PLANUL LOCAL DE DEZVOLTARE DURABILĂ A SECTORULUI 2

18
Toate acumulările din Sectorul 2 se încadrează în
clasa generală de calitate III. Împărţirea în clase de
calitate se face din punct de vedere chimic, biologic
şi microbiologic, pe o scală de la I la V, unde valoarea
I reprezintă calitatea apei cea mai apropiată de
calitatea naturală (intervenţia umană fiind de maxim
10%). Monitorizarea calităţii apelor, la nivelul sectorului
se face pe acumularea Fundeni, aceasta efectuându-se
în secţiunile mijloc şi baraj.
Datorită faptului că în zonele riverane acestor acumulări
infrastructura urbană nu conţine sisteme de
preluare a apelor menajere uzate, precum şi a apelor
pluviale, s-a ajuns la situaţia, inacceptabilă, în care
un mare număr de imobile din zonă au realizat sisteme
locale de deversare a acestor ape în lacurile
menţionate. În prezent, se înregistrează o poluare
accentuată care se manifestă prin încărcarea cu
materiale în suspensie, dar şi cu depuneri organice
putrescibile în cuva lacului şi degajarea, în perioada
estivală de biogaz, în condiţiile în care debitul tranzitat
coboară la cca. 1,5 m³/s. Datorită aportului de nutrienţi,
în perioada primăvară-vară se accentuează şi
fenomenele de eutrofizare.
Concluzii: Calitatea apelor de suprafaţă este semnificativ
afectată de deversarea de către riverani a
apelor uzate direct în apa lacurilor, de debitul redus
de primenire a lacurilor precum şi de protecţia necorespunzătoare
a malurilor împotriva eroziunii.
Calitatea apelor subterane
În afara sistemului centralizat de alimentare cu
apă potabilă şi industrială, pe teritoriul administrativ
al Sectorului 2 există şi foraje de alimentare cu apă
aflate în incinta diverşilor agenţi economici, precum
şi puţuri de mică adâncime în gospodăriile populaţiei,
în zonele unde nu există sisteme centralizate de
alimentare cu apă potabilă.
Pe teritoriul Sectorului 2 mai sunt prezente şi un
număr de 25 de puţuri din care:
- 20 puţuri de mare adâncime;
- 3 puţuri de medie adâncime;
- 2 puţuri casate.
Din punct de vedere calitativ, apele de suprafaţă şi
apele freatice din orizonturile superioare nu permit
utilizarea pentru consumul populaţiei sau pentru activităţi
economice şi sociale. Deoarece calitatea apelor
din puţuri este scăzută, acestea nu mai sunt utilizate
pentru asigurarea serviciului de alimentare cu apă.
Apa produsă din sursele de suprafaţă are o calitate
mult mai bună şi este suficientă. Pentru a putea sista
exploatarea acestor puţuri, administratorul a realizat
investiţii în modernizarea reţelei şi a staţiilor de pompare.
În general, poluarea apelor subterane se determină
cu întârzieri mai mari, fiind depistată în urma analizării
probelor prelevate direct din foraje sau instalaţiile
de înmagazinare a apei, şi nu prin observare
directă.
Calitatea apei prelevate prin intermediul puţurilor
de mică adâncime din gospodăriile populaţiei este
monitorizată de către Direcţia de Sănătate Publică a
Municipiului Bucureşti.
Situaţia apelor uzate
Reţeaua de apă potabilă din Sector are o lungime
de 487 km, un număr de 21.957 branşamente
funcţionale, iar volumul distribuit este de aproximativ
5.000.000 mc lunar. Reţeaua de canalizare are o lungime
de 375 km şi un număr de 12.400 de racorduri
funcţionale. Cantitatea de apă uzată evacuată lunar
este de 2.600.000 mc. În sector există un număr de
4 staţii de pompare ape uzate.
Sistemul de canalizare orăşenească este realizat
ca un sistem unitar care asigură colectarea şi evacuarea
apelor uzate menajere, tehnologice şi pluviale.
În prezent, toate apele uzate din sector, şi din Bucureşti,
sunt evacuate fără o epurare prealabilă direct
în râul Dâmboviţa, în aval, în dreptul comunei Glina.
Un procent de 27,8% din străzile Sectorului (258
de străzi) nu au sisteme de alimentare cu apă şi canalizare.
Zonele cu probleme deosebite din punct de
vedere tehnic, în special pentru canalizare, sunt cele
din lungul râului Colentina. Pentru aceste zone trebuie
separat pluvialul de menajer.
I.1.1.4.3 Poluarea sonoră
Conform măsurătorilor realizate la nivelul Capitalei,
nivelul mediu de zgomot este 70 de decibeli,
depăşind valoarea maximă agreată la nivelul municipalităţii,
de 67 dB şi nivelul recomandat de numai
55 dB. Pe arterele principale de circulaţie, şi mai ales
pe arterele cu trafic greu, poluarea sonoră depăşeşte
frecvent cu 20-30 dB nivelul de 70 dB, considerat
admisibil. Combinată cu poluarea cu gaze, poluarea