamentele formarii conceptelor în ştiinţele
empirice” a lui C.G.Hempel (1952), S.Chelcea distinge trei tipuri de definiţii în
ştiinţele socio-umane : ostensivă, nominală şi operaţională.
36