Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

5. Când se discută de raportul cunoaştere comună - cunoaştere ştiinţifică în
perimetrul socioumanului se trece îndeobşte cu vederea un fapt foarte important,
susţine Iluţ. Şi anume acela că simţul comun nu este ceva omogen, amorf,
nediferenţiat. Dimpotrivă, el apare ca puternic stratificat din punctul de vedere al
potenţialului cognitiv, mergând de la constatări simple, clişee şi prejudecăţi, până
la observaţii şi raţionamente de mare fineţe şi profunzime, la explicaţii şi
interpretări nuanţate. În funcţie de inteligenţă şi nivel de cultură, de multitudinea şi
varietatea experienţelor socioculturale, indivizi nespecialişti propriu-zis în studierea
socioumanului au grade diferite de aprehensiune a lui.
Tot Petru Iluţ prezintă limitele cunoaşterii comune astfel:
1. La nivelul cunoaşterii comune este masiv prezentă subiectivitatea (clişee
de gândire, interese, aspiraţii, valori), ceea ce poate deforma de la început
conţinutul informaţional prin însăşi percepţia incorectă a realităţii. Funcţionează,
printre altele, expunerea şi filtrarea selectivă, adică tendinţa ca, deliberat sau nu,
oamenii să se expună şi să reţină mai mult informaţiile care concordă cu propriile
păreri (crezuri) şi să le evite pe cele disonante.
2. Chiar dacă reprezentările (percepţiile) obţinute la nivelul simţului comun
ar fi corecte şi pertinente, ele sunt întotdeauna particulare, rezultat al unui context
concret. Or, o eroare des întâlnită în retoricile cotidiene constă în tendinţa
oamenilor de a generaliza şi de a absolutiza constatările pe marginea
unei situaţii specifice la fenomenul ca atare (numită în literatura americană
overgeneralization);transformăm, fără să ne dăm seama, caracteristicile unui
fragment al realităţii sociale imediate în caracteristici universale.
3. Conştiinţa comună poate cădea relativ uşor în pericolul de a înregistra
doar legături aparente (şi de multe ori false) intre dimensiuni, factori, variabile.
4. Reprezentărilor şi constatărilor simţului comun le lipseşte în general
precizia, exactitatea; oricât ar fi de juste şi pătrunzătoare, ele sunt formulate în
termeni vagi şi nu se bazează pe numărare şi/sau măsurare.
5. Pe lângă limitele şi erorile mai sus expuse, care au un caracter oarecum
general, studiile de cogniţie socială au identificat şi sistematizat şi unele
mecanisme şi efecte distorsionante mai specifice ale conştiinţei comune:
26