Academos 4 2009.indd pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Academos 4 2009.indd pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ... Academos 4 2009.indd pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

akademos.asm.md
from akademos.asm.md More from this publisher
26.12.2014 Views

Akademos toate domeniile vieţii, precum şi cea maghiară care se referă cu precădere la viaţa orăşenească. 2. Perioada mijlocie (care corespunde limbii române vechi din literatura de specialitate), datând de la existenţa primelor formaţiuni statale româneşti, cnezatele din Transilvania şi Maramureş, şi voievodatele Moldovei şi a Ţării Româneşti, până pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, când o parte a elitelor sau forţelor sociale hegemoniale, deci conducătoare în domeniul spiritual, încep să se despartă de modelul cultural slavo-bizantin şi se orientează spre occident, spre Germania şi Italia la ardeleni, spre Franţa la românii din Moldova şi Ţara Românească. Cu toate că în primele secole limba scrisă este slavona, în Transilvania şi latina, e evident, şi de altfel aceasta reiese şi din textele zise slavo-române 8 , că româna este aproape unica limbă de comunicare orală. În decursul perioadei de mijloc are loc scripturalizarea limbii române, mai întâi pentru uzul privat, începând cu secolul al XVIlea parţial şi pentru administraţie, religie şi literatura analistică, şi întâlnim şi primele tipărituri, până când în sec. al XVII-lea româna se impune definitiv în scris şi în domeniile oficiale, în Moldova şi Ţara Românească. Limba română din perioada mijlocie, din ceea ce ştim din documentele transmise nouă, este caracterizată prin anumite deosebiri dialectale (cu o uşoară tendinţă de aplanare a acestora), prin formarea unui lexic administrativ, de stat, a organizaţiei bisericeşti şi a culturii religioase, formată prin recursul la slavona bisericească, precum şi a unui lexic al culturii aristocratice, de curte, şi de viaţa orăşenească, sub influenţa neogrecească şi turcească. Se nasc tradiţii textuale, în limba română, mai întâi în domeniul religios şi în cancelariile domneşti, precum şi în corespondenţa privată, începând cu secolul al XVII-lea şi cu privire la literatura artistică. Postularea acestei perioade de mijloc, desprinderea ei de la perioada anterioară, ne pare justificată prin faptul că datele socioculturale (sau sociolingvistice) ne impun acest lucru. Dacă evoluţia structurală nu ne livrează argumente semnificative, trebuie să recurgem la acele criterii, şi chiar dacă ar exista cezuri structurale importante, nu am putea să le izolăm de condiţiile care le-au produs. De altfel, prin intenţia de a cuprinde sub denumirea de limba română veche tot ceea ce a existat între secolul X şi secolul al XVIII-lea, ar însemna să opunem faza străveche şi veche direct limbii române contemporane. 8 Aceste cuvinte dintre cele mai vechi din limba română le aflăm din Dicţionarul limbii române vechi (sfîrşitul sec. al X-lea - începutul sec. al XVI-lea), Bucureşti 1974. 18 - nr. 4(15), decembrie 2009 3. Perioada nouă, modernă, cu diferenţierea deja propusă (a) într-o fază premodernă (de la a doua jumătate a secolului al XVIII-lea până pe la 1830), (b) faza modernizării accelerate (a. 1830 până la sfârşitul secolului al XIX-lea) şi (c) faza de azi, contemporană (de la începutul secolului al XX-lea până azi). Perioada este caracterizată prin formarea unei conştiinţe de sine naţională şi a unei mişcări naţionale, factori hotărâtori pentru voinţa de a transforma limba în instrumentul primordial de manifestare drept naţiune. Formarea statului naţional unitar, din partea lui, a fost un alt factor hotărâtor pentru dezvoltarea ulterioară a limbii, permiţând o politică lingvistică efectivă care a făcut din limba română un instrument de stăpânire politică şi de organizare a vieţii sociale şi culturale sub toate aspectele ei. Procesul acesta a fost însoţit la început de abandonarea completă a slavonei ca limbă scrisă, cu diversificarea treptată a tipurilor de texte literare şi neliterare în limba română, a coexistenţei temporare a românei cu neogreacă în epoca fanarioţilor, şi cu franceza în tot secolul al XIX-lea, drept limbi mai ales scrise, care pot fi documentate prin publicaţii. Limba se îmbogăţeşte masiv cu împrumuturi din franceză şi celelalte limbi romanice, dar şi tipurile de texte sunt supuse unui proces de modernizare după modelul mai ales francez. Deja spre finalul secolului al XIX-lea limba română se prezintă ca o limbă modernă cu un vocabular foarte bogat şi cu un potenţial expresiv şi stilistic cu care poate face faţă oricărei cerinţe comunicative. Cu aceste consideraţii nu intenţionez să provoc răsturnarea întregii cercetări privind istoria limbii române – chiar ar fi ridicolă o asemenea încercare. Mai utilă ar fi, mi se pare, o reflecţie critică asupra conceptelor tradiţionale din acest domeniu care near permite să privim mulţimea datelor cunoscute şi descrise într-o lumină nouă, cu alte ierarhii, alte ordini de idei. La drept vorbind, cei mai mulţi istoriografi lingvistici din România chiar disting şi ei trei etape în evoluţia limbii române – româna comună, limba veche, limba modernă, numai că epoca limbii vechi apare prea lungă, nediferenţiată, practic mergând de la secolul al X-lea până la sfârşitul celui al XVIIIlea. Însă în aceste opt secole s-au produs schimbări enorme în sânul limbii române: trecerea ei de la statutul unei limbi populare excluziv orală la cel de limbă a păturilor conducătoare a unor state feodale, de la oralitatea excluzivă la scripturalitate, precum şi la statut de limbă oficială, toate aceste schimbări având drept consecinţe anumite evoluţii nu numai în lexic, ci şi în morfosintaxă. Moldova-Institut Leipzig

Filologie LIMBA CA FACTOR INTEGRATOR AL STATULUI Dr.hab.Vasile BAHNARU LANGUAGE AS AN INTEGRATOR FACTOR OF THE STATE The idea of the attribution of the statute of ofi cial language for two or more languages in a major romanian state bring us to the, social desintegration of the citizens of this country. That’s why we make an appeal to the to learn the language of the majority in order to be able to benefi ce of all the privileges (social, political, cultural, economical etc.) offered by the state. Just in this way the state will survive in this situation the language being the integrator element of the human society. 0. Înainte de a examina tema enunţată în titlul acestui studiu, aş vrea să vă readuc în actualitate un episod din romanul popular Esopia, pentru a demonstra polivalenţa funcţională a limbajului uman. Citez: Apoi, preste doao-trei zile, chemă Xantos pe ucenicii săi de la şcoală, să-i ospeteze. Şi trimisă pe Esop în târg şi-i zisă să cumpere bucate care vor fi mai bune şi mai dulci. Iar Esop, mergând la târg, gândea întru sine zicând: „Oare cum aş face să dezvăţ pre stăpânul mieu să nu mai vorbească nebuneşte” Şi socoti de cumpără tot limbi de porc. Şi, ducându-să acasă, făcu multe feliuri de bucate fiarte, fripte, prăjite. Şi viind filosofii toţi la masa, adusă Esop bucate şi le pusă dinainte limbi de porc; şi al doilea rând de bucate iară limbi de porci, prăjite. Decii luară filosofii a povesti pentru limbi, că şi filosofia cu limba să slujaşte. Apoi adusă şi a treia oară iar limbi, fripte şi încă mai pusă de multe ori tot limbi, făcute în multe feliuri. Iar filosofii zisără: – Până când vom mânca tot limbi Că până ce am mâncat la limbi, până ne dor şi ale noastre limbi! Xantos strigă pe Esop şi-i zisă cu mânie mare: – Dar nu mai sunt alte feliuri de bucate, ci tot limbi aduci Au doară nu ţ-am poruncit eu ţie, spurcatule, să cumperi ce bucate sunt mai bune şi mai dulci Esop zisă: – Jupâne, până când mă vei ocărî şi mă vei ruşina fără vină dinaintea acestor filosofi Şi-i zisă Esop: Oare ce iaste mai dulce pre lume decât limba, ori de prieteşug, ori de rugăminte, ori de dragoste, de vândut şi de cumpărat şi de toate veseliile şi tocmelele; de întrăbări de sănătate şi de spăsenie; căci cu limba pacea să tocmeşte, cetăţile să zidesc şi ce să mai zic pentru limbă, căci ea iaste înţelepţia vieţii noastre. De aceasta sfătuiră toţi filosofii şi aşa aflară precum zisă Esop. Iară când fu a doao zi, zisă Xantos filosoful oaspeţilor să nu le pară cu greu pentru ospăţul limbilor. Şi le zisă: – Să nu vă pară dumnelorvoastră că doară cu voia mea au fost aceasta, ci meşteşugurile robului celui viclean. Şi să rugă lor să vie şi a doao zi să-i ospăteze, zicând că: – De nu va schimba bucatele dinaintea dumneavoastră, voiusă-mi aleg cu dânsul! Şi chemă pe Esop şi-i porunci zicând: – Să te duci în târg, să-mi cumperi ce va fi mai rău şi mai amar, că voiu să-m ospetezi ucenicii miei! Iar Esop, neavând frică de niminea, mersă în târg şi cumpără iară limbi de râmători şi le găti foarte bine. Şi deacă veniră filosofii, şăzură la masă şi porunci Xantos lui Esop să aducă bucate pe masă. Iară el adusă într-o tipsie acoperită şi o pusă pe masă. Iar un filosof descoperi tipsiia şi deacă văzu că sunt iar limbi de porc, începu a râde şi zicea: – Iar limbi de porc! Iară Esop tăcea, nu zicea nimic, ci tot căra bărbăteşte şi punea pre masă limbi de râmători. Iar Xantos, de mânie şi de ciudă mare, nu mai ştiia ce face, ci zisă: – Esope! Dar aceasta ce iaste Cum ţ-am poruncit eu şi tu cum faci Au doară nu ţ-am poruncit eu ţie ce bucate sunt mai rele şi mai amare Iară tu ai făcut ca şi ieri! Iară Esop răspunsă şi zisă: – Jupâne, au doară iaste ceva mai rău şi mai amar decât limba Limba sparge ceteţi mari din temelie, limba omoară, limba huleşte, limba cleveteşte şi pâreşte, limba jură strâmb şi toate răutăţile să fac din limbă! ¹ 1.0 La o analiză atentă a acestui fragment constatăm că Esop a intuit, graţie înţelepciunii sale proverbiale, funcţia persuasivă a limbajului uman. Din capul locului ţinem să subliniem că limbajul este procesul prin care se realizează comunicarea verbală şi gândirea noţională, adică limbajul nu este altceva decât realizarea, manifestarea limbii în procesul vorbirii sau, în alţi termeni, limbajul este limba nr. 4(15), decembrie 2009 - 19

Filologie<br />

LIMBA<br />

CA FACTOR<br />

INTEGRATOR<br />

AL STATULUI<br />

Dr.hab.Vasile BAHNARU<br />

LANGUAGE AS AN INTEGRATOR FACTOR<br />

OF THE STATE<br />

The i<strong>de</strong>a of the attribution of the statute of ofi cial<br />

language for two or more languages in a major<br />

romanian state bring us to the, social <strong>de</strong>sintegration<br />

of the citizens of this country. That’s why we make an<br />

appeal to the to learn the language of the majority<br />

in or<strong>de</strong>r to be able to benefi ce of all the privileges<br />

(social, political, cultural, economical etc.) offered<br />

by the state. Just in this way the state will survive<br />

in this situation the language being the integrator<br />

element of the human society.<br />

0. Înainte <strong>de</strong> a examina tema enunţată în titlul<br />

acestui studiu, aş vrea să vă readuc în actualitate<br />

un episod din romanul popular Esopia, <strong>pentru</strong> a<br />

<strong>de</strong>monstra polivalenţa funcţională a limbajului<br />

uman. Citez:<br />

Apoi, preste doao-trei zile, chemă Xantos pe<br />

ucenicii săi <strong>de</strong> la şcoală, să-i ospeteze. Şi trimisă<br />

pe Esop în târg şi-i zisă să cumpere bucate care<br />

vor fi mai bune şi mai dulci. Iar Esop, mergând la<br />

târg, gân<strong>de</strong>a întru sine zicând:<br />

„Oare cum aş face să <strong>de</strong>zvăţ pre stăpânul mieu<br />

să nu mai vorbească nebuneşte”<br />

Şi socoti <strong>de</strong> cumpără tot limbi <strong>de</strong> porc. Şi,<br />

ducându-să acasă, făcu multe feliuri <strong>de</strong> bucate<br />

fiarte, fripte, prăjite. Şi viind filosofii toţi la masa,<br />

adusă Esop bucate şi le pusă dinainte limbi <strong>de</strong><br />

porc; şi al doilea rând <strong>de</strong> bucate iară limbi <strong>de</strong><br />

porci, prăjite. Decii luară filosofii a povesti <strong>pentru</strong><br />

limbi, că şi filosofia cu limba să slujaşte. Apoi<br />

adusă şi a treia oară iar limbi, fripte şi încă mai<br />

pusă <strong>de</strong> multe ori tot limbi, făcute în multe feliuri.<br />

Iar filosofii zisără:<br />

– Până când vom mânca tot limbi Că până<br />

ce am mâncat la limbi, până ne dor şi ale noastre<br />

limbi!<br />

Xantos strigă pe Esop şi-i zisă cu mânie mare:<br />

– Dar nu mai sunt alte feliuri <strong>de</strong> bucate, ci tot<br />

limbi aduci Au doară nu ţ-am poruncit eu ţie,<br />

spurcatule, să cumperi ce bucate sunt mai bune şi<br />

mai dulci<br />

Esop zisă:<br />

– Jupâne, până când mă vei ocărî şi mă vei<br />

ruşina fără vină dinaintea acestor filosofi Şi-i<br />

zisă Esop: Oare ce iaste mai dulce pre lume <strong>de</strong>cât<br />

limba, ori <strong>de</strong> prieteşug, ori <strong>de</strong> rugăminte, ori <strong>de</strong><br />

dragoste, <strong>de</strong> vândut şi <strong>de</strong> cumpărat şi <strong>de</strong> toate<br />

veseliile şi tocmelele; <strong>de</strong> întrăbări <strong>de</strong> sănătate şi <strong>de</strong><br />

spăsenie; căci cu limba pacea să tocmeşte, cetăţile<br />

să zi<strong>de</strong>sc şi ce să mai zic <strong>pentru</strong> limbă, căci ea iaste<br />

înţelepţia vieţii noastre.<br />

De aceasta sfătuiră toţi filosofii şi aşa aflară<br />

precum zisă Esop.<br />

Iară când fu a doao zi, zisă Xantos filosoful<br />

oaspeţilor să nu le pară cu greu <strong>pentru</strong> ospăţul<br />

limbilor. Şi le zisă:<br />

– Să nu vă pară dumnelorvoastră că doară cu<br />

voia mea au fost aceasta, ci meşteşugurile robului<br />

celui viclean.<br />

Şi să rugă lor să vie şi a doao zi să-i ospăteze,<br />

zicând că:<br />

– De nu va schimba bucatele dinaintea<br />

dumneavoastră, voiusă-mi aleg cu dânsul!<br />

Şi chemă pe Esop şi-i porunci zicând:<br />

– Să te duci în târg, să-mi cumperi ce va fi mai<br />

rău şi mai amar, că voiu să-m ospetezi ucenicii<br />

miei!<br />

Iar Esop, neavând frică <strong>de</strong> niminea, mersă în<br />

târg şi cumpără iară limbi <strong>de</strong> râmători şi le găti<br />

foarte bine. Şi <strong>de</strong>acă veniră filosofii, şăzură la<br />

masă şi porunci Xantos lui Esop să aducă bucate<br />

pe masă. Iară el adusă într-o tipsie acoperită şi o<br />

pusă pe masă. Iar un filosof <strong>de</strong>scoperi tipsiia şi<br />

<strong>de</strong>acă văzu că sunt iar limbi <strong>de</strong> porc, începu a râ<strong>de</strong><br />

şi zicea:<br />

– Iar limbi <strong>de</strong> porc!<br />

Iară Esop tăcea, nu zicea nimic, ci tot căra<br />

bărbăteşte şi punea pre masă limbi <strong>de</strong> râmători.<br />

Iar Xantos, <strong>de</strong> mânie şi <strong>de</strong> ciudă mare, nu mai<br />

ştiia ce face, ci zisă:<br />

– Esope! Dar aceasta ce iaste Cum ţ-am<br />

poruncit eu şi tu cum faci Au doară nu ţ-am<br />

poruncit eu ţie ce bucate sunt mai rele şi mai<br />

amare Iară tu ai făcut ca şi ieri!<br />

Iară Esop răspunsă şi zisă:<br />

– Jupâne, au doară iaste ceva mai rău şi<br />

mai amar <strong>de</strong>cât limba Limba sparge ceteţi mari<br />

din temelie, limba omoară, limba huleşte, limba<br />

cleveteşte şi pâreşte, limba jură strâmb şi toate<br />

răutăţile să fac din limbă! ¹<br />

1.0 La o analiză atentă a acestui fragment<br />

constatăm că Esop a intuit, graţie înţelepciunii sale<br />

proverbiale, funcţia persuasivă a limbajului uman.<br />

Din capul locului ţinem să subliniem că limbajul este<br />

procesul prin care se realizează comunicarea verbală<br />

şi gândirea noţională, adică limbajul nu este altceva<br />

<strong>de</strong>cât realizarea, manifestarea limbii în procesul<br />

vorbirii sau, în alţi termeni, limbajul este limba<br />

nr. 4(15), <strong>de</strong>cembrie 2009 - 19

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!