Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

loc al nimicului regăsit printre atomii solizi din realitatea fizică, ci consideră că
universul este reprezentat sub forma unei ţesături continue şi neîntrerupte, în care
atomii reprezintă doar nişte caracteristici locale ale acestei trăsături. Universul nu
este un gol populat cu obiecte din loc în loc, ci este plin de substanţă, în care
există zone de prim plan şi zone de plan secund, structura universului fiind însă
neîtreruptă şi continuă.
Pe de altă parte, teoria cuantică vede toate acţiunile ca fiind continue,
curgătoare, neîntrerupte. Dacă, spre exemplu, supunem studiului mai multe
particule atomice, tot acest demers este văzut ca un tot unitar, iar particulele nu
pot exista izolate, ci contribuie la experiment ca un tot deplin şi integral.
Deşi toate aceste descoperiri au avut loc la începutul secolului XX, abia acum
oamenii de ştiinţă şi teoreticienii au început să integreze şi să considere
paradigmele noii fizici. Alex Comfort consideră că principalul motiv pentru care
noile descoperiri ale fizicii sunt privite cu rezervă este faptul că ele nu sunt uşor de
înţeles şi mai ales de vizualizat. Cosmosul lui Newton era unul „prietenos” şi
suficient de „vizual”, era un ceas cosmic care funcţionează fără efort, în timp ce
noua viziune este greu de imaginat: timpul nu mai este linear şi dobândeşte statut
egal cu distanţa, iar Cosmosul nu mai are trei dimensiuni ci patru.
În esenţă, se consideră ca toate sistemele materiale poseda o caracteristica
principala: dualitatea unda-particula. Astfel, electronii - care in fizica clasica
newtoniana actionau ca particule, pot in conditii speciale sa se comporte ca unde,
respectand legile electromagneticii si nu cele ale mecanicii.
Totodată, se afirmă că toate actiunile care au loc in fizica pot fi masurate, iar
cele mai mici unitati energetice, care nu mai pot fi subdivizate sunt "cuantele" (de
aici si denumirea de fizica cuantica). De exemplu, un atom poate face un salt de la
o stare la alta, fara a trece prin stadiile intermediare, cu emisia unei cantitati
cuantice de energie luminoasa. Cand particulele interactioneaza, este ca si cum
ele ar fi conectate prin legaturi invizibile la un intreg. Pe scara larga, aceste
conexiuni invizibile sunt atat de multe incat analiza lor devine probabilista.
Nouă fizică a introdus şi proprietatea de "ne-localizare" cuantica care
semnifica faptul ca particule aflate la distante macroscopice unele de altele pot sa
22