pdf (15 MB) - cIMeC

23.12.2014 Views
Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 atribuite: culturii Vinča, faza B; grupului cultural Foeni; culturii Petreşti. Lotul IMDA de la ALN are un efectiv total de 61 piese (N total = 61). Piesele sunt păstrate în colecţiile Univ. Alba Iulia, IAS. Ele provin atât din complexe atribuite culturilor şi grupului cultural menţionate (N = 31), cât şi din nivelurile aferente (N = 30). Distribuţia pe culturi arată dominarea cantitativă a artefactelor aparţinând grupului cultural Foeni (N = 40); 11 piese sunt atribuite culturii Vinča, faza B (N = 11); cultura Petreşti este reprezentată prin 10 piese (N = 10). Cele mai multe artefacte au fost descoperite în: inventarul B3 – cultura Vinča (7 piese); inventarul B1 – grupul cultural Foeni (9 piese) şi inventarul G-RSU – grupul cultural Foeni (5 piese). Restul complexelor a livrat 1-3 piese. Asocierile tipologice în complexe (locuinţe, gropi, gropi/arii de depunere a defuncţilor) includ 2-4 tipuri (unelte, rar materii prime), ilustrând contexte de fabricare, utilizare, stocare şi abandon: B3 (I A7 + I A15 + I B9 + V A2 d) (cultura Vinča); B1 (I A7 + I A9 + I A11); L1 (I A1 + I A7); G-C1 (I A7 + I A15 + I A17); G-RSU (I A3 + I A7 + I A11 + I G4) (grupul cultural Foeni). Sunt de menţionat trei contexte speciale: groapa anexă a complexului C1 (G-C1), grupul cultural Foeni; în inventarul acesteia, autorul cercetărilor menţionează prezenţa unui craniu de vită şi a unui schelet întreg de câine; în zona gâtului acestuia a fost găsit un pandantiv perforat de scoică; este vorba, probabil, de un complex ritual; materialele respective nu au fost disponibile pentru realizarea prezentului raport; groapa/complexul cu resturi scheletice umane (G-RSU), grupul cultural Foeni; groapa/complexul cu resturi scheletice umane (G-RSU), cultura Petreşti. La solicitarea noastră, autorul săpăturilor a precizat, pe baza criteriilor stratigrafice şi tipologice, apartenenţa culturală a complexelor. Aceste atribuiri cronoculturale, care pot fi supuse nuanţării sau revizuirii parţiale, în funcţie de interpretarea finală a rezultatelor cercetărilor, au stat la baza departajării artefactelor pe culturi şi au impus ordonarea datelor în repertoriu, derularea analizei tehnologice etc. În afara acestor repere, nu putem oferi, deocamdată, date suplimentare asupra contextului de provenienţă a artefactelor. Pentru repertorierea artefactelor şi buna lor departajare şi identificare/regăsire pe nivelurile corespunzătoare culturilor definite în situl de care ne ocupăm am adoptat următoarele convenţii: situl a primit abrevierea ALN; nivelul aferent culturii Vinča, faza B a fost individualizat de noi prin cifra I; nivelul atribuit grupului cultural Foeni a fost desemnat prin cifra II; nivelul aferent culturii Petreşti a fost individualizat prin cifra III. Au rezultat, astfel, siglele: ALN/I, ALN/II şi ALN/III. Analiza artefactelor s-a derulat pe loturile constituite pe culturi. În repertoriu au fost inserate cele 61 fişe-tip ale artefactelor, reunind, în formulă sintetică, observaţiile şi prelevările referitoare la totalitatea parametrilor cuantificabili semnificativi în plan tipologic, morfometric şi paleotehnologic. Pe baza datelor din fişele de repertoriu (neincluse în textul prezentului raport) se formulează concluziile analizei inserate în prezentul raport. Datele relative la structura tipologică a fiecărui lot pe culturi şi la provenienţă sunt redate sintetic în anexă. În lotul analizat au fost decelate 3 categorii tipologice (I Unelte; III Podoabe; V Diverse), 6 grupe tipologice (I A Vârfuri; I B Netezitoare; I G Vârfuri oblice; III B Pandantive; III D Mărgele; V A Piese tehnice) şi 15 tipuri. În raport cu lista tipologică elaborată recent şi aplicată în studiul IMDA preistorice din România 5 , artefactele prezente în repertoriul sitului ALN aparţin unor tipuri relativ comune, neputând evidenţia, deocamdată, piese rare 50 sau unicat; sub acest aspect atrage, totuşi, atenţia, prin contextul de provenienţă (asociere cu resturi scheletice umane) şi starea sa de conservare excepţională, pandantivul ALN/III 8, de tipul III B3, realizat pe fragment de canin de mistreţ şi atribuit culturii Petreşti. Se constată caracterul auster al gamei tipologice, marcată de predominarea vârfurilor diverse (grupa tipologică I A, N = 51); în cadrul ei, frecvente sunt cele realizate pe semimetapodii de ovicaprine (I A7, N = 18), pe segmente de rază de corn de cerb (I A17, N = 11), pe fragmente de corpuri costale de bovine (I A15, N = 7) şi pe semimetapodii de bovine (I A9, N = 6). Urmează netezitoarele pe fragmente de oase lungi de bovine (I B1, N = 5), piesele tehnice (V A2, materii prime, canini de mistreţ, N = 2), vârfurile oblice din corn de cerb (I G4, N = 1), pandantivele pe fragment de canin de mistreţ (III B3, N = 1) şi mărgelele de os (III D1, N = 1). Cultura Vinča. Structura tipologică a lotului atribuit culturii Vinča (N = 11) include un număr de 2 categorii (I Unelte; V Diverse), 3 grupe tipologice (I A Vârfuri; I B Netezitoare; V A Piese tehnice) şi 11 tipuri. Cel mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 10 piese, între care domină în mod absolut vârfurile. Grupul cultural Foeni. Structura tipologică a lotului atribuit grupului cultural Foeni (N = 40) include o singură categorie (I Unelte), 3 grupe tipologice (I A Vârfuri; I B Netezitoare; I G Vârfuri oblice) şi 11 tipuri; şi aici vârfurile diverse domină în mod absolut efectivul studiat. Cultura Petreşti. Structura tipologică a lotului atribuit culturii Petreşti (N = 10) include un număr de 3 categorii (I Unelte; III Podoabe; V Diverse), 5 grupe tipologice (I A Vârfuri; I B Netezitoare; III B Pandantive; III D Mărgele; V A = Piese tehnice) şi 6 tipuri. Cel mai bine reprezentată este categoria uneltelor (I); aceasta include 7 piese, între care domină, de asemenea, vârfurile. Parametrii morfometrici (exprimaţi în mm) sunt redaţi sintetic în anexă. Din punctul de vedere al expresivităţii dimensionale se remarcă grupa tipologică a vârfurilor (I A), ea având efectivul cel mai mare (N = 51, dintre care 44 piese întregi sau întregibile). Adoptându-se clase de lungimi stabilite în mod convenţional se observă predominarea vârfurilor de clasă mică (II, N = 24 piese) şi mijlocie (III-IV, N = 19 piese); exemplarele de clasă mare sunt excepţionale (V, N = 1) (tabelul nr. 8). Corelarea claselor de lungimi cu tipurile va putea aduce noi precizări în privinţa raportului morfometrie/tipologie. Efectivele prea reduse nu permit conturarea altor concluzii pe baze statistice. Analiza parametrilor paleotehnologici (de la identificarea specifică şi anatomică a materiei prime şi până la decelarea urmelor de uzură şi formularea ipotezelor legate de rolul funcţional) se va derula distinct pentru fiecare cultură atestată în sit. Formulăm de pe acum observaţia legată de expresivitatea relativ scăzută a IMDA analizate sub raport paleotehnologic; această caracteristică pare să marcheze specificul culturilor neo-eneolitice Vinča, Petreşti şi al grupului cultural Foeni; ea se datorează aplicării unor scheme de fabricare standardizate, în general simple, recurgând la procedee elementare, cu grad mic de combinare 6 . Achiziţia materiilor prime semnifică parcurgerea unor etape succedate într-un interval de timp scurt. Sunt atestate 5 specii care au furnizat materii prime pentru artefacte: bovinele domestice (Bos taurus); ovicaprinele (Ovis aries/Capra hircus); cervidele – cerbul (Cervus elaphus) şi căpriorul (Capreolus

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 capreolus); suidele – porc mistreţ (Sus scrofa ferus). Ca pondere a speciilor, menţionăm prezenţa dominantă a ovicaprinelor (24 piese) şi a bovinelor domestice (22 piese), urmate de cerb (11 piese), mistreţ (2 piese) şi căprior (1 piesă). Sub raportul elementelor scheletice se constată frecvenţa utilizării oaselor lungi – 39 piese (metapodii, 30 cazuri; oase lungi neidentificabile, 8 cazuri; ulna, un caz), provenind de la mamifere domestice. Urmează, în ordine: coarnele de cervide – raze, ax (12 cazuri, dintre care 11 de cerb şi 1 de căprior); oasele plate (corpuri costale) de mamifere domestice – bovine (7 cazuri); dinţii de mamifere sălbatice – defense de mistreţ (3 cazuri). Situaţia statistică generală a materiilor prime (identificarea specifică şi scheletică) este redată în tabelele nr. 5-6, iar parametrii fiecărei piese sunt inseraţi în tabelul nr. 9. Cultura Vinča. Sunt atestate 5 specii care au furnizat materii prime pentru artefacte: bovinele domestice (Bos taurus); ovicaprinele (Ovis aries/Capra hircus); cervidele – cerbul (Cervus elaphus) şi căpriorul (Capreolus capreolus); suidele – porc mistreţ (Sus scrofa ferus). Ca pondere a speciilor, menţionăm prezenţa dominantă a ovicaprinelor (4 piese) şi a bovinelor domestice (4 piese), urmate de cerb, căprior şi mistreţ (câte o piesă). Sub raportul elementelor scheletice se constată frecvenţa utilizării oaselor lungi – 5 piese (metapodii, 4 cazuri; oase lungi neidentificabile, un caz), provenind de la mamifere domestice. Urmează, în ordine: oasele plate (corpuri costale) de mamifere domestice – bovine (3 cazuri); coarnele de cervide – raze, ax (2 cazuri, dintre care 1 de cerb şi 1 de căprior); dinţii de mamifere sălbatice – defense de mistreţ (un caz). Grupul cultural Foeni. Sunt atestate 3 specii care au furnizat materii prime pentru artefacte: bovinele domestice (Bos taurus); ovicaprinele (Ovis aries/Capra hircus); cervidele – cerbul (Cervus elaphus). Ca pondere a speciilor, menţionăm prezenţa dominantă a ovicaprinelor (18 piese) şi a bovinelor domestice (16 piese), urmate de cerb (6 piese). Sub raportul elementelor scheletice se constată frecvenţa utilizării oaselor lungi – 31 piese (metapodii, 24 cazuri; oase lungi neidentificabile, 6 cazuri; ulna, un caz), provenind de la mamifere domestice. Urmează, în ordine: coarnele de cervide – raze, ax (6 cazuri, dintre care 5 de cerb şi 1 de căprior) şi oasele plate (corpuri costale) de mamifere domestice – bovine (3 cazuri). Cultura Petreşti. Sunt atestate 4 specii care au furnizat materii prime pentru artefacte: bovinele domestice (Bos taurus); ovicaprinele (Ovis aries/Capra hircus); cervidele – cerbul (Cervus elaphus) şi suidele – porc mistreţ (Sus scrofa ferus). Ca pondere a speciilor, menţionăm prezenţa dominantă a cerbului (4 piese), urmat de ovicaprine, bovine domestice şi mistreţ (fiecare specie reprezentată prin câte 2 piese). Sub raportul elementelor scheletice se constată frecvenţa utilizării coarnelor de cervide – raze (4 cazuri, cerb); urmează oasele lungi – 3 piese (metapodii, 2 cazuri; oase lungi neidentificabile, un caz); dinţii de mamifere sălbatice – defense de mistreţ (2 cazuri); oasele plate (corpuri costale) de mamifere domestice – bovine (un caz). Debitajul urmăreşte prelevarea unui fragment de materie primă şi schiţarea formei brute a artefactului. Pentru lotul analizat el înregistrează aplicarea unui număr de 6 procedee distincte: percuţia directă/despicarea; percuţia directă/fracturarea; percuţia directă/cioplirea; percuţia indirectă/despicarea; şănţuirea axială (unilaterală şi bilaterală); abraziunea în suprafaţă. Aceste procedee sunt atestate ca 51 unică intervenţie în etapa debitajului sau, de cele mai multe ori, ca procedee complementare, care se combină în scheme de debitaj relativ simple, cu două-trei etape distincte. Evaluarea cantitativă generică indică faptul că domină în mod absolut recurgerea la procedeul simplu, cu grad redus de precizie, al percuţiei directe/despicării (35 cazuri), aplicat mai ales în cazul debitajului oaselor lungi şi plate. Urmează, în ordinea reprezentării pe artefactele studiate: procedeul sofisticat, de precizie, al şănţuirii axiale (unilaterale sau bilaterale) (19 cazuri), aplicat în cazul debitajului oaselor lungi şi al dinţilor de mistreţ; percuţia directă/fracturarea (16 cazuri); percuţia directă/cioplirea (13 cazuri), procedee aplicate în cazul debitajului cornului de cervide. Între procedeele rar aplicate sunt abraziunea axială şi percuţia indirectă/despicarea (câte 4 cazuri). Procedeele decelate sunt aplicate în formulă unică (PD/D, PD/F) sau combinate în scheme cu 2-3 componente (As + PD/D; PD/D + PD/C; PD/D + PI/D; PD/C + PD/F; Şa + PD/D; Şa + PD/D + PD/F). În ambianţa tehnologică a culturilor neo-eneolitice, utilajul litic cioplit şi şlefuit utilizat în debitajul materiilor dure animale se regăseşte în mod curent (lame, gratoare, burine, vârfuri, dăltiţe, topoare, polizoare, lespezi pentru şlefuit etc.); urmele specifice păstrate pe artefacte dovedesc folosirea acestei game de unelte. Datele relative la etapa debitajului în cadrul lotului analizat sunt redate sintetic în tabelul nr. 9. Cultura Vinča. Etapa debitajului înregistrează aplicarea a 4 procedee tehnice: percuţia directă/despicarea (PD/D); percuţia directă/fracturarea (PD/F); abraziunea în suprafaţă (As); percuţia directă/cioplirea (PD/C). Domină absolut recurgerea la percuţia directă/despicarea (8 cazuri); urmează, în ordine: percuţia directă/fracturarea (3 cazuri), abraziunea în suprafaţă (3 cazuri) şi percuţia directă/cioplirea (un caz). Grupul cultural Foeni. Etapa debitajului înregistrează aplicarea a 6 procedee tehnice: percuţia directă/despicarea (PD/D); şănţuirea axială (unilaterală şi bilaterală) (Şa); percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă/cioplirea (PD/C); percuţia indirectă/despicarea (PI/D); abraziunea în suprafaţă. Domină în mod absolut recurgerea la percuţia directă/despicarea (33 cazuri), urmată de şănţuirea axială (16 cazuri). Restul procedeelor este atestat într-un număr mai redus de cazuri: percuţia directă/fracturarea (8 cazuri); percuţia directă/cioplirea (7 cazuri); percuţia indirectă/despicarea (3 cazuri); abraziunea în suprafaţă (un caz). Cultura Petreşti. Etapa debitajului înregistrează aplicarea a 5 procedee tehnice: percuţia directă/fracturarea (PD/F); percuţia directă/cioplirea (PD/C); percuţia directă/despicarea (PD/D); şănţuirea axială (Şa); percuţia indirectă/despicarea (PI/D). Domină percuţia directă/fracturarea şi percuţia directă/cioplirea (câte 5 cazuri); percuţia directă/despicarea este atestată în 4 cazuri, fiind urmată de şănţuirea axială (3 cazuri) şi percuţia indirectă/despicarea (un caz). Procedeele fasonării şi ale finisării nu sunt cu mult mai numeroase decât cele aplicate în etapa debitajului. Se urmărea atât obţinerea formei definitive a obiectului, cât şi amenajarea unor detalii morfo-tehno-funcţionale specifice. De asemenea, aici se includ şi: tratamentul termic; amenajarea dispozitivului care servea la fixarea prin suspendare pe o fibră sau fir oarecare (perforaţii); finisarea suprafeţelor sau a perforaţiilor (alezarea) etc. Observăm predominarea abraziunii multidirecţionale (Am) ca procedeu de bază al fasonării, generalizat în realizarea artefactelor din materii dure animale începând cu neoliticul (54 cazuri). Urmează percuţia

Page 1 and 2: MINISTERUL CULTURII ŞI CULTELOR CO

Page 3: Cuprins Lista abrevierilor / 5 List

Page 6 and 7: Cronica cercetărilor arheologice d

Page 9: RAPOARTELE DE CERCETARE ARHEOLOGIC


































































































































































































Page 401: Cronica cercetărilor arheologice d

Page 405 and 406: Cronica cercetãrilor arheologice d






















































Page 513: INDICI




Page 523: Cronica cercetărilor arheologice d







fost

arheologice

fragmente

campania

partea

nivelul

fiind

zona

ceramice

descoperite

cimec

cimec.ro

pdf (15 MB) - cIMeC

pdf (15 MB) - cIMeC ... View more pdf (15 MB) - cIMeC

Delete template?

Save as template ?

pdf (15 MB) - cIMeC pdf (15 MB) - cIMeC