pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Una dintre particularităţile cimitirului de la Vlaha este dată
de proporţia foarte mare a mormintelor jefuite, în mod
preliminar fiind de estimat că în cca. 90% dintre cazuri există
intervenţii ulterioare înmormântării. Oasele, complet răvăşite în
porţiunea gropilor de intervenţie, uneori aruncate pe vechiul
nivel de călcare, lipsa ori sărăcia categorică a inventarului, fiind
găsite mai ales piese mărunte de fier, care nu prezentau
interes, indică în mod categoric faptul că avem de-a face cu o
jefuire premeditată, fiind de exclus posibilitatea unor intervenţii
în legătură cu o eventuală practică funerară. Indiferent dacă
mormintele au fost sau nu marcate la suprafaţă, este de
accentuat observaţia că întotdeauna s-a intervenit foarte precis
asupra lor. De obicei, groapa de jaf poate fi surprinsă până la
nivelul sicrielor de lemn (de cele mai multe ori se păstrează
suficient de clar amprenta acestora), după care, aşa cum
indică oasele mişcate chiar în afara limitelor gropii, s-a
intervenit pe întreaga porţiune a sicriului corespunzătoare părţii
superioare a scheletului, uneori fiind mai mult sau mai puţin
mişcate chiar şi oasele picioarelor. Aceste date pot susţine
presupunerea că, la data jafului, sicriele erau cel puţin parţial
păstrate, uneori nefiind umplute cu pământ ori cu pământ
foarte afânat. În orice caz, dezordinea totală în care sunt găsite
majoritatea oaselor dovedeşte că acestea nu mai aveau
ligamente, aşadar că între data morţii şi cea a intervenţiei a
trecut o anumită durată. Până acum cel puţin, în gropile de
intervenţie nu au fost găsite materiale care să depăşească
orizontul cultural-cronologic ilustrat de cimitir, dimpotrivă,
relativ frecvent apar în partea superioară a umpluturii acestora
fragmente ceramice din vasele depuse alături de defuncţi.
Uneori, părţi din acelaşi vas au fost găsite în gropile de
intervenţie ale unor morminte distincte, situaţie ce, mai
probabil, indică faptul că unele dintre morminte au fost jefuite
concomitent.
Desigur, nu ar fi de aşteptat ca mormintele, fără excepţie,
să fi avut inventar bogat, aşa cum sugerează şi puţinele
complexe nejefuite (şiraguri de mărgele în cazul mormintelor
de femei, piese mărunte de fier în cele de bărbaţi). Cu
predilecţie au fost sustrase piesele din bronz ori metal preţios,
aşa cum uneori indică urmele de patină de bronz păstrate pe
oasele bazinului sau ale mâinilor. Ar fi de presupus că măcar
în acele morminte în care au fost descoperite umbo-uri de scut
ori multe vârfuri de săgeţi sau de lance, ar fi trebuit să existe şi
alte arme (spatha, sax, cuţite), dar acestea lipsesc, ceea ce ar
însemna că şi aceste obiecte din fier au fost furate, adică, în
ultimă instanţă, erau încă utilizabile, măcar ca materie primă.
Atunci când ele sunt găsite, ele erau depuse între sicriu şi
peretele mormântului, porţiune în care jefuitorii nu au
intervenit. Este şi cazul unei spade în teacă de lemn, decorată
cu garnituri de argint, găsită în cpl. 0285 (mormânt dublu) ori al
unei tolbe pentru săgeţi (de lemn, cu garnitură din bandă de
fier), din cpl. 1232. În relativ puţine morminte au fost depuse
recipiente de lut, modelate la roata rapidă, din pastă fină,
semifină sau chiar grosieră, frecvent cu decor ştampilat, în
general vase de băut, în care se aflau lichide.
În ceea ce priveşte datarea în ansamblu a cimitirului,
măcar în mod preliminar poate fi avută în vedere, ca punct de
greutate, prima jumătate a sec. VI p.Chr. În cpl. 0637 a fost
găsit un fragment din veriga de fier a unei catarame, încrustată
cu sârmă de bronz. În lumea gepidă acest tip de decor este rar
atestat pe durata primei jumătăţi a sec. VI, răspândindu-se în
jumătatea răsăriteană a bazinului carpatic mai ales în sec. VI
târziu şi prima jumătate a sec. VII. Analiza finală a inventarului
394
(cum s-a spus, destul de sărac şi, de multe ori, fără
posibilitatea unor datări mai strânse) va stabili dacă, eventual,
cimitirul a continuat să fie utilizat şi după prăbuşirea regatului
gepid.
Finalizarea cercetării preventive a sitului, replanificată
pentru campania de săpături a anului 2007, necesită
suplimentarea fondurilor alocate.
Note:
1. Pentru amplasarea sitului şi descrierea succintă a cadrului
natural al microzonei: CCA 2005, p. 404-405; CCA 2006, p.
398.
Bibliografie:
CCA 2005, p. 404-406.
CCA 2006, p. 398-400.
Abstract:
During the third campaign of excavation a surface of 5,764
m 2 was researched 1.10 Ha, representing 73% of the entire
extension of the site (a surface included in the motorway route)
was targeted by the excavations. Only the east limit of the
complex could be identified (the border of the „Pad” plateau).
Towards north and south the layout of the prehistorically and
the 6 th century A.D. graves are beyond the road edges, most
probably with a small number of graves as is the case of the
cemetery. At the moment, 1,296 complexes were entirely
investigated; 289 of them belongs to the 6 th century A.D., the
others are connected with complexes of various utility of the
prehistoric period.
Regarding the prehistoric habitation of the place, one can
remark the large number of pole pits. Their display suggests
the existence of different layouts on the surface of the old
walking level. Similar pits are located right next to storage pits
of large sizes. This can be an argument that at least some of
them were protected by a roof. Same kinds of pits were
unveiled on both sides of foundation ditches for fences.
The storage pits which later were transformed into garbage
pits represent another category of complexes of the
prehistorically period identified at the site of Vlaha. Like in the
previous campaigns, we demonstrate that some of the storage
pits, after being disaffected were used for special rites to
worship divinities who have protected their harvests and the
stored food throughout the year. The dwellings and other
buildings of the Late Bronze Age were ones irregular shape.
They were dug into the ground over 1 m depth. A circular
shape dwelling is the one specific for the First Iron Age
habitation matter. It is partially buried into soil and has 3 m in
diameter.
The rich archaeological evidence coming from these
contexts allow to establish the chronological segments of the
prehistorically habitation at Vlaha-„Pad”. The earliest
community settled down on the high terrace of the Finişel
Creek in the phases II and III of the Late Bronze Age (Br. D-Ha
A Central European). After cca. 300-400 years the terrace will
be inhabited of a community contemporary with those of the
level 2 of habitation from Teleac, Mediaş, Alba Iulia etc. Based
on pottery the dating goes to the period Early Iron Age II (Ha
B2).
The 6 th century A.D. cemetery belongs to the type
“cemeteries with parallel rows of graves” (Reihengräberfelder).
Its plan, almost entirely unveiled, suggests a main part of the