Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

S.Chelcea consideră că, în testarea ipotezelor nu poate fi urmată în
exclusivitate inferenţa inductivă pentru că, de cele mai multe ori, aceasta este
incompletă. Generalizări empirice, consideră S.Chelcea, se realizează cu un
anumit grad de valabilitate, înregistrându-se astfel o ambiguitate epistemica a
explicaţiei statistice. (Chelcea, Mărginean, Cauc, 1998)
Termen. Concept. Noţiune.
Operaţionalizarea conceptelor
Vom prezenta în cele ce urmează o analiză a conceptelor din ştiinţele socioumane
bazată în principal pe analiza similară a lui Septimiu Chelcea.
Semnele sunt simboluri din logică sau litere ale alfabetului care, ordonate
după reguli precise, comunică ceva despre calităţile unităţilor sociale. Fiecărui
semn îi corespunde o semnificaţie (sau mai multe), iar relaţia semn-semnificaţie se
stabileşte printr-o regula semantică. În plus, atunci când scriem literele una lângă
cealaltă într-o ordine precisă, ele alcătuiesc un cuvânt care semnifică altceva decât
literele alfabetului. Acest cuvânt este designatul, iar obiectul numit de semn este
denotatul. Un exemplu: cuvântul “medic” este înţeles de toată lumea ca fiind
persoana calificată să trateze pacienţii bolnavi. Cuvântul medic este designatul,
“obiectul propriu-zis” ce face parte din realitate (cu calităţile lui), reprezintă
denotatul. Mai atragem atenţia asupra termenilor conotaţie şi polisemie.
Sensurile diferite de denotaţia cuvântului reprezintă conotaţia (exemplu:
cuvântul ”medic” reprezintă un denotat atunci când spunem “medicul vindecă
oameni”, dar este un conotat atunci când afirmăm “…eşti medic în motoare auto”).
Cuvântul polisemie provine din unirea a două cuvinte greceşti polis –
numeros şi semantikos – semnificaţie, şi se poate defini, oarecum forţat, drept
“cuvânt cu semnificaţii numeroase”.
Termenul reprezintă o “expresie lingvistica minimă cu înţeles distinct”
(Chelcea, 2001), S.Chelcea clasifică termenii în trei categorii:
33