Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

Principiul realismului: lumea există independent de observaţiile noastre, nu
e creată de simţurile noastre ;
Principiul determinismului: relaţiile din lume sunt organizate în termenii
cauza-efect ;
Principiul cognoscibilităţii: lumea poate fi cunoscută prin observaţii
obiective.
La acestea trei, Mc Burney (1983) a mai adăugat şi:
Principiul raţionalităţii : lumea externă poate fi cunoscută pe cale logică
(acest principiu poate fi subsumat principiului 3)
Principiul regularităţii : fenomenele din lume se produc în mod logic.
O contribuţie importantă la metodologia cercetării ştiinţifice a avut-o Patrick
Suppes prin promovarea empirismului probabilist. Vorbind astfel despre principiul
determinismului – considerat ca fiind unul dintre cele mai importante principii ale
cunoaşterii ştiinţifice - vom putea spune ţinând cont de metafizica probabilistă că
determinismul de tip laplaceean nu funcţionează şi nu poate fi aplicat cu succes în
planul cunoaşterii psihosociale, cu atât mai puţin strict în plan psihologic.
Iată care sunt, mai întâi, principiile metafizicii neotradiţionale –
reprezentanta directă a realismul ştiinţific şi care susţine determinismul clasic
lapaceean:
- viitorul este determinat de trecut;
- orice eveniment are o cauză determinată suficientă;
- cunoaşterea trebuie să se întemeieze pe certitudine;
- cunoaşterea ştiinţifică poate, în principiu, să fie adusă până la nivelul de
cunoaştere cu diferite niveluri de generalitate;
- cunoaşterea şi metoda ştiinţifică pot fi, în principiu, unificate.
În cele ce urmează prezentăm principiile metafizicii probabiliste:
- legile producerii fenomenelor naturale au în esenţă caracter probabilist;
- cauzalitatea are un caracter probabilist;
- certitudinea cunoaşterii, în sensul preciziei absolute a măsurilor, este irealizabilă;
- ştiinţele, ca terminologie, obiect şi metodă, se caracterizează prin pluralism.
28