pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Tell-ul gumelniţean din punctul La Pod, situat în lunca
Neajlovului, uneori inundabilă primăvara, la cca. 75 m de albia
sa actuală, nu este unul dintre cele mai impresionante ca
dimensiuni. Are un diametru maxim, pe direcţia E-V de 67 m
(şi doar 56 m pe direcţia N-S). Înălţimea sa, calculată de la
nivelul luncii nu depăşeşte 3,20 m.
Începută în condiţiile unei săpături de salvare, în 1998,
cercetarea arheologică interdisciplinară de la Bucşani, la scurt
timp după debutul său, a impus reconsiderarea obiectivelor şi
a întregii concepţii de cercetare. Amploarea săpăturilor
arheologice care se întrevedea considerabilă şi mai cu seamă
potenţialul deosebit al aşezării eneolitice şi al întregii zone au
determinat o nouă evaluare ştiinţifică. Astfel, s-a născut
necesitatea demarării unui proiect ştiinţific care să cuprindă
toate aspectele ce privesc o cercetare complexă şi completă,
neînchistată de termene contractuale şi nerezumându-se strict
la săpătura arheologică.
Cele trei mari obiective propuse încă de la început sunt
evoluţia comunităţilor de pe tell-ul La Pod, evoluţia culturalcronologică
a microzonei şi, nu în ultimul rând, evoluţia luncii
preistorice.
Obiectivele campaniei 2006, firesc, se subordonează celor
generale. S-a încercat finalizarea cercetării nivelului superior
din tell-ul de La Pod, din toate punctele de vedere,
completarea pe cât posibil a repertoriului microzonei Bucşani şi
impactul revărsărilor Neajlovului asupra comunităţilor de pe
acelaşi tell şi, implicit, evoluţia luncii în proximitatea staţiunii.
În campania 2006 s-a finalizat cercetarea suprafeţei γ,
extinsă acum la 16,5 x 4 m datorită degradării profilelor. Au
fost identificate (sau confirmate stratigrafic) trei intervenţii
antropice majore asupra grindului iniţial în cazul primei
comunităţi (N3) sau asupra nivelurilor de locuire (N3 şi N2).
Prima categorie include intervenţia asupra grindului şi pe
cea stratigrafic în legătură cu nivelul intermediar de locuire
(N2). În cea dintâi situaţie, a fost cercetată în suprafaţa γ un
şanţ (umplut ulterior cu material antropic) şi un val, care a
funcţionat, fără îndoială, ca un dig. Faptul că acest complex se
află sub nivelul luncii actuale, nu ne-a permis să evidenţiem
eventuale amenajări suplimentare.
Intervenţia asupra N3, stratigrafic aparţinând nivelului
intermediar, este de aceeaşi natură. Şanţul secţionează o
locuinţă şi depunerile aluviale de deasupra sa (N3), are adosat
un nou dig spre exteriorul spaţiului locuit, dar are şi o structură
suplimentară de rezistenţă. La baza valului, spre şanţ, o grindă
din lemn era probabil menită să stabilizeze sedimentul (care în
nici un caz nu provine în urma excavării şanţului, fiind absolut
steril). Unui moment probabil ulterior colmatării şanţului, îi
aparţine reamenajarea digului pe fostul amplasament al
acestuia şi al şanţului. Noul dig, care îl înglobează pe cel din
primele momente de funcţionare are în plus şi o structură din
stâlpi, cu diametrul cuprins între 5 şi 13 cm, plasaţi la o
distanţă de 0,70-0,80 m între ei.
O nouă amenajare aparţine stratigrafic de nivelul superior
al tell-ului. De data aceasta, ne-am aflat doar în prezenţa unui
dig, fără şanţ spre interiorul suprafeţei locuite. În schimb,
aportul de material este impresionant. Digul nu este construit
cu sediment din aşezare, este steril şi pare a fi adus din luncă.
În toate cele trei cazuri probele granulometrice şi
micromorfologice, aflate în lucru, vor aduce informaţii
suplimentare.
Pe lângă cele patru mari momente de inundaţie identificate
până în campania 2004, în tell-ul de La Pod, în campania
anului 2005 fuseseră identificate nu mai puţin de alte 23 de
momente de inundaţie urmate de băltiri la un nivel altimetric
ridicat faţă de lunca preistorică. Campania anului 2006 a
confirmat această situaţie, completând-o.
Începutul locuirii pe tell-ul principal al microzonei Bucşani
este devansat stratigrafic de un important nivel de inundaţie
care acoperă nisipul grindului. În matricea de argilă sunt
prezente însă numeroase materiale arheologice – cu siguranţă
antrenate dintr-o aşezare gumelniţeană aflată nu departe în
amonte. Locuirea propriu-zisă a grindului debutează cu
realizarea unui dig (foarte probabil, circular – suprafaţa
cercetată nu ne permite deocamdată precizări mai exacte) şi a
unui şanţ spre interiorul suprafeţei de locuit.
Prezenţa continuă a ameninţării inundaţiilor a determinat
acţiuni repetate de asigurare a suprafeţei locuite – în nivelul
intermediar, prin şanţuri şi diguri, sau prin depunerea
conştientă de argilă nisipoasă pentru a spori înălţimea movilei,
în cazul nivelului superior.
În suprafaţa β a continuat demontarea L11 (descoperită în
campania 2000), suspendată şi cu pod locuibil. Au fost
completate informaţii asupra sistemului de construcţie şi a
continuat sitarea şi apoi trierea întregului sediment din interior
(ultimul moment de locuire), din ambele încăperi, şi din spaţiul
de sub platformă. Volumul de sediment prelevat şi sitat la
umed (în albia Neajlovului) se cifrează în jurul a 3000 l (dm 3 ).
Numeroasele resturi de faună de talie mică şi de
micromamifere (rozătoare), resturile ihtiologice, sutele de piese
de silex sau de ceramică (milimetrice) au justificat efortul.
De asemenea, continuând cercetarea extinderii (2004)
spre N a suprafeţei β a fost identificată o anexă exterioară L11,
care includea o vatră.
S-au prelevat, în plus, probe pentru ADN fosil (bovine) şi
pentru datare C14, a căror analiză se efectuează în cadrul unui
proiect internaţional.
În suprafaţa α s-a continuat protejarea cu folie şi pământ a
spaţiului deschis cercetării (sect. 4, 26-27, 36), înlocuindu-se
plasticul sau/şi completându-se cu pământ zone afectate în
timp (aportul factorului antropic este cel mai important).
De asemenea, s-a urmărit completarea repertoriului
microzonei culturale – până în prezent, au fost identificate trei
puncte cu materiale Boian-Giuleşti, 16 puncte cu materiale
gumelniţene (dintre care cinci sunt tell-uri, amplasate pe un
tronson foarte bine precizat al Neajlovului), zece aşezări din
epoca bronzului, două La Tène şi una din sec. III-IV p.Chr.
Pl. 13
Raport arheozoologic (macromamifere, micromamifere)
În campania 2006 a debutat selecţionarea spre
determinare a fragmentelor osteologice rezultate din trierea
sedimentului sitat în campaniile 2004-2006 din cea de-a doua
încăpere a L11. Au fost identificate până acum peste 8900 de
resturi. Din păcate, procentul care poate fi supus unei analize
de identificare specifică este extrem de mic – gradul mare de
fragmentare 1 , datorat mai cu seamă focului care a mistuit
locuinţa, nu permite în cazul oaselor aparţinând animalelor de
talie mare decât o analiză simplă. Nu pot fi realizate estimări
privind sexul sau vârsta de sacrificare. În schimb, au fost
identificate resturi întregi provenind de la animale de talie mică
– lepus europeus (iepure), felis silvestris (pisică sălbatică) sau
Mustela putorius (dihor) sau chiar de la exemplare tinere de
ovicaprine (dentiţie).
84