pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
cercetărilor anterioare. Astfel, zonă principală de pasaj
existentă în nivelurile superioare între cele două rânduri de
locuinţe pare, cel puţin spre limita de V, să fi fost ocupată de
construcţii. Această situaţie sugerează că totuşi suprafaţa
iniţială a tell-ului, chiar dacă afectată de-a lungul timpului, este
posibil să nu fi fost cu mult mai mare decât în prezent.
Variabilitatea lăţimii acestor zone de pasaj şi a
amplasamentului locuinţelor se constituie în argumente pentru
o complexitate mai mare decât era sugerată de datele
cunoscute anterior a organizării spaţiului cel puţin în cazul
comunităţii gumelniţene de la Borduşani.
În ceea ce priveşte organizarea şi amenajarea spaţiului
interior, al locuinţelor remarcăm o caracteristică a locuinţelor
eneolitice de aici şi anume amplasarea structurilor de
combustie - cuptoare - pe latura de E a acestora. Tot pe
această latură apar şi laviţele, atunci când au fost surprinse.
Aceste date par a demonstra una din caracteristicile organizării
şi amenajării spaţiului interior la Borduşani.
Din punct de vedere constructiv, datele obţinute în această
campanie le confirmă pe cele din campaniile precedente.
Pereţii sunt construiţi pe schelet de ţăruşi de lemn cu d = 4-5
cm cu nuiele sau stuf între aceştia, totul acoperit apoi cu lut
amestecat cu vegetale tocate. Ulterior aceştia erau acoperiţi cu
un strat fin de lut destinat foarte probabil să finiseze suprafaţa
dar şi să confere un aspect mai elaborat. Surprinzătoare
rămâne descoperirea unor pereţi păstraţi în elevaţie uneori
până la 0,80 m.
În toate cazurile, în care condiţiile de conservare au
permis, s-a observat compartimentarea locuinţelor în două
încăperi cu dimensiuni diferite. Detaliile constructive ce
demonstrează şi o tratare diferită sugerează o utilizare
specifică a fiecăreia dintre cele două camere.
A continuat ordonarea, clasarea şi fişarea unui lot
important de ceramică dar şi a utilajului litic sau din materii
dure animale.
Raport sedimentologic preliminar
Constantin Haită
În campania de cercetări din anul 2006, studiul
sedimentologic a fost orientat asupra înregistrării şi descrierii
profilului magistral (sudic) din două sectoare aparţinând
suprafeţei cercetate în prezent - Sβ. Succesiunea stratigrafică
analizată constă din niveluri ce aparţin unor locuinţe
neincendiate, niveluri de locuire exterioare, niveluri de deşeuri
menajere, niveluri atribuite unor zone de pasaj şi unităţile
corespunzătoare unor gropi sau tranşee.
Studiul micromorfologic a avut ca scop detalierea
informaţiilor de ordin micro-stratigrafic asupra zonelor de pasaj
observate în timpul cercetărilor arheologice. Au fost
eşantionate două astfel de zone, înregistrate ca şi complexe şi
notate cu C297, respectiv C351.
Complexul 297 corespunde unităţilor acumulate în zona de
pasaj dintre locuinţele SL51 şi SL47. Succesiunea eşantionată
în această zonă (S1, S2) constă dintr-o alternanţă de niveluri
siltice gălbui, omogene, ce includ rari constituenţi antropici fini
(granule de cenuşă şi cărbune, oase de peşti), lentile de
cenuşă şi cărbune, niveluri granulare fine cu frecvente scoici şi
oase de peşti şi lentile de deşeuri menajere cu coprolite şi
oase de peşti. În cadrul acestei succesiuni au fost observate
lamine argiloase fine depuse în timpul precipitaţiilor.
Succesiunea stratigrafică studiată în cadrul C351 este
foarte asemănătoare cu cea din complexul C297, diferenţa
78
constând în frecvenţa ceva mai ridicată a nivelurilor siltice,
omogene, mai compacte, în compoziţia cărora constituenţii
antropici lipsesc sau sunt foarte rari. Acestea ar putea
corespunde unor niveluri de amenajare a acestei zone de
pasaj. Eşantioanele micromorfologice (S3, S4, S5)
înregistrează evoluţia pe verticală a depunerilor cu caracter
antropic şi natural din acest complex.
Scopul studiului micromorfologic este de a înregistra în
detaliu evoluţia pe verticală a acumulărilor din cele două zone,
pe baza tipurilor de activităţi antropice care au putut determina
formarea acestora, ca şi a transformărilor suferite de fiecare
acumulare în parte sub acţiunea factorilor antropici
(compactare prin pasaj repetat, în mediu sec sau umed;
remaniere; amestec) sau fizico-chimici.
Studiu arheozoologic preliminary
Adrian Bălăşescu, Valentin Radu
Mamifere
Mamiferele sunt bine reprezentate în cadrul spectrului
faunistic analizat (34% din total). Acestea sunt de doua
categorii: domestice (vita domestică, porcul, oaia, capra şi
câinele) şi sălbatice (cerb, căprior, mistret, bour, lup, vulpe,
bursuc, vidra, pisica sălbatica, ras, jder, dihor, cal sălbatic,
cerb lopătar, castor, iepure sălbatic). Prezenţa lor ilustrează
două tipuri de activităţi şi anume: creşterea animalelor şi
vânătoarea.
În cadrul activităţii de creştere a animalelor, o pondere
crescută o are exploatarea suinelor şi a bovinelor, care sunt
urmate de ovicaprine şi caine.
Porcul domestic, (Sus domesticus), descoperit era de un
tip primitiv, de talie medie, ce prezintă o mare variabilitate
dimensională, cu un dimorfism sexual slab reprezentat. Aceste
animale trăiau se pare, într-o stare de semi-sălbăticie, lucru
întâlnit mai ales în cadrul aşezărilor din regiunile cu biotopuri
lacustre care favorizau încrucişarea speciei domestice cu cea
sălbatică. Existenţa metişilor a fost pusă în evidenţă la
Borduşani-Popină, dar şi în alte aşezări eneolitice gumelniţene.
Bovinele şi ovicaprinele prezintă curbe de abataj
asemănătoare în cadrul cărora animalele tinere predomină,
ceea ce ilustrează în general o exploatare mai ales pentru
carne şi în subsidiar pentru produse secundare, (lapte şi lână
în cazul ovinelor).
Pentru câine pe lângă funcţiile sale utilitare, (paza
locuinţelor şi a turmelor, însoţitor la vânătoare, etc.), care l-au
făcut să fie primul animal domesticit de către om, avem dovezi
tafonomice, (incizii de dezarticulare şi descărnare pe oase),
care atestă consumul alimentar al speciei în aşezarea de la
Borduşani-Popină. De asemenea s-a observat că în condiţiile în
care specia nu era consumată, după moartea sa, blana era
prelevată şi utilizată în diferite scopuri.
Vânătoarea este relativ bine atestată ca NR (cca. 22%),
NMI (30%) şi număr de specii, (16). Cei mai vânaţi taxoni sunt
mistreţul şi cerbul, animale de talie mare şi medie care furnizau
o cantitate de carne suficient de mare, dar şi alte produse ca
pielea, coarnele, grăsimea, etc. O analiză a preferinţelor
ecologice ale mamiferelor sălbatice ar indica în preajma
aşezării existenţa unor masive păduroase, brăzdate de lacuri,
canale, dar şi existenţa unor mici deschideri de câmpie.
De asemenea datorită tehnicilor de săpătură extrem de
fine şi a metodologiei arheologice şi arheozoologice s-au
cernut peste 300 de l de sediment din diferite contexte
arheologice. Acest lucru a permis identificarea (în colaborare