Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

Evident, o astfel de abordare este mai aproape de o perspectivă integrală şi
firească a cercetării şi cunoaşterii psihologice.
Septimiu Chelcea, citându-l pe Martyn Hammersley, arată care sunt
trăsăturile care diferenţiază cercetarea de tip socio-uman de alte activităţi:
- o astfel de investigaţie are ca scop descoperirea adevărului şi nu
producerea dovezilor pentru susţinerea unei poziţii deja adoptate;
- cercetarea socio-umană este mai degrabă preocupată de producerea
informaţiilor referitoare la fapte şi nu de enunţul judecăţilor de valoare;
- un astfel de demers are un scop teoretic, deşi problemele teoretice din
ştiinţele socio-umane au şi o puternică dimensiune practic-aplicativă;
- cercetarea tinde spre formularea unor legi;
- se consideră că măsurarea şi controlul variabilelor sunt esenţiale în
cercetările socio-umane.
Gary King, Robert Keohane şi Sidney Verba apreciază că cercetarea ştiinţifică a
socio-umanului are patru caracteristici:
- obiectul cercetării îl conctituie formularea de inferenţe (a face inferenţe
înseamnă „a trage concluzii mai generale privitoare la ceva care nu este
observabil, pornind d ela datele colectate”);
- procedurile din acest demers sunt publice (dar această caracteristică este
valabilă cu precădere în sociologie, considerându-se că sociologia este publică şi
trebuie să fie transparentă;
- concluziile sunt incerte (întreaga cunoaştere este incertă, certitudini avem
doar în credinţele noastre; se consideră, de aceea, că cercetătorul care nu se
îndoieşte de rezultatele investigaţiilor lui nu merită să fie luat în consideraţie);
- caracterul ştiinţific este dat de metoda folosită (Karl Pearson apreciază că:
„Unitatea ştiinţei constă în metodă, nu în materialul de studiu”).
În 1895 Emile Durkheim spunea că sociologia trebuie “să ne facă să vedem
lucrurile altfel de cum apar omului de rând; căci obiectul fiecărei ştiinţe este de a
face descoperiri, şi orice descoperire deconcertează mai mult sau mai puţin
29