Sinteza cursului de Metodologia cercetarii ... - Lucian Trasa

pe rând, psihologia s-a concentrat fie pe interiorul persoanei şi pe aspectele
“nevăzute” ale psihicului, fie pe etxerior şi pe observabil.
În lucrarea Introducere în psihologie Mielu Zlate face o trecere în revistă a
acestor perspective privitoare la obiectul psihologiei, iar una dintre aceste prime
perspective este Introspecţionismul. Ea apare atât ca o metodă de cercetare, cât şi
ca o concepţie privitoare la obiectul psihologie. Astfel, ca metodă, introspecţia nu
este altceva decât o autoobservaţie, o observaţie asupra propriei vieţi psihice
interioare. Avantajele şi limitele acestei metode sunt uşor de surprins, şi de aceea
de-a lungul timpului introspecţia fie a fost supravalorizată şi ridicată la rangul de
metodă infailibilă şi universală, fie a fost defăimată şi negată cu vehemenţă, fără a
i se recunoaşte nicio valenţă de cunoaştere.
Din perspectiva introspectiei, psihicul este conceput ca un cerc de
fenomene ce îşi au izvorul in ele insele, fără nici o legătură cu exteriorul, fiind o
lume aparte, interioară, formată din trăiri exclusiv subiective: el este izolat de
lumea externă şi există numai in măsura in care se reflectă in conştiinţa,
existenta lui fiind redusă la trăirea lui; psihicul este o realitate primară,
nemijlocită, el constituie o „lume inchisă in sine", un bun personal al fiecărui
individ şi pentru a studia psihicul uman, cercetătorul trebuie să se dedubleze in
obiect şi subject al cercetărit. Dacă vrem să studiem găndirea, spun
introspectioniştii, nu avem altceva de făcut decât să punem pe subject să
găndească şi să-şi descrie experienta sa. A fi concomitent şi obiect şi subiect al
cercetării este regula sine qua non a metodei introspectiei. Cum insă
dedublarea cercetătorului n-ar da deât posibilitatea studierii propriilor functii
psihice, nu şi a celor apartinând altor persoane, atunci, pentru a se putea
realiza şi acest deziderat, introspectioniştii recomandă empatia, adică transpunerea
cercetătorului in trdirile şi stările psihice ale altor persoane. Introspectioniştii
situează in centrul psihologiei studierea fenomenelor conştiente; de aceea,
introspectia s-a mai numit şi psihologia conştiinţei.
O altă perspectivă majoră asupra obiectului psihologiei a reprezentat-o
comportamentalismul (behaviorismul), in locul vietii psihice interioare punându-
11