pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
pentru deschiderea unei exploatări miniere aurifere care
urmează să afecteze terenul cercetat.
Întrucât izvoarele istorice menţionau existenţa în această
arie a unor importante vestigii databile în epoca romană, s-a
procedat la o cercetare extinsă a acestei zone 1 . Raportul
prezintă rezultatele cercetărilor arheologice din campania
desfăşurată între 21.08-20.10.2006.
Comuna Bucium este formată din şase sate (Bucium
Cerbu, Bucium Sat, Bucium Muntari, Bucium Izbita, Bucium
Şasa, Bucium Poieni), înşiruite de-a lungul unor văi (Valea
Albă, Valea Negrilesei, Valea Şesii, Valea Buciumului şi Valea
Abrudelului). Aceste văi înguste, confluente, care constituie şi
principalele căi de acces, sunt străjuite de masive muntoase cu
versanţi abrupţi şi acoperiţi de păduri de foioase şi conifere.
Regiunea este dominată de câteva vârfuri: Boteş, Vulcoi şi
Corabia, în S, Negrileasa, în SE, Conţu, Beanga, Frasin şi
Măgura, în partea centrală, Detunatele, în NE. Zonele
deschise sunt, în general, cele înalte, de gol alpin, cu altitudini
de peste 1000 m. O altă caracteristică este existenţa a
numeroase forme de relief antropogen generate de practicarea
ocupaţiilor tradiţionale: agricultura montană şi mineritului.
Perimetrul de cercetare din campania 2006 a cuprins
masivele muntoase Rodu şi Frasin cu extindere în zonele
limitrofe, respectiv depresiunea numită Vâlcea precum şi văile
Abruzelului şi a Şesii. Obiectivul echipei de cercetare a fost
realizarea unei cercetări preventive a acestui spaţiu prin
metode specifice precum cercetări de teren şi săpături. Zona
numită Vâlcea are aspectul unei depresiuni, fiind străbătută de
un mic pârâu şi înconjurată de masivele muntoase Măgura,
Rodu şi Frasin. În mod concret, a fost cercetată porţiunea fără
pădure aflată în zona piemontană, între nivelul luncii şi
pădurea compactă care acoperă jumătatea superioară a
masivelor Rodu, Frasin şi Măgura. De asemenea, au fost
cercetate terenuri care apar ca poieni, situate în zona mai
înaltă de pe Rodu-Dealul Băilor şi de pe versanţii nordici ai
Frasinului, din zona cunoscută sub toponimul de Tăul Certeje.
Perimetrul din jurul masivelor muntoase Frasin şi Rodu nu
a mai făcut obiectul unor investigaţii din punct de vedere
arheologic până acum, astfel încât existenţa unor vestigii
databile în epoca romană se afla doar în stadiul de enunţ.
Potrivit lui Ion Rusu Abrudeanu: „Pe teritoriul comunei Bucium
întâlnim urme vădite de exploatări romane în muntele Frasinul,
care desparte satele Bucium Şeasa şi Bucium Muntari [...]
Exploatările dela Frasin sunt, după cele dela Cetatea Mare şi
Cetatea Mică din masivul Roşiei Montane, cele mai
impunătoare şi uriaşe lucrări subterane din timpul Romanilor.
Corandele impozante care străbat întreg masivul stâncos al
muntelui dinspre Bucium Muntari (Valea Abruzelului) spre
Bucium Şeasa, o ilustrează în mod strălucit” 2 .
În opinia lui Volker Wollmann puţinele informaţii privitoare
la această zonă de exploatare romană, s-ar datora doar
stadiului incipient al cercetărilor 3 .
Singurele cercetări sistematice de până acum au avut loc
în cadrul Proiectului minier Bucium, care a debutat în anul
2004. În campaniile precedente au fost trasate 61 de secţiuni
de sondaj, pe proprietăţi de pe pantele masivelor Frasin,
Măgura şi Rodu, dar au fost descoperite foarte puţine
materiale arheologice.
Cercetarea arheologică a avut două componente distincte,
desfăşurate simultan: cercetarea de teren (periegheza) şi
săpătura arheologică.
În demersul nostru am pornit de la premisa că zonele cu
potenţial arheologic trebuie căutate în apropierea vechilor
exploatări miniere, deoarece locuirea umană din această zonă
nu poate fi privită independent de practicarea mineritului.
Cercetarea de teren s-a desfăşurat cu metode şi mijloace
specifice, realizându-se colectarea de materiale aflate la
suprafaţa solului, strângerea de informaţii de la localnici,
consemnarea toponimelor, efectuarea de schiţe şi
fotografierea tuturor obiectivelor care ar putea constitui zone
de interes arheologic. Cercetarea a vizat identificarea
vestigiilor semnalate în literatura de specialitate, în special
vechi lucrări miniere considerate de epocă romană, precum şi
a unor noi locaţii cu potenţial arheologic. În cadrul cercetării
noastre am întâmpinat o serie de dificultăţi. Cel mai mare
obstacol în identificarea unor vestigii istorice este practicarea
de către localnici a unor îndeletniciri tradiţionale, precum
agricultura sau mineritul, fapt care a generat, de-a lungul
vremii, numeroase forme de relief antropogen. Ne referim atât
la amenajarea unor terase pentru practicarea agriculturii
montane, precum şi la mulţimea de instalaţii (canale, diguri,
tăuri, vetre de şteampuri) şi depuneri (halde de steril), rezultate
în urma procesului de extragere şi prelucrare a minereurilor
auro-argintifere. În ceea ce priveşte existenţa unor amenajări
legate de prelucrarea minereurilor auro-argintifere, am
constatat că acestea ar putea avea o vechime de peste un
secol, deoarece tradiţia orală locală nu mai păstrează
informaţii despre existenţa lor. Este vorba despre cel puţin
cinci amenajări de tăuri cu şanţuri, canale şi diguri aferente şi
mai multe halde de steril care certifică existenţa unor galerii
miniere surpate. În aceste condiţii este dificil de precizat prin
cercetări de suprafaţă dacă unele forme de relief antropogen
semnifică existenţa unor vestigii antice, din epoca modernă
sau contemporană. Totuşi, în urma cercetărilor de teren
efectuate am reuşit să localizăm cea mai mare parte a
punctelor arheologice semnalate în literatura de specialitate,
cât şi amplasamentul unor amenajări cu rol economic amintite
de tradiţia orală locală. Dintre obiectivele păstrate de tradiţia
orală consemnăm toponimul tăului Certeje şi locaţia unui vechi
stabiliment amintită de localnici drept cramă. Toate aceste
obiective au fost identificate prin cercetări de teren şi verificate
prin săpături arheologice.
Cea de-a doua componentă a campaniei a constat în
efectuarea de sondaje arheologice stratigrafice. A fost
acoperită cu sondaje zona deschisă, fără pădure, aflată pe
versanţii de SV, NV şi N ai Frasinului, dar au fost sondate şi
cinci terenuri de pe versanţi şi din partea superioară a dealului
Rodu şi de pe versantul de NE al Măgurii. S-a urmărit
verificarea potenţialului arheologic al unor zone, dar şi o
extindere cât mai largă a spaţiului cercetat. Metoda de
cercetare adoptată a fost una distructivă prin realizarea unei
săpături manuale. Unităţile de săpătură au constat, în general,
din secţiuni cu dimensiunile de 10 x 1,5 m. A fost trasat un
număr de 62 unităţi de săpătură. S-a urmărit atât stratigrafia
verticală, cât şi cea orizontală a zonei cercetate.
Stratigrafic, în cele mai multe cazuri a fost surprinsă o
succesiune formată din doar două sau trei depuneri de sol. În
zonele din apropierea luncii depunerile sunt mai groase şi mai
complexe, iar la altitudine, depunerile de sol sunt mai reduse şi
amestecate cu o mare cantitate de rocă. În câteva secţiuni am
descoperit halde de steril rezultat în urma activităţilor de
exploatare minieră. Săpăturile arheologice pe care le-am
81