pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
lungime de cca. 6 m fundaţia este din cărămidă legată cu
mortar de var. Urmează un segment de cca. 0,50 m din
cărămidă şi câţiva bolovani, la care se racordează, printr-un
decroş, alt segment lung de cca. 2,75 m. De aici începea
absida altarului vechii biserici. Ultimele două segmente au
partea inferioară a fundaţiilor din cărămidă, iar partea
superioară din bolovani mari de râu. H fundaţii = cca. 0,60 m;
- ultimul segment amintit, decroşat, se continuă cu un alt
segment oblic (orientat NE-SV), având aceaşi compoziţie:
zidărie de cărămidă la partea inferioară şi zidărie din bolovani
de râu la partea superioară;
- segmentul oblic se racordează cu un segment care alcătuia
latura estică a absidei bisericii vechi. Acest segment estic se
păstrează parţial, fiind găsit demantelat în momentul cercetării
arheologice. Cel mai bine se conservă capătul său nordic, pe o
lungime de cca. 1,60 m şi cu H = cca. 0,35-0,50 m. Capătul
său sudic se păstrează sub formă de ştrepi de cărămidă pe o
lungime de cca. 0,15-0,20 m. Acest segment a fost spart de
groapa unui mormânt, al cărui schelet întreg a fost dezvelit
imediat la E de altarul bisericii vechi (M 103). Decedatul a fost
depus într-o groapă săpată în stratul ce conţinea o dungă de
arsură, aflată la cca. 0,30 m sub stratul de mortar gălbui
sfărâmicios şi bucăţi de cărămidă, ce pare a indica momentul
construirii bisericii;
- amintitul capăt sudic se racordează cu un segment oblic
orientat NV-SE, simetric cu segmentul oblic descris mai sus. Al
doilea segment oblic este alcătuit în întregime din zidărie de
cărămidă legată cu mortar. În zona acestui segment, există
următoarea succesiune stratigrafică: zidul altarului (notat Zidul
1) este suprapus de Zidul 2, iar peste Zidul 2 (acoperind şi
Zidul 1) avem un pavaj cu cloţuri din cărămidă. Probabil că
pavajul cu cloţuri aparţine perioadei de funcţionare ulterioare
Zidului 2; pavajul depăşea latura sudică a Zidului 2 cu cca.
0,10-0,15 m. Stratul de cloţuri de cărămidă compactate
(probabil un pavaj ori un suport de pavaj) a fost demontat în
întregime pentru a putea surprinde complet zidurile 1 şi 2. Zidul
2, orientat către S-V (deviat spre S), constă din cărămizi întregi
legate cu mortar de var, dispuse una pe lung, alta pe lat; prima
asiză e aşezată pe un strat de mortar gălbui sfărâmicios (Gr =
8 cm), iar H zid = 21 cm (inclusiv stratul de mortar); l zid = 0,55
m. Dimensiunile cărămizilor: Zidul 2: 27x14x4 cm; 27x15x4 cm.
La N de Zidul 1 este un segment de zid, notat Zidul 3, cu
dimensiunile: L=1,30 m; l=0,50 m, format din 3 cărămizi puse
pe lung (25x15x4 cm; 25x13,5x3,5 cm). Din Zidul 3 se păstrau
2 asize ce suprapun latura SE a absidei Altarului vechii
biserici. Aparent, în continuarea acestei substrucţii (Zidul 3),
către E, continuă cloţăraia amintită (L=0,80 m), până în Zidul 1.
Sub cloţărie, la interiorul bisericii, a fost dezvelit un paviment
de cărămidă, paralel cu latura SE a zidului fundaţiei Altarului
vechii biserici. Cărămizile ce-l alcătuiesc-dispuse pe lung, în
şiruri paralele-sunt aşezate pe un strat compact de mortar albgălbui,
care face corp comun cu Zidul 1 – fapt vizibil în capătul
N-NE al pavimentului (dinspre latura Estică a Altarului), unde
este rupt -, ceea ce duce la concluzia că acest paviment
aparţine etapei de construcţie a Zidului 1. Peste aceste
cărămizi a fost construit Zidul 2, descris mai sus;
- în continuarea celui de-al doilea segment oblic se află al
treilea segment oblic. Acesta cuprinde o fundaţie din zidărie de
cărămidă legată cu mortar de var şi un rest din elevaţie, adică
2-3 asize de cărămidă, ale căror feţe exterioare sunt netede,
fără urme de scurgeri de mortar (precum cele din fundaţie) şi
cu rosturile executate foarte îngrijit. Pe faţa superioară a
ultimei asize, pe alocuri, sunt urme de mortar de var care ne
îndeamnă să credem că zidul se continua pe verticală. După
aspect acest zid pare să fi reprezentat zona de racord dintre
talpa fundaţiei şi elevaţia propriu-zisă, mai ales dacă terenul
avea o anumită pantă – aici, probabil orientată V-E. Segmentul
în cauză se întrerupe brusc la V, fiind secţionat de o groapă
ocazionată de diferite lucrări de reparare a Spitalului, probabil
pe la jumătatea sec. XX. În apropiere, în zona „umărului”
Altarului (la interior), spre S, la partea inferioară a fundaţiei, a
fost găsit un fragment dintr-un pavaj modern, constând dintr-o
dală rectangulară, databilă la sfârşitul sec. XIX, începutul sec.
XX.; în zona Pronaosului bisericii, a fost surprins un strat de
dărâmătură (resturi de cărămizi şi pigmenţi de mortar), vărsat
peste un „pavaj” de cărămidă. Lăţimea păstrată=1 m, cu o
grosime de 0,30 m. Primul rând pare o dărâmătură care stă pe
un rând de cărămizi aflat la – 0,30 m, având L= 5,40 m, spart
în partea dinspre Pronaosul Bisericii. În dreptul Pronaosului
„pavajul” este la nivelul fundaţiei zidului de pe latura S a
bisericii vechi. Se păstra un mic „tronson” lat de 0,30 m, L=
0,50 m, care este o rămăşiţă a unei amenajări mai mari.
Cărămizi: 25x13/15x4/5; 24x13/14x4/5 cm. Cărămizile erau
aşezate aleatoriu;
- pe o distanţă de cca. 3,50 m nu se mai păstrează nimic din
zidurile vechii biserici, datorită excavării pământului pentru
amenjarea gropii menajere mai sus menţionate;
- după cei cca 3,50 m, cercetarea arheologică a surprins un
stat gros de beton (cu agregate mici şi cuiburi de var), care se
întinde pe o lungime de cca 2,40 m. A aparţinut probabil
fundaţiei unui gard. Respectiva fundaţie este aproape coliniară
cu Zidul;
- fundaţia din beton continuă cu un segment din zidărie de
cărămidă, probabil cu rostul de fundaţie a unui gard. Se
păstrează 3 asize de cărămidă, iar pe o porţiune foarte scurtă
se păstrează 4 asize, toate puse în operă neregulat
(neorizontale şi relativ decalate), având feţele rostuite
neregulat. Acest segment de zidărie are o frângere orientată
către NV, care a fost secţionată de către soclul din beton al
actualei împrejmuiri a Spitalului şi Bisericii. Fundaţia de beton
a actualului gard al Bisericii coboară cu 0,55 m. În stradă
nivelul de călcare este coborât cu 0,95 m;
- imediat la S de segmentul de zidărie din cărămidă descris, a
fost surprins un fragment dintr-un pavaj din bolovani de râu
(cca. 0,12-0,15 m), orientate către N, a căror dispunere cu
traseu circular sugerează că făceau parte dintr-o alee
amenajată în grădina Spitalului. Marginea nordică a
fragmentului de pavaj păstrează o uşoară adâncire, care, după
modul de realizare şi după înclinare (aprox. E-V), nu poate să
fie decât o rigolă de scurgere a apelor. Pavajul a intersectat la
NV un masiv de zidărie de cărămidă, care pare să fi continuat
către V, unde a fost dislocat de fundaţia actualei împrejmuiri.
Planul IGA (1895-1898) consemnează existenţa unei
amenajări peisagere, în care predominau liniile curbe. Una
dintre aleile curbilinii era situată chiar în porţiunea cercetată în
2006. Dispariţia acestei amenajări peisagere s-a datorat
aplicării Regulamentului Urbanistic al Bucureştilor stabilit în
urma decretării Planului Director al Capitalei (1935), care
prevedea lărgirea bulevardelor centrale până la 35-60 m între
faţadele clădirilor aflate de-o parte şi de alta a acestora. Atunci
a fost construită şi actuala împrejmuire, aliniată la aliniamentul
faţadei vestice a bisericii; pavilioanele de colţ ale Spitalului au
rămas înafara acestei alinieri;
97