pdf (15 MB) - cIMeC

23.12.2014 Views
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 timpul domniei lui Burebista, dar şi cu intervenţii ulterioare, cele mai însemnate în vremea lui Decebal. Întregul efort edilitar a însemnat excavarea, dăltuirea şi punerea în operă a aprox. 11.500 m³ de piatră de calcar alb local sau ofiolit adus din apropiere, la care se adaugă tuful vulcanic dur folosit la unele sanctuare, şi tuful moale, alb, folosit la sanctuarul de pe terase 4 . Granitul, adus din carierele de pe dreapta Oltului, este nesemnificativ faţă de volumul materiei prime utilizate. Distrugerile suferite de ansamblul arhitectural de pe „Tipia Ormenişului” nu s-au petrecut la data cuceririi romane, ci în deceniile şase şi şapte ale sec. XX, provocate fiind de lucrările efectuate cu ocazia ridicării topografice a teritoriului României şi a amenajării staţiilor şi punctelor topometrice; cu certitudine, atunci au fost împinse în prăpăstiile din jur aproape toate plintele sanctuarelor. Imaginea de la începutul cercetărilor sistematice a „Tipiei Ormenişului” înfăţişa transformările edilitare din ultima fază de locuire dacică, anume aceea existentă la anul 106 p.Chr. După cum abia s-a afirmat, dealul fie nu a cunoscut amenajări în Bronzul mijlociu şi final (cultura Wietenberg), fie acestea au fost modeste şi urmele lor nu s-au identificat arheologic 5 . Nici intervenţia din prima epocă a fierului nu a lăsat urme constructive sesizabile în săpătură, deşi ele sunt de presupus; certă este doar locuirea intensă în acest răstimp, în care se estimează construirea a 75-80 de locuinţe, toate de suprafaţă 6 . Lucrările au constat în amenajarea superficială a teraselor, în fapt o adaptare a celor naturale la cerinţele de amplasare a locuinţelor; întărituri cu valuri sau turnuri nu au fost semnalate nici pentru această epocă. Începutul transformărilor importante ale dealului poate fi datat în veacul al doilea a.Chr., foarte probabil în primele decenii ale acestuia. Atunci s-a procedat la o primă amenajare a teraselor, impusă de amplasarea şi stabilitatea locuinţelor, fără a se putea vorbi despre ziduri propriu-zise de terase, ci, mai degrabă, de delimitări şi întărirea simplă a marginii lor, cu şiruri de bolovani sau blocuri de calcar sumar fasonate. Operaţiunea corespunde primului nivel de locuire dacică, altfel început în sec. V a.Chr. dar deranjat ulterior în totalitate. Din această fază datează cel puţin două construcţii impozante amplasate în colţul nord-vestic al platoului, una dreptunghiulară, cealaltă circulară; ele se succed pe acelaşi loc, pe platforme de piatră locală 7 . Domnia lui Burebista coincide cu modificări de esenţă: vechiul nivel de locuire este în întregime incendiat, locuitorii sunt strămutaţi pe terase sau în locuri relativ apropiate, cei mai mulţi tot în defileu; fostele locuinţe sunt complet acoperite cu un pavaj continuu, pe care se vor ridica edificii noi, sau va fi lăsat liber de construcţii, cu excepţia unui segment din Terasa I. Două concluzii ni se par explicite faţă de măsura luată de Burebista, una de natură politică, cealaltă în primul rând edilitară, dar nu numai: a- şi în interiorul arcului carpatic au existat formaţiuni prestatale care nu au intrat de bunăvoie în regatul „unit”; b- din vremea lui Burebista caracterul civil al aşezării a fost voit şi definitiv abandonat, dealul devenind, în urma amplelor amenajări ulterioare, un puternic centru spiritual, militar şi administrativ al zonei. În ceea ce priveşte al doilea aspect, credem că momentul coincide cu sancţionarea reformei religioase de către regele unificator, edificiile noi perpetuând şi augmentând tradiţia şi sanctuarele preexistente în incinta aşezării. Principalele lucrări edilitare începute în vremea lui Burebista şi încheiate sub domnia lui Decebal, clar observabile în suprafeţele de teren pe care s-au putut face săpături, sunt, în rezumat, cele de mai jos. Amenajarea platoului Lucrările au constat în dislocarea pietrei de calcar alb din partea mai înaltă a dealului (N) prin obişnuitul procedeu de încălzire-răcire repetată a rocii şi depunerea ei în straturi succesive, în alternanţă cu pământ, în partea mai joasă (S). Numărul acestor straturi variază între unu şi şapte (în secţiunile practicate de autorii monografiei), din care a rezultat o umplutură cu grosimea între 0,30 m şi 2,50 m. Este sigur că o parte a anrocamentelor (evident fără mortar) a fost adusă de pe dealurile sau dâmburile învecinate, astfel putând fi explicată prezenţa ofiolitului, inexistent în structura litică a dealului. Pietrarii daci au lăsat pe partea dinspre prăpastie o bordură din roca nativă („cruţată”) groasă între 1-2,10 m şi înaltă de la 0,40 m la 1,35 m (în prezent). Este foarte posibil ca deasupra acesteia să fi existat o „palisadă”. Lungimea platoului rezultat este de 93-94 m iar lăţimea (în vechime) între 22 şi 33 m. Pe această suprafaţă, pavată cu piatră, s-au construit apoi platforme cu dimensiuni adaptate fiecărui edificiu, cu o excepţie (,,cazarma”). Incinta are ziduri propriu-zise la cele două capete scurte (NV şi SE) şi pe o treime a laturii dinspre terase (S), respectiv segmentul dintre colţul sud-estic şi poartă; de la poartă până la colţul de NV nu există un zid clasic, ci doar o placare a marginii platoului cu blocuri mai mari de piatră. Poarta se afla pe latura de S, spre Terasa I, la aprox. o treime din lungime pornind din colţul de SE. Amenajarea teraselor. Acestea au suferit modificări importante. După incendierea locuinţelor din faza mai veche (constatată şi la locuinţele care vor rămâne sub anrocamentul viitorului platou) s-a procedat la ,,căpăcuirea” integrală a acestora cu piatră de carieră, terasele s-a lăţit de la 4-7 m la 7-15 m, în timp ce lungimea lor a rămas practic cea veche, naturală, însumând aprox. 800 m. Unele terase au fost consolidate cu ziduri, altele cu borduri liniare simple. Există însă terase cu amenajări neîntâlnite până în prezent în staţiunile dacice, indiferent de natura lor: platforme ,,dinţi de ferăstrău” sau în formă de trapeze juxtapuse, cu scări monumentale de comunicare între ele 8 . Construcţiile de pe terase. După amenajarea acestora, regalitatea dacică, în conlucrare cu preoţimea, a ridicat edificii impozante, cu destinaţie precisă. Astfel, pe Terasele II-IV a fost construit un sanctuar circular complex 9 , al doilea ca mărime din Dacia şi cu analogie planimetrică în Marele Sanctuar rotund de la Grădiştea Muncelului. Începuturile lui nu pot fi precizate, sigură fiind în schimb aflarea sa în cult pe parcursul sec. I p.Chr. şi până la cucerirea romană 10 . Pe Terasa I au fost ridicate două construcţii de dimensiuni apreciabile, ambele în capătul dinspre NV al acesteia, după inventar posibile reşedinţe ale unor militari, poate chiar locaţia unei garnizoane permanente. Construcţiile din incintă. Şi pe platou s-au construit edificii impozante şi importante. Primul dezvelit integral pe parcursul săpăturilor a fost „cazarma”, singura construcţie fără platformă specială, temelia ei fiind încastrată în pavajul plat şi continuu. Are un plan identic celei de la Luncani-Piatra Roşie, dar de dimensiuni puţin mai reduse. Consecvent „arhetipului” de la Piatra Roşie, şi cea de 72

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 la Augustin-„Tipia Ormenişului” a fost numită „cazarmă”, deşi rostul ei putea fi şi de altă natură 11 . Alăturat „cazărmii”, spre NV, se află un turn dreptunghiular din calcar alb de carieră, din care se mai păstrează o structură înaltă de aproape 1m. Ambele sunt amplasate în treimea sud-estică a incintei, începând de la poartă până la zidul dinspre Augustin. În cealaltă parte a incintei, de la poartă până la zidul din capătul de NV, au fost construite sanctuarele cu aliniamente. Unul dintre acestea avea plinte din tuf vulcanic şi a funcţionat sigur în două faze, în compunere de 10 x 4 şiruri (faza I) şi de 6 x 3 şiruri (faza a II-a), cu orientarea permanentă NV-SE 12 . Alăturat acestuia, spre NE, se situează edificiile de cult mai vechi, dreptunghiular şi rotund. Între acestea şi poartă, pe o platformă lungă de aproape 30 m, au funcţionat alte sanctuare cu aliniamente de plinte din calcar. Nu cunoaştem cu exactitate numărul acestora, sigură fiind existenţa a minimum trei construcţii. Dacă planul celui mai vechi nu a putut fi reconstituit, pentru fazele mai noi există suficiente indicii constructive (plinte şi suporturi de plinte) de susţinere a existenţei unui sanctuar din 6 x 4 şiruri, cu frontul lung pe direcţia NE-SV (fază intermediară) şi a altuia din 10 x 6 şiruri, cu frontul lung pe direcţia NV-SE (faza ultimă, cu plinte rămase pe loc). Luând în considerare constatarea că fiecare sanctuar cu aliniamente de plinte a cunoscut cel puţin două faze (cel cu plinte din calcar chiar mai multe), precum şi existenţa altor două construcţii sacre mai vechi în capătul de NV al platoului, la care se adaugă sanctuarul circular complex de pe terasele II-IV (în total cel puţin şapte edificii), conchidem că la Augustin- „Tipia Ormenişului” a existat un veritabil centru religios pandacic, a cărui „autoritate” se întindea asupra sud-estului Transilvaniei şi, poate, asupra unei regiuni din Moldova de Jos, la est de Carpaţii Răsăriteni 13 . Începuturile acestui centru religios pot fi aproximate în primele decenii ale sec. II a.Chr., iar sfârşitul lui la cucerirea Daciei de către romani . Pl. 11 Note: 1. Toate detaliile asupra complexităţii locuirii dacice, precum şi a celor din epoca bronzului şi din prima epocă a fierului, în recenta lucrare (Florea Costea et alii), Augustin-Tipia Ormenişului. Monografie arheologică (I), editată de MJI Braşov în anul 2006 (384 p. text, 76 fig. şi 161 planşe), de unde poate fi achiziţionată sau ofertată la schimb. 2. I. Şoneriu 2006 în Fl. Costea (et alii), p. 11 şi urm. 3. Orban Balazs, A Szekely föld leirása …, I, Pest, 1866, p. 294 şi urm. 4. Fl. Costea 2006, p. 161-169; I. Glodariu, Fl. Costea 1991, p. 21-40. 5. Fl. Costea 2006, pp. 153-155, 295. 6. Fl. Costea 2006, pp. 25-26, 295, 368; A. Ursuţiu 2006, p. 155-160. 7. Fl. Costea 2006, pp. 193-202, 331-332. 8. Fl.Costea 2006, p. 161-169. 9. I. Glodariu, Fl. Costea 1991, p. 21-40; idem, în Fl. Costea et al. 2006 p. 175-181. 10. I. Glodariu, Fl. Costea 1991. 11. Fl. Costea 2002, p. 26-41; Fl. Costea 2006, p. 173-174. 12. Fl. Costea, Bălos, Scurtu 2004, p. 321-327. 13. Fl. Costea 2006, pp. 181-208, 304-305, 374-376. 14. Fl. Costea 2006, pp. 181-208, 331-334. 73 Bibliografie: I. Glodariu, Fl. Costea 1991 - Ioan Glodariu, Florea Costea, Sanctuarul circular al cetăţii dacice de la Racoş, Ephemeris Napocensis 1, Cluj-Napoca, 1991, p. 21-40. Fl. Costea, I. Bauman 2001 - Florea Costea, Ionel Bauman, Două fibule hallstattiene de tip ,,Augustin”, în Studii de Istorie Antică. Omagiu Profesorului Ioan Glodariu, Deva, 2001, p. 1-6. Fl. Costea 2002 - Florea Costea, Dacii din sud-estul Transilvaniei, înaintea şi ân timpul stăpânirii romane. Contribuţii la etnogeneza şi continuitatea românilor, Braşov, 2002, pp. 181-182 (sub voce Racoşul de Jos, nr. 23), 193-196 (sub voce Racoş-Tipia Ormenişului) şi passim. Fl. Costea 2002 - Florea Costea, Construcţiile sacre de la Augustin-Tipia Ormenişului şi câteva dintre posibilele lor interpretări, Cumidava 25, 2002, p. 26-41 Fl. Costea, A. Bălos, L. Scurtu 2004 - Florea Costea, Angelica Bălos, Lucica Scurtu, Das rechteckige Sanktuar mit Säulensockel aus Vulkantuff von Racoş-Tipia Ormenişului, în Daco-Geţii, Deva, 2004, p. 321-327. Fl. Costea 2004 - Florea Costea, Die dakischen Festungen aus dem Alt-Engtal von Racoş im thraco-dakischen Abwehrsystem, în Thracians and Circumpontic World, II, Chişinău, 2004, p. 379-395. Fl. Costea 2004 - Repertoriul arheologic al judeţului Braşov, ediţia a doua, Braşov, 2004 Fl. Costea, V. Crişan 2006 - Florea Costea, Viorica Crişan, Daci şi celţi în sud-estul Transilvaniei, Cumidava 29, 2006 (sub tipar). Fl. Costea, A. Bălos, L. Savu, A. Ursuţiu 2006 - Florea Costea, A. Bălos, L. Savu, A. Ursuţiu (et alii), Augustin-Tipia Ormenişului. Monografie arheologică (I), Braşov, 2006. Fl. Costea, V. Crişan 2007 - Florea Costea, Viorica Crişan, Dacians and Celts in South-Eastern Transylvania, în Thracians and Celts, Bistriţa, 2007 (sub tipar). Fl. Costea, A. Bălos, C.D.Ţuţuianu, D.Dana 2000 - Fl. Costea, A. Bălos, C.D.Ţuţuianu, D.Dana, CCA 2000, nr. 13, p. 31. Fl. Costea, A. Bălos, L. Scurtu, V. Istrate 2001 - Fl. Costea, A. Bălos, L. Scurtu, V. Istrate, CCA 2001, nr. 20, p. 45-46. Fl. Costea, A. Bălos, L. Scurtu, V. Istrate 2002 - Fl. Costea, A. Bălos, L. Scurtu, V. Istrate, CCA 2002, nr. 18, p. 42-43. Fl. Costea, A Bălos, L. Scurtu 2003 - Fl. Costea, A Bălos, L. Scurtu, CCA 2003, nr. 24, p. 45-46. Fl. Costea, A. Bălos, L. Scurtu, M. Cioc 2004 - Fl. Costea, A. Bălos, L. Scurtu, M. Cioc, CCA 2004, nr. 36, p. 57-59. Fl. Costea, A. Bălos, L. Scurtu, M. Cioc 2005 - Fl. Costea, A. Bălos, L. Scurtu, M. Cioc, CCA 2005, nr. 29, p. 80-82 Résumé: Les auteurs presentent les resultats des fouilles archéologiques déroulées pendant 1989-2005. Ils conclurent léxistence sur la colline Tipia Ormenişului (commune Augustin, département de Braşov) dún centre religieuse pandacique, avec la domination sur le sud-est de la Transylvanie et sur une partie de Bas-Ouest de Moldavie. Le commencement du cet centre date de II eme siècle av. Chr. jusquá la conquête romaine - 106 p. Chr 14 .

Page 1 and 2: MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR CO

Page 3: Cuprins Lista abrevierilor / 5 List

Page 6 and 7: Cronica cercetărilor arheologice d

Page 9: RAPOARTELE DE CERCETARE ARHEOLOGIC


































































































































































































Page 401: Cronica cercetărilor arheologice d

Page 405 and 406: Cronica cercetãrilor arheologice d






















































Page 513: INDICI




Page 523: Cronica cercetărilor arheologice d







fost

arheologice

fragmente

campania

partea

nivelul

fiind

zona

ceramice

descoperite

cimec

cimec.ro

pdf (15 MB) - cIMeC

pdf (15 MB) - cIMeC ... View more pdf (15 MB) - cIMeC

Delete template?

Save as template ?

pdf (15 MB) - cIMeC pdf (15 MB) - cIMeC