Academos 4 2009.indd pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

Academos 4 2009.indd pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ... Academos 4 2009.indd pentru PDF.indd - Akademos - Academia de ...

akademos.asm.md
from akademos.asm.md More from this publisher
26.12.2014 Views

O APARIŢIE EDITORIALĂ MULTAŞTEPTATĂ Dr. Sergius CIOCANU Akademos Cartea cercetătorilor Eugen Bâzgu şi Mihai Ursu, Arhitectura vernaculară în piatră, Întreprinderea Editorial Poligrafică Ştiinţa, Chişinău, 2009, 256 p., este o apariţie editorială multaşteptată, consacrată arhitecturii populare de piatră de pe teritoriul Republicii Moldova. Actualitatea ei se pliază pe reconsiderarea acestei moşteniri arhitecturale din perspectivă internaţională, în legătură cu propunerea Republicii Moldova de a înainta în Lista patrimoniului universal UNESCO Complexul Muzeal „Orheiul Vechi”, care a jucat un rol esenţial în constituirea şi promovarea acestei tradiţii cu valoare de unicitate. Se remarcă ţinută grafică de excepţie a lucrării. Ea este constituită din 73 pagini de text şi 183 pagini (planşe) de material ilustrativ color. Textul lucrării este structurat în zece compartimente, toate bogat şi variat ilustrate cu fotografii şi desene, multe dintre care sunt inedite, concluzii şi bibliografie. Lucrarea, elaborată în baza materialelor acumulate pe parcursul a circa 30 de ani de investigaţii de teren, începe cu explicarea necesităţii abordării temei arhitecturii vernaculare în piatră, dar şi a metodei de abordare adoptate. Precum consemnează înşişi autorii: „ne-am oprit” „să privim fenomenul din interior, ca să înţelegem procesele care i-au determinat apariţia”, „urmărind atent tendinţele constituirii, afi rmării, înfl oririi şi ale stagnării acestui fenomen”. Primul compartiment, Descoperirea arhitecturii autohtone în piatră ca fenomen de cultură, propune o trecere în revistă, o evaluare a contribuţiei cercetărilor anterioare la tema de referinţă. Lucrarea continuă cu o privire asupra zăcămintelor de piatră ale ţării, apoi se propune o structurare a centrelor de arhitectură populară în piatră de pe teritoriul Republicii Moldova, atât a celor existente actualmente, cât şi a celor deja dispărute. Al patrulea compartiment se concentrează asupra instrumentelor cu care se prelucrează piatra, asupra tehnicilor de prelucrare a acesteia şi asupra meşterilor pietrari (preponderent din secolul XX), numele cărora şi locul lor de origine fiind pus în valoare cu această ocazie. Urmează un compartiment în care se încearcă definirea fenomenului aşa-numitei „case de Orhei”, a elementelor ei constitutive, şi unul în care se pune accentul asupra afinităţilor, sincronizărilor între arhitectura populară în lemn şi cea în piatră. Compartimentul Fortifi carea arhitecturii ţărăneşti cu resurse artistice ale arhitecturii de epocă caută a argumenta vechimea fenomenului arhitecturii noastre populare exprimate în piatră, în special pornind de la ideea preluării de la turanicii nomazi a motivului decorativ al ciucurilor şi a unor semne tamgaliforme, a preluării unor elemente decorative Eugen Bâzgu, Mihai Ursu. Arhitectura vernaculară în piatră. Ed. Ştiinţa, Chişinău, 2009 (nişe dreptunghiulare şi terminate în semicerc, profiluri zimţate) din arhitectura medievală (sec.XV-XVI) a cetăţilor şi a bisericilor domneşti etc. Ultimul compartiment, Motive ale arhitecturii vernaculare în piatră-mărci în arhitectura modernă, atrage atenţia asupra pătrunderii motivelor decorative analizate ale arhitecturii populare în piatră („lotusul de Orhei”, stâlpi şi capiteluri) în arhitectura şi simbolistica modernă a oraşelor Republicii Moldova. În Concluzii se subliniază încă o dată vechimea fenomenului arhitecturii vernaculare în piatră din Republica Moldova, cristalizarea lui fiind plasată în Evul Mediu. O importanţă deosebită pentru implementarea rezultatelor cercetării are şi anexa lucrării care cuprinde 58 de planşe cu desene-relevee ale elementelor arhitecturale, realizate în scara 1:10. Felicitând autorii cu ocazia apariţiei cărţii, considerăm binevenit, în eventualitatea reeditării ei, să se atragă atenţia asupra următoarelor posibilităţi: completarea lucrării cu analiza tipologică a obiectivelor de arhitectură vernaculară prezentate; în virtutea referirii unei părţi semnificative a lucrării la tradiţia istorică de prelucrare a pietrei în Basarabia, – completarea respectivă a titlului lucrării; ajustarea ponderii fiecărui fenomen artistic prezentat în cadrul materialului ilustrativ la ponderea acordată acestora în textul lucrării. Cartea Arhitectura vernaculară în piatră este o contribuţie valoroasă în domeniul studiului arhitecturii populare în piatră de pe teritoriul Republicii Moldova şi este de recomandat tuturor persoanelor interesate în cunoaşterea artei noastre tradiţionale de a construi. 132 - nr. 4(15), decembrie 2009

MITROPOLITUL DOSOFTEI ŞI OPERA SA ÎN INTERPRETAREA INGINERULUI, TEOLOGULUI ŞI ISTORICULUI NICOLAE FUŞTEI Noutăţi editoriale Tatiana ROTARU Se întâmplă şi de acestea ca un savant, înainte de a se afirma, să treacă prin mai multe şcoli, studii aprofundate în diverse domenii, schimbarea profesiilor, ca într-un final fericit să le îmbine armonios pe toate pentru a realiza lucrări de certă valoare ştiinţifică. E cazul cercetătorului coordonator Nicolae Fuştei de la Institutul de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Inginer de formaţie, se dedică studiului aprofundat al problemelor de istorie a culturii medievale româneşti. În prezent Nicolae Fuştei a ajuns la cea de-a 5-a sa monografie, deosebit de valoroasă în opinia experţilor - Opera Mitropolitului Dosoftei în contextul culturii spirituale sud-est şi est europene, recent apărută, actuală, deşi e cu referinţă la a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Mitropolitul Dosoftei a activat într-o epocă, numită ulterior de aur a culturii româneşti. Potrivit acad. Andrei Eşanu, de la distinsul istoric Ştefan Ciobanu, membru al Academiei Române, care a publicat în 1915 o primă lucrare de sinteză dedicată operei cărturăreşti a lui Dosoftei, nimeni nu a încercat să revizuiască ori să reevalueze ce s-a făcut în materie de cercetare şi valorificare a moştenirii marelui nostru cărturar. Această sarcină i-a revenit cercetătorului Nicolae Fuştei, care a avut curajul să înfrunte toate greutăţile în realizarea unei lucrări de asemenea anvergură, să citească şi să recitească prin arhive şi biblioteci mii de pagini privind viaţa şi activitatea Mitropolitului Moldovei, opera lui în original, să contrapună tezele expuse de alţi cercetători din ţară şi de peste hotare şi să le combată când a fost cazul cu toate argumentele de rigoare. Referitor la originea etnică a lui Dosoftei (numele de botez Dimitrie Barilovici), bunăoară, unii istorici sunt de părere că este grec, alţii consideră că-i ucrainean sau român. Nicolae Fuştei, în urma studiilor sale, a ajuns la concluzia că este aromân, descendent din Serbia. După lucrarea de sinteză a lui Ştefan Ciobanu au fost publicate doar studii privind unele aspecte ale vieţii, cercetării ecleziastice şi operei lui Dosoftei. Nicolae Fuştei, la rândul său, a reuşit să prezinte întreaga activitate culturală, spirituală, tipografică şi cărturărească a Mitropolitului Moldovei. La temelia lucrării a pus un spectru larg de izvoare documentare, narative şi epistolare, opera propriu-zisă a cărturarului, traducerile sale, variate scrieri ecleziastice. Autorul investigaţiei îl plasează pe Dosoftei într-o vastă arie de cultură de sorginte bizantină sud-est şi est europeană, împrejurare care l-a determinat să-l vadă nu numai ca pe un mare reformator şi inovator în cultura românească, dar şi ca o personalitate de prim Nicolae Fuştei. Opera Mitropolitului Dosoftei în contextul culturii spirituale sud-est şi est europene. CEP USM, Chişinău 2008 rang în cultura europeană din sec. al XVII-lea. Cercetările efectuate, susţine acad. Andrei Eşanu în acelaş Cuvînt înainte, i-au permis lui Nicolae Fuştei să ajungă la concluzii deosebit de interesante şi valoroase, dintre care vom evidenţia câteva. O privire similară asupra evoluţiei culturii româneşti din sec. al XVIIlea denotă un început de modernizare, de racordare la curentele culturale europene, dar ulterior transformate prin optica unei spiritualităţi autohtone, inclusiv şi prin diversa operă a lui Dosoftei. Ideea unităţii de limbă şi de neam a românilor este exprimată cu o deosebită putere de convingere de către cărturar, în special în predosloviile şi dedicaţiile lui la diversele scrieri şi tipărituri. Prin traducerea cărţilor de cult în limba română, Mitropolitul Moldovei s-a manifestat ca un mare reformator al limbii liturgice, pe care a ştiut s-o promoveze, astfel încât să nu dezbine biserica şi să nu trezească nemulţumirea clerului şi a mirenilor, precum s-a întâmplat cu reforma lui Nikon în Rusia. Reforma lui Dosoftei a pus capăt dominaţiei limbii slavone în Ţările Române, atât în biserică, ct şi în activitatea de stat. Lucrarea inginerului, teologului şi istoricului Nicolae Fuştei va trezi, fără îndoială, un viu interes în mediul intelectual academic şi universitar, precum şi cel al publicului larg de cititori în dorinţa de a afla lucruri noi despre acel care a fost Mitropolitul Dosoftei, trecut în rândul sfinţilor la 5 iunie 2005. UNESCO a consacrat anul 1974 Mitropolitului Dosoftei cu prilejul împlinirii a 350 de ani de la naştere şi a trei secole de la trecerea sa în eternitate. Cartea, prin însăşi apariţia ei, constituie un eveniment ştiinţifico-cultural şi un îndemn din partea autorului de a-i cunoaşte mai bine pe acei care au dus prin secole faima Ţării Moldovei. nr. 4(15), decembrie 2009 - 133

O APARIŢIE EDITORIALĂ<br />

MULTAŞTEPTATĂ<br />

Dr. Sergius CIOCANU<br />

<strong>Aka<strong>de</strong>mos</strong><br />

Cartea cercetătorilor Eugen Bâzgu şi Mihai Ursu,<br />

Arhitectura vernaculară în piatră, Întreprin<strong>de</strong>rea<br />

Editorial Poligrafică Ştiinţa, Chişinău, 2009, 256 p., este<br />

o apariţie editorială multaşteptată, consacrată arhitecturii<br />

populare <strong>de</strong> piatră <strong>de</strong> pe teritoriul Republicii Moldova.<br />

Actualitatea ei se pliază pe reconsi<strong>de</strong>rarea acestei<br />

moşteniri arhitecturale din perspectivă internaţională, în<br />

legătură cu propunerea Republicii Moldova <strong>de</strong> a înainta<br />

în Lista patrimoniului universal UNESCO Complexul<br />

Muzeal „Orheiul Vechi”, care a jucat un rol esenţial în<br />

constituirea şi promovarea acestei tradiţii cu valoare <strong>de</strong><br />

unicitate.<br />

Se remarcă ţinută grafică <strong>de</strong> excepţie a lucrării.<br />

Ea este constituită din 73 pagini <strong>de</strong> text şi 183 pagini<br />

(planşe) <strong>de</strong> material ilustrativ color. Textul lucrării este<br />

structurat în zece compartimente, toate bogat şi variat<br />

ilustrate cu fotografii şi <strong>de</strong>sene, multe dintre care sunt<br />

inedite, concluzii şi bibliografie.<br />

Lucrarea, elaborată în baza materialelor acumulate pe<br />

parcursul a circa 30 <strong>de</strong> ani <strong>de</strong> investigaţii <strong>de</strong> teren, începe<br />

cu explicarea necesităţii abordării temei arhitecturii<br />

vernaculare în piatră, dar şi a meto<strong>de</strong>i <strong>de</strong> abordare<br />

adoptate. Precum consemnează înşişi autorii: „ne-am<br />

oprit” „să privim fenomenul din interior, ca să înţelegem<br />

procesele care i-au <strong>de</strong>terminat apariţia”, „urmărind atent<br />

tendinţele constituirii, afi rmării, înfl oririi şi ale stagnării<br />

acestui fenomen”.<br />

Primul compartiment, Descoperirea arhitecturii<br />

autohtone în piatră ca fenomen <strong>de</strong> cultură, propune o<br />

trecere în revistă, o evaluare a contribuţiei cercetărilor<br />

anterioare la tema <strong>de</strong> referinţă. Lucrarea continuă cu o<br />

privire asupra zăcămintelor <strong>de</strong> piatră ale ţării, apoi se<br />

propune o structurare a centrelor <strong>de</strong> arhitectură populară<br />

în piatră <strong>de</strong> pe teritoriul Republicii Moldova, atât a<br />

celor existente actualmente, cât şi a celor <strong>de</strong>ja dispărute.<br />

Al patrulea compartiment se concentrează asupra<br />

instrumentelor cu care se prelucrează piatra, asupra<br />

tehnicilor <strong>de</strong> prelucrare a acesteia şi asupra meşterilor<br />

pietrari (prepon<strong>de</strong>rent din secolul XX), numele cărora şi<br />

locul lor <strong>de</strong> origine fiind pus în valoare cu această ocazie.<br />

Urmează un compartiment în care se încearcă <strong>de</strong>finirea<br />

fenomenului aşa-numitei „case <strong>de</strong> Orhei”, a elementelor<br />

ei constitutive, şi unul în care se pune accentul asupra<br />

afinităţilor, sincronizărilor între arhitectura populară<br />

în lemn şi cea în piatră. Compartimentul Fortifi carea<br />

arhitecturii ţărăneşti cu resurse artistice ale arhitecturii<br />

<strong>de</strong> epocă caută a argumenta vechimea fenomenului<br />

arhitecturii noastre populare exprimate în piatră, în<br />

special pornind <strong>de</strong> la i<strong>de</strong>ea preluării <strong>de</strong> la turanicii<br />

nomazi a motivului <strong>de</strong>corativ al ciucurilor şi a unor<br />

semne tamgaliforme, a preluării unor elemente <strong>de</strong>corative<br />

Eugen Bâzgu, Mihai Ursu. Arhitectura vernaculară în<br />

piatră. Ed. Ştiinţa, Chişinău, 2009<br />

(nişe dreptunghiulare şi terminate în semicerc, profiluri<br />

zimţate) din arhitectura medievală (sec.XV-XVI) a<br />

cetăţilor şi a bisericilor domneşti etc.<br />

Ultimul compartiment, Motive ale arhitecturii<br />

vernaculare în piatră-mărci în arhitectura mo<strong>de</strong>rnă,<br />

atrage atenţia asupra pătrun<strong>de</strong>rii motivelor <strong>de</strong>corative<br />

analizate ale arhitecturii populare în piatră („lotusul <strong>de</strong><br />

Orhei”, stâlpi şi capiteluri) în arhitectura şi simbolistica<br />

mo<strong>de</strong>rnă a oraşelor Republicii Moldova.<br />

În Concluzii se subliniază încă o dată vechimea<br />

fenomenului arhitecturii vernaculare în piatră din<br />

Republica Moldova, cristalizarea lui fiind plasată în Evul<br />

Mediu.<br />

O importanţă <strong>de</strong>osebită <strong>pentru</strong> implementarea<br />

rezultatelor cercetării are şi anexa lucrării care cuprin<strong>de</strong> 58<br />

<strong>de</strong> planşe cu <strong>de</strong>sene-relevee ale elementelor arhitecturale,<br />

realizate în scara 1:10.<br />

Felicitând autorii cu ocazia apariţiei cărţii, consi<strong>de</strong>răm<br />

binevenit, în eventualitatea reeditării ei, să se atragă<br />

atenţia asupra următoarelor posibilităţi: completarea<br />

lucrării cu analiza tipologică a obiectivelor <strong>de</strong> arhitectură<br />

vernaculară prezentate; în virtutea referirii unei părţi<br />

semnificative a lucrării la tradiţia istorică <strong>de</strong> prelucrare<br />

a pietrei în Basarabia, – completarea respectivă a titlului<br />

lucrării; ajustarea pon<strong>de</strong>rii fiecărui fenomen artistic<br />

prezentat în cadrul materialului ilustrativ la pon<strong>de</strong>rea<br />

acordată acestora în textul lucrării.<br />

Cartea Arhitectura vernaculară în piatră este o<br />

contribuţie valoroasă în domeniul studiului arhitecturii<br />

populare în piatră <strong>de</strong> pe teritoriul Republicii Moldova<br />

şi este <strong>de</strong> recomandat tuturor persoanelor interesate în<br />

cunoaşterea artei noastre tradiţionale <strong>de</strong> a construi.<br />

132 - nr. 4(15), <strong>de</strong>cembrie 2009

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!