pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
206. Vlaha, com. Săvădisla, jud. Cluj
Punct: Pad (Autostrada Braşov-Borş, tronson 2B,
km. 43+000 - 44+000)
Cod sit: 59407.02
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr. 1/2006
Colectiv: Ioan Stanciu – responsabil, Florin Gogâltan
(IAIA Cluj), Apai Emese (Federaţia Universitară
Maghiară, Cluj-Napoca), Marius Ardeleanu, Ferencz
Szabolcs, Victor Sava, Daroczi Tibor, Dobos Alpár,
Komáromi Zsolt, Gelu Fodor, Florin Ardelean, Ioana
Marchiş (absolvenţi UBB Cluj), Daniel Tanasiciuc, Vlad
Lăzărescu, Luciana Irimuş, Daniela Culic, Alexandra
Cociş, Kiss Tünde, Elena Marchiş, Alexandru Moraru,
Andreea Sucală, Adriana Antal, Monica Gui, Zalomi
Emöke, Flavius Milăşan, Maria Magdalena Diacu
(studenţi UBB Cluj)
Pe parcursul celei de-a treia campanii (12.06 –
30.10.2006) a fost finalizată cercetarea unor porţiuni restante
din suprafeţele V, IX şi X, spre marginea sudică a viitoarei
şosele, de asemenea au fost integral cercetate complexele
arheologice existente în suprafaţa II (ansamblul suprafeţei
cercetate în 2006 se ridică la 5764 m 2 ). Din extensia totală
estimată a sitului, ca suprafaţă inclusă ductului autostrăzii,
adică 1,5 ha, până la sfârşitul campaniei 2006 au fost epuizate
1,10 ha, adică peste 73%. Sigură este doar limita estică a
sitului (marginea platoului „Pad”) 1 , deoarece, aşa cum indică
răspândirea complexelor preistorice, dar şi a mormintelor din
sec. VI p.Chr., acestea depăşesc spre N şi S marginile şoselei,
foarte probabil, cu un număr restrâns de morminte în cazul
cimitirului. Conform sondajelor susţinute în 2004, spre V de
suprafeţele II, V şi IX, deja finalizate, stratul de cultură
preistoric se subţiază accentuat, până la dispariţie, ca urmare
şi numărul complexelor înregistrate în vechile secţiuni a fost
mic. De asemenea, cum indică deja planul de ansamblu al
cimitirului, este de aşteptat ca în suprafeţele III, VI-VIII, în care
doar a fost decapată arătura, să apară un număr restrâns de
morminte, în completarea sau prelungirea şirurilor deja
determinate (orientate N-S).
Până la ora actuală au fost complet investigate 1296
complexe, dintre care 289 morminte din sec. VI p.Chr, în rest
diverse amenajări legate de locuirile preistorice. Pe durata
campaniei 2006 au fost identificate şi cercetate 443 complexe
(nr. 0854 – 1296), dintre care 79 morminte, în rest complexe
preistorice. Se adaugă alte 17 complexe preistorice şi 32 de
morminte, identificate în 2004-2005 (majoritatea din suprafaţa
V) şi săpate pe durata acestei campanii.
Locuirile preistorice
Ca şi în campaniile anterioare, se remarcă numărul foarte
mare de gropi de stâlpi. Dispunerea unora dintre ele
sugerează existenţa unor diverse amenajări la suprafaţa
vechiului nivel de călcare. Alte astfel de gropi se aflau în
imediata apropiere a unor gropi de provizii de dimensiuni mari,
făcând dovada că cel puţin unele dintre acestea erau protejate
de un acoperiş. Numeroase gropi de pari au fost identificate
de-o parte şi de alta a unor şanţuri de fundare pentru garduri,
indicând astfel faptul că au făcut parte din sistemul lor de
construcţie. Alte gropi, de diferite dimensiuni, au fost săpate în
preajma sau în interiorul construcţiilor semiîngropate şi
îngropate pentru implantarea parilor destinaţi susţinerii
acoperişului.
O altă categorie de complexe bine documentată în
aşezările preistorice de la Vlaha sunt gropile de provizii,
transformate ulterior în gropi menajere. Destinaţia lor este
dovedită de formă, adâncime, conţinut, dar şi de amenajarea
unor trepte de intrare. Gropile de provizii au apărut atât în
interiorul unor amenajări semiîngropate şi îngropate destinate
activităţilor cotidiene sau locuinţe, cât şi în preajma lor. Ca şi în
campaniile anterioare s-a putut dovedi că în unele gropi de
provizii, după dezafectarea lor, au avut loc practici speciale
destinate „mulţumirii” divinităţii sau divinităţilor care au protejat
recoltele şi alimentele depozitate aici peste an. Căniţe şi vase
de provizii întregi, bucăţi mari de chirpic, greutăţi de lut,
fragmente de vetre-cuptor, chiar şi o scândură de lemn
carbonizată, constituie un inventar insolit în comparaţie cu
simplele gropi menajere.
De asemenea, în categoria complexelor cu caracter
special intră şi acele gropi de dimensiuni mici în care au fost
depuse câte o căniţă întreagă, în formă de „rinichi”. Această
situaţie, prin cele şase cazuri de acest fel constatate până în
prezent la Vlaha, indică o practică rituală cotidiană în aşezarea
din prima epocă a fierului. De asemenea, sunt de amintit două
vase de mari dimensiuni îngropate întregi în pământ, până
aproape de buză, care nu prezentau însă un fund întreg. Ele
se găseau de o parte şi alta a unei locuinţe din prima epocă a
fierului.
Locuinţele şi alte tipuri de amenajări din perioada târzie a
epocii bronzului aveau o formă neregulată, fiind săpate în
pământ până la o adâncime de peste un metru. Trebuie
amintită în acest raport o locuinţă de dimensiuni foarte mari
pentru această vreme (9,90 x 8,80 m), în care au fost
identificate două vetre de foc. Până în prezent, vetre de foc,
cuptoare cu boltă şi gropi de deservire au fost găsite doar în
afara acestor amenajări. Pentru locuirea din prima epocă a
fierului caracteristică este o locuinţă de formă circulară,
semiîngropată, cu un d de cca. 3 m.
Bogatul material arheologic descoperit în aceste complexe
permite încadrarea cronologică a celor două secvenţe de
locuire preistorică de la Vlaha „Pad”. Cea mai veche
comunitate care s-a aşezat pe această terasă înaltă a pârâului
Finişel aparţine perioadei târzii a epocii bronzului. În cronologie
relativă, este vorba de o secvenţă ce acoperă mai larg etapele
bronz târziu II şi III (Br. D-Ha A central european). După cca.
300-400 de ani terasa va fi iarăşi locuit de o comunitate
contemporană nivelului II de la Teleac, Mediaş, Alba Iulia etc.
Ceramica permite plasarea lor în secvenţa Fier II (Ha B2).
Cimitirul din sec. VI p. Chr
Planul, deja aproape integral, indică o porţiune principală a
necropolei, pe o suprafaţă dreptunghiulară de cca. 50 x 33 m,
cu axa lungă orientată N-S, unde se concentrează majoritatea
mormintelor, dispuse în cel puţin 10 şiruri paralele, orientate N-
S, remarcabile prin regularitatea lor (fără excepţie, mormintele
sunt orientate V–E, defuncţii fiind depuşi cu capul la V). Spre
E, acest segment al cimitirului este suficient de clar separabil
în raport cu restul suprafeţei ocupate de morminte (de
asemenea relativ dreptunghiulară şi orientată N-S cu lungimea,
măsurând cca. 95 x 50 m), în interiorul căreia şirurile sunt
discontinui. Aici, modul în care complexele funerare sunt
dispuse, respectiv densitatea lor, indică suficient de clar
prezenţa altor trei grupe, periferice în raport cu unitatea
centrală a cimitirului.
393