pdf (15 MB) - cIMeC

23.12.2014 Views
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 Tell-ul gumelniţean din punctul La Pod, situat în lunca Neajlovului, uneori inundabilă primăvara, la cca. 75 m de albia sa actuală, nu este unul dintre cele mai impresionante ca dimensiuni. Are un diametru maxim, pe direcţia E-V de 67 m (şi doar 56 m pe direcţia N-S). Înălţimea sa, calculată de la nivelul luncii nu depăşeşte 3,20 m. Începută în condiţiile unei săpături de salvare, în 1998, cercetarea arheologică interdisciplinară de la Bucşani, la scurt timp după debutul său, a impus reconsiderarea obiectivelor şi a întregii concepţii de cercetare. Amploarea săpăturilor arheologice care se întrevedea considerabilă şi mai cu seamă potenţialul deosebit al aşezării eneolitice şi al întregii zone au determinat o nouă evaluare ştiinţifică. Astfel, s-a născut necesitatea demarării unui proiect ştiinţific care să cuprindă toate aspectele ce privesc o cercetare complexă şi completă, neînchistată de termene contractuale şi nerezumându-se strict la săpătura arheologică. Cele trei mari obiective propuse încă de la început sunt evoluţia comunităţilor de pe tell-ul La Pod, evoluţia culturalcronologică a microzonei şi, nu în ultimul rând, evoluţia luncii preistorice. Obiectivele campaniei 2006, firesc, se subordonează celor generale. S-a încercat finalizarea cercetării nivelului superior din tell-ul de La Pod, din toate punctele de vedere, completarea pe cât posibil a repertoriului microzonei Bucşani şi impactul revărsărilor Neajlovului asupra comunităţilor de pe acelaşi tell şi, implicit, evoluţia luncii în proximitatea staţiunii. În campania 2006 s-a finalizat cercetarea suprafeţei γ, extinsă acum la 16,5 x 4 m datorită degradării profilelor. Au fost identificate (sau confirmate stratigrafic) trei intervenţii antropice majore asupra grindului iniţial în cazul primei comunităţi (N3) sau asupra nivelurilor de locuire (N3 şi N2). Prima categorie include intervenţia asupra grindului şi pe cea stratigrafic în legătură cu nivelul intermediar de locuire (N2). În cea dintâi situaţie, a fost cercetată în suprafaţa γ un şanţ (umplut ulterior cu material antropic) şi un val, care a funcţionat, fără îndoială, ca un dig. Faptul că acest complex se află sub nivelul luncii actuale, nu ne-a permis să evidenţiem eventuale amenajări suplimentare. Intervenţia asupra N3, stratigrafic aparţinând nivelului intermediar, este de aceeaşi natură. Şanţul secţionează o locuinţă şi depunerile aluviale de deasupra sa (N3), are adosat un nou dig spre exteriorul spaţiului locuit, dar are şi o structură suplimentară de rezistenţă. La baza valului, spre şanţ, o grindă din lemn era probabil menită să stabilizeze sedimentul (care în nici un caz nu provine în urma excavării şanţului, fiind absolut steril). Unui moment probabil ulterior colmatării şanţului, îi aparţine reamenajarea digului pe fostul amplasament al acestuia şi al şanţului. Noul dig, care îl înglobează pe cel din primele momente de funcţionare are în plus şi o structură din stâlpi, cu diametrul cuprins între 5 şi 13 cm, plasaţi la o distanţă de 0,70-0,80 m între ei. O nouă amenajare aparţine stratigrafic de nivelul superior al tell-ului. De data aceasta, ne-am aflat doar în prezenţa unui dig, fără şanţ spre interiorul suprafeţei locuite. În schimb, aportul de material este impresionant. Digul nu este construit cu sediment din aşezare, este steril şi pare a fi adus din luncă. În toate cele trei cazuri probele granulometrice şi micromorfologice, aflate în lucru, vor aduce informaţii suplimentare. Pe lângă cele patru mari momente de inundaţie identificate până în campania 2004, în tell-ul de La Pod, în campania anului 2005 fuseseră identificate nu mai puţin de alte 23 de momente de inundaţie urmate de băltiri la un nivel altimetric ridicat faţă de lunca preistorică. Campania anului 2006 a confirmat această situaţie, completând-o. Începutul locuirii pe tell-ul principal al microzonei Bucşani este devansat stratigrafic de un important nivel de inundaţie care acoperă nisipul grindului. În matricea de argilă sunt prezente însă numeroase materiale arheologice – cu siguranţă antrenate dintr-o aşezare gumelniţeană aflată nu departe în amonte. Locuirea propriu-zisă a grindului debutează cu realizarea unui dig (foarte probabil, circular – suprafaţa cercetată nu ne permite deocamdată precizări mai exacte) şi a unui şanţ spre interiorul suprafeţei de locuit. Prezenţa continuă a ameninţării inundaţiilor a determinat acţiuni repetate de asigurare a suprafeţei locuite – în nivelul intermediar, prin şanţuri şi diguri, sau prin depunerea conştientă de argilă nisipoasă pentru a spori înălţimea movilei, în cazul nivelului superior. În suprafaţa β a continuat demontarea L11 (descoperită în campania 2000), suspendată şi cu pod locuibil. Au fost completate informaţii asupra sistemului de construcţie şi a continuat sitarea şi apoi trierea întregului sediment din interior (ultimul moment de locuire), din ambele încăperi, şi din spaţiul de sub platformă. Volumul de sediment prelevat şi sitat la umed (în albia Neajlovului) se cifrează în jurul a 3000 l (dm 3 ). Numeroasele resturi de faună de talie mică şi de micromamifere (rozătoare), resturile ihtiologice, sutele de piese de silex sau de ceramică (milimetrice) au justificat efortul. De asemenea, continuând cercetarea extinderii (2004) spre N a suprafeţei β a fost identificată o anexă exterioară L11, care includea o vatră. S-au prelevat, în plus, probe pentru ADN fosil (bovine) şi pentru datare C14, a căror analiză se efectuează în cadrul unui proiect internaţional. În suprafaţa α s-a continuat protejarea cu folie şi pământ a spaţiului deschis cercetării (sect. 4, 26-27, 36), înlocuindu-se plasticul sau/şi completându-se cu pământ zone afectate în timp (aportul factorului antropic este cel mai important). De asemenea, s-a urmărit completarea repertoriului microzonei culturale – până în prezent, au fost identificate trei puncte cu materiale Boian-Giuleşti, 16 puncte cu materiale gumelniţene (dintre care cinci sunt tell-uri, amplasate pe un tronson foarte bine precizat al Neajlovului), zece aşezări din epoca bronzului, două La Tène şi una din sec. III-IV p.Chr. Pl. 13 Raport arheozoologic (macromamifere, micromamifere) În campania 2006 a debutat selecţionarea spre determinare a fragmentelor osteologice rezultate din trierea sedimentului sitat în campaniile 2004-2006 din cea de-a doua încăpere a L11. Au fost identificate până acum peste 8900 de resturi. Din păcate, procentul care poate fi supus unei analize de identificare specifică este extrem de mic – gradul mare de fragmentare 1 , datorat mai cu seamă focului care a mistuit locuinţa, nu permite în cazul oaselor aparţinând animalelor de talie mare decât o analiză simplă. Nu pot fi realizate estimări privind sexul sau vârsta de sacrificare. În schimb, au fost identificate resturi întregi provenind de la animale de talie mică – lepus europeus (iepure), felis silvestris (pisică sălbatică) sau Mustela putorius (dihor) sau chiar de la exemplare tinere de ovicaprine (dentiţie). 84

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 Din sedimentul triat provenit din campaniile 2004-2005, pe baza dentiţiei, au fost identificaţi 44 de indivizi de Mus musculus (şoarecele de casă), provenind mai cu seamă din galerii care perforau platforma încăperii principale a L11 şi primele ei două refaceri. Trebuie menţionat, aşa cum am făcuto şi cu alte prilejuri, că toate cele 5200 de resturi de micromamifere descoperite în L11 sunt arse, incendiul distrugând şi colonia de şoareci. Această descoperire este unică în spaţiul balcano-carpatic. Până în prezent, pătrunderea acestui animal comensal în Balcani era considerată ca datând din mileniul I a.Chr. Prezenţa acestui taxon în structura de locuire cercetată ar putea sugera existenţa unor depozite de cereale (de vegetale, în general) permanente în interiorul sau exteriorul imediat al locuinţei. [Adrian Bălăşescu, Thomas Cucchi, Anne Tresset, Marius Ignat] Raport arheozoologic (moluşte, reptile, peşti) În campania din 2006 au fost prelevate şi studiate materiale faunistice provenind din locuinţa no 11 (Tab. 1). Eşantioane de sediment din aceasta structură au fost cernute prin site cu ochiurile de 0,8 şi 1 mm. S-au identificat pe lângă oase de mamifere şi resturile faunistice ale păsărilor, reptilelor, peştilor sau al moluştelor. Mollusca. Dintre moluştele identificate doar câteva sunt contemporane cu nivelurile culturale Aşa sunt resturile scoicilor Unio sp. sau a gasteropodului Esperiana esperi. Unele din cochilii prezintă chiar urme de şlefuire. Marea majoritate precum Cepaea sp., Helix sp., Viviparus acerosus, Sphaerium sp., Lithoglyphus apertus, Monacha cartusiana, Planorbarius corneus, sunt de data mai recentă. Reptilia. Doar resturile ţestoasei de apă Emys orbicularis au fost identificate (N=169). Pe lângă carapace şi plastron regăsim şi oase de la membre precum humerusul. Mare parte din aceste materiale provin de la indivizi ce au fost capturaţi din vechime. Pisces. Resturile peştilor sun în număr de 460. Au fost identificate taxoni precum: ştiuca (Esox lucius), cleanul (Leuciscus cephalus), cleanul mic (Leuciscus leuciscus), bibanul (Perca fluviatilis), mihalţul (Lota lota), dar şi alte Cyprinide. Acestea sunt specii caracteristice zonei de mijloc a unui râu şi se regăsesc chiar şi azi în râul Neajlov. Taliile indivizilor sunt mici şi medii. O mică parte din oase prezintă urme de digestie sau deformări cauzate de trecerea prin tubul digestiv fapt ce ne face să presupunem ca aceste provin din fecalele oamenilor sau ale animalelor ce au consumat peşti. [Valentin Radu] Anexa 3 Note: 1. Exemplul unei mandibule întregibile (in situ vizibile) de Bos Taurus este edificator – au fost numărate nu mai puţin de 126 de fragmente ale aceleiaşi piese (excluzându-le pe cele sub dimensiuni de 2-2,5 mm, la care s-a renunţat). Abstract: In the 2006 campaign we ended the research on the γ surface, extended now to 16.5 x 4 m as a consequence of the erosion of the profiles. There were discovered traces of three major human interventions on the initial mound for the first community (N3) or above, on the inhabited levels (N3 and N2). The first category includes the intervention on the mound; and the stratigraphy related with the intermediary inhabited 85 level (N2). In the first case was researched in the γ surface a ditch (filled afterwards with materials coming from the human activity) and a bank, which was used undoubtedly as a breakwater. The fact that this assemblage is situated under the actual bottom land did not allow putting into evidence some ulterior improvements. The intervention on N3, stratigraphic belonging to the intermediary level, is of the same nature. The ditch, which cuts a dwelling and the alluvial deposits found above it (N3), is stocked by another ditch at the exterior of the inhabited place, which has also a supplementary resistance structure. At the bank’s bottom, towards the ditch, a wooden beam was probably meant to stabilize the soil (which does not come from excavating the ditch, this being sterile). To a moment probably ulterior to the silting up of the soil from the ditch, belongs the fact that the breakwater was rebuilt on its former place. The new breakwater, which contains the remains of the former, had additionally a wooden structure of poles. A new construction meant to prevent the floods belongs stratigraphically to the superior levels of tell. This time we were facing only a breakwater, without ditch towards the interior of the inhabited area. In exchange, the material quantity is impressive. The breakwater was not made with soil from the settlement; the soil in question is sterile and seems to be brought from the bottom land. In all the three cases, the soil tests, now under study, will bring additional information. In the 2006 campaign, we started the selection process of the bone fragments remained after screening the materials from the 2004 – 2006 campaigns. belonging to the second room of L11. Until now were identified 8900 remains. Unfortunately, the percentage, which can be put under a specific identification analysis, is very small. From the screened material found in the 2004 - 2005 campaigns, we identified by tooth 44 individuals of Mus musculus, originated from the galleries that had been perforated the platform of the L11’ s main room and also its two successive rebuilds. In the 2006 campaign were found and studied fauna materials coming from L11. Samples of soil from this structure were screened by 0.8 and 1 mm sieves. There were identified remains belonging to mammals, birds, reptiles, fish and mollusks. There were taken fossil samples (cattle) for establishing DNA and for carbon dating. 40. Bucu, com. Bucu, jud. Ialomiţa Punct: Pochină Cod sit : 93030.01 Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 63/2006 Colectiv : Elena Renţa – responsabil, Simona Munteanu, Radu Coman (MJ Ialomiţa) Identificat în anul 1987 în cadrul unui program de cercetări arheologice de suprafaţă pe valea râului Ialomiţa, situl Bucu - Pochină, situat în vecinătatea limitei sud-vestice a satului Bucu, com. Bucu, a făcut obiectul cercetărilor arheologice sistematice începând cu anul 1990.

Page 1 and 2: MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR CO

Page 3: Cuprins Lista abrevierilor / 5 List

Page 6 and 7: Cronica cercetărilor arheologice d

Page 9: RAPOARTELE DE CERCETARE ARHEOLOGIC


































































































































































































Page 401: Cronica cercetărilor arheologice d

Page 405 and 406: Cronica cercetãrilor arheologice d






















































Page 513: INDICI




Page 523: Cronica cercetărilor arheologice d







fost

arheologice

fragmente

campania

partea

nivelul

fiind

zona

ceramice

descoperite

cimec

cimec.ro

pdf (15 MB) - cIMeC

pdf (15 MB) - cIMeC ... View more pdf (15 MB) - cIMeC

Delete template?

Save as template ?

pdf (15 MB) - cIMeC pdf (15 MB) - cIMeC