Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

singur răspuns, iar dacă totuşi se întâplă atunci o face doar cu o anumită
probabilitate, de cele mai multe ori, necunoscută. În funcţie de condiţiile şi starea
mijlocitoare – adică de starea individuală psihică - există posibilitatea ca subiectul
să aibă o reacţie absolut specifică şi personală. Aşadar, conduitele şi viaţă psihică
sunt considerate ca aparţinând unui determinism complex multivariat, denumit
determinism statistic.
Totodată, se consideră că principalii factori determinativi externi pentru
psihicul şi comportamentul uman sunt factorii socio-culturali, principiul
determinismului luând forma specifică a principiului condiţionării social-istorice şi
culturale. Aceasta înseamnă că psihicul uman propriu-zis poate exista şi se poate
forma numai în cazul existenţei unui mediu social.
b) Principiul relaţionării neuropsihice consideră că psihicul este definit ca
funcţie a sistemului nervos, a creierului. Acest principiu este consecinţa directă a
postulatului monismului fizic. Se consideră astfel, că mecanismul producerii
oricărui proces psihic este de natură reflexă, fiind mediat de procese fiziologice
nervoase (excitaţie, inhibiţie, modulări ale amplitudinii şi frecvenţei influxului nervos
etc.). Acest principiu susţine totodată că la nivelul creierului nu se generează
percepţii, idei, trăiri emoţionale, atitudini etc. în virtutea structurii sale celulare
interne, ci numai prin recepţionarea, prelucrarea şi interpretarea stimulilor din afara
sa. Din principiul relaţionării neuro-psihice, derivă principiul unităţii dialectice a
psihologicului şi fiziologicului care susţine că niciun proces psihic nu se poate
realiza fără un anumit ansamblu de transformări şi fenomene neurofiziologice
specifice. Astfel, din punct de vedere genetic şi cronologic, fiziologicul precede şi
condiţionează psihologicul, dar acesta posedă caracteristici calitative proprii, care
sunt ireductibile la fiziologic, neputând fi explicate doar pe această bază. Astfel,
atributele de subiectiv şi de ideal sunt aplicabile numai proceselor psihice, nu şi
celor fiziologice, care aparţin fenomenelor substanţial-energetice obiective. Pe
măsură însă ce psihicul individual se dezvoltă şi se consolidează, el devine relativ
autonom faţă de baza fiziologică iniţială – consideră adepţii psihologiei realist
ştiinţifice - şi astfel devine capabil să influenţeze nivelul fiziologic şi somatic
19