Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

se comportamentul. De această dată importantă nu mai era trăirea subiectivă
şi privirea în interiorul propriei fiinţe, behevioriştii considerând ca esenţiale
conduitele şi comportamentele umane, mai precis, acele elemente
“observabile” care – în viziunea lor - dau sens şi valoare trăirilor interioare.
Părintele acestei orientări este considerat a fi Watson, care considera
comportamentul, ca fiind noul obiect de studiu al psihologiei. Acesta reprezenta
ansamblul de răspunsuri ajustate stimulilor care îl declanşează. Psihologia
reprezintă deci in intregime studiul cuplului S(timul) - R(eactie), scopul ei fiind
de a prevedea răspunsul cunoscând stimulul şi de a prevedea stimulul
cunoscând răspunsul. Din această perspectivă, numai stimulul şi reactia intre care
există o relatie directă, nemijlocită şi unilaterală sunt obiective şi de aceea numai
acestea pot fi studiate prin metode obiective. Conform behaviorismului, tot ceea
ce se interpune intre S şi R este neavenit şi trebuie deci ignorat sau inlăturat.
intreaga sferă a vietii psihice este impărtită in trei clase de organizări
comportamentale viscerale (care cuprind comportamentele prin care se
exteriorizează emotiile, frica, furia, mănia); motorii (inglobează comportamentele
manipulative, posturale, locomotorii); laringeale (contin comportamentele verbale
datorate mişcărilor laringelui). Unitatea acestor comportamente dă naştere la
personalitatea umană. Watson a considerat ca fertilă şi eficientă restrângerea
ariei de studiu a psihologiei prin ignorarea vieţii interne, în favoarea fatelor
exterioare, observabile, considerând ideea că interiorul nu este şi nu trebuie
să fie mai complex decât exteriorul, comportamentul in sine nefiind legat de
nimic altceva. De aici şi tendinta sa de a exclude explicatia din psihologie,
explicaţia fiind operaţiunea prin care se precizează sensul comportamentului
prin raportare la altceva decât la el însuşi. În viziunea lui Watson
comportamentul este prin el însuşi obiectul de cercetare al psihologiei şi, de
aceea, observarea şi descrierea comportamentului fiind suficiente pentru
predictia şi controlul lui şi, prin extensie, a psihicului uman.
O altă perspectivă privitoare la obiectul psihologiei a fost reprezentată de aşa
numita psihologie a conduitei. Iniţiată şi dezvoltată de Pierre Janet, această orientare
a încercat să îmbine cele două perspective anteiroare absolutizatoare, prin
12