PLANUL LOCAL DE DEZVOLTARE DURABILĂ A SECTORULUI 2

13
PARTEA I. STRATEGIA DE DEZVOLTARE DURABILĂ
I.1 Evaluarea stării actuale
I.1.1
I.1.1.1
Capital natural
Localizare geografică şi istorică
Situat în partea de nord-est a Bucureştiului, cu prelungiri
în zona judeţului Ilfov ce conduc spre oraşele
Ploieşti şi Urziceni, Sectorul 2 se învecinează în vest
cu Sectorul 1 şi în est şi sud-est cu Sectorul 3. Pornit
ca şi celelalte Sectoare din centrul Capitalei, Sectorul
2 se caracterizează printr-un relief plat de câmpie,
acoperit odinioară de întinsele păduri ale Vlăsiei
şi de culturi bogate de viţă de vie, fiind străbătut de
râul Colentina, care împreună cu Dâmboviţa formează
cele două principale artere de apă ale oraşului
Bucureşti.
Colentina izvorăşte din dealurile Târgoviştei (din
zona Şotânga-Doiceşti), este afluent al Dâmboviţei
şi parcurge un traseu de 98 de km, dintre care 37,4
km pe aria Municipiului Bucureşti. În zona de intrare
a Bucureştilor, Colentina formează o salbă de lacuri
naturale precum: Mogoşoaia, Băneasa, Herăstrău,
Floreasca, Tei, Plumbuita, Fundeni, Pantelimon.
Aceste lacuri, amenajate ulterior şi împrejmuite de
păduri şi parcuri, constituie o adevărată oază de verdeaţă
şi sursă de oxigen pentru întreţinerea echilibrului
climatic şi regenerarea atmosferei poluate a
oraşului.
Istoria Sectorului 2 este legată de vatra veche a
Bucureştilor, cu recente descoperiri arheologice care
atestă existenţa aşezărilor umane din paleolitic, în
zone ca Fundeni, Pantelimon, Tei. Urmele cuceririlor
romane au scos la iveală tezaure de monede romane
(din epoca Republicii romane şi a Imperiului) în
zona Pantelimon.
Sectorul 2 a fost, la început de secol XIX, loc de
întâlnire al negustorilor de cereale şi al meşteşugarilor.
Există străzi cu nume care ne duc cu gândul la
breslele de altădată, amintind meserii vechi: Olari,
Făinari, Mătăsari, Cărăuşilor etc.
S-a scris, de asemenea, o întreagă literatură despre
anumite zone ale actualului Sector 2. Să amintim
“Groapa” lui Eugen Barbu, “Bucureştii de altădată” a
lui C. Bacalbaşa, “Cînticele Ţigăneşti” ale lui Miron
Radu Paraschivescu, care ne duc cu gândul la farmecul
acestei părţi a Bucureştilor.
Sectorul 2 are cele mai multe lăcaşe de cult din Capitală.
Biserici vechi, schituri, mânăstiri, locuri de închinăciune
venind din vechime, ridicate de domnitori,
boieri sau negustori, având hramul sfinţilor aducători
de pace, bine şi bunăstare.
Mânăstirea Plumbuita (1559), cel mai vechi lăcaş
religios din Sectorul 2, a fost şi este un important
centru cultural al Bucureştilor. Aici a funcţionat încă
din secolul al XV-lea, o tipografie şi ateliere tipografice,
care tipăreau şi decorau cărţi bisericeşti.
Să nu uităm ca importante şi venind din istoria veche:
Mânăstirea Mărcuţa (1587) şi Biserica Fundenii
Doamnei.
I.1.1.2
Clima
Clima este temperat-continentală, cu veri fierbinţi şi
ierni deseori aspre. Influenţa maselor de aer din vest
şi sud explică existenţa toamnelor lungi şi călduroase,
a unor zile de iarnă blânde sau a unor primăveri
timpurii. Regimul temperaturii aerului se diferenţiază,
în ansamblul său, pentru zona propriu-zisă a oraşului
şi pentru arealele din exteriorul acestuia. În zonele
Floreasca, Tei şi Pantelimon temperatura medie
anuală a fost de 10,5° C, cu vânturi puternice uneori,
cu un grad scăzut de poluare comparativ cu centrul,
cu frecvente apariţii ale ceţii şi un volum de precipitaţii
sub 550-600 mm pe an.
Datorită caracteristicilor climatice, Sectorul 2, suferă
de un deficit de umiditate faţă de valoarea optimă
medie, fapt ce creează o stare de disconfort fizic.
Acest deficit de umiditate a fost compensat în parte,
prin crearea salbei de lacuri din zona orăşenească,
care favorizează evaporaţia de apă şi umidifică aerul
în zonele învecinate.
I.1.1.3
Resursele primare şi secundare
I.1.1.3.1 Resursele de apă
Ape de suprafaţă
Singura apă curgătoare care străbate teritoriul
Sectorului 2 este râul Colentina, care face parte
din bazinul Argeş şi este afluent de stânga al