pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
205. Vităneşti, com. Vităneşti, jud. Teleorman
Punct: Măgurice
Cod sit: 153811.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
83/2006
Colectiv: Radian-Romus Andreescu – responsabil, Katia
Moldoveanu (MNIR), Pavel Mirea (MJ Teleorman),
Adrian Bălăşescu, Radu Valentin, Constantin Haită
(MNIR-CNCP)
Tell-ul se află în valea Teleormanului, la 1,5 km E de
şoseaua Bucureşti-Alexandria, în apropierea terasei de NE.
Primele cercetări au fost întreprinse în 1993. Din 1998 tellul
a fost inclus în cadrul proiectului de cercetare românobritanic
Southern Romania Archaeological Project.
În prezent cercetările se derulează în cadrul programului
„Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea
de Jos”, proiectul “Cercetarea locuirii neo-eneolitice din vestul
Munteniei”.
Dimensiunile tell-ului sunt de 40 x 45 x 6,5 m. Starea de
conservare este relativ bună.
Obiectivele cercetării: continuarea săpăturilor în suprafaţa de
control stratigrafic A-G, dezvelirea ultimului nivel de locuire
(Gumelniţa B1).
Obiectivul specific al campaniei a fost continuarea
săpăturilor în suprafaţa Sx, c. S-Z (1-10), unde au fost
conservate din campania din 1997 urmele unei presupuse
locuinţe (L4/97).
Metodologie de cercetare:
Suprafaţa tell-ului a fost împărţită în 2 suprafeţe, Sx şi Sy,
separate printr-un martor de 2 m. La rândul lor, aceste
suprafeţe au fost împărţite în sectoare de 10 x 10 m şi apoi în
c. de 2 x 2 m, numerotate de la A la Z (1-10) şi în continuare
cu A I-V şi Z I-III.
Stratigrafia sitului:
Gumelniţa A1, A2, B1
În această campanie cercetările s-au desfăşurat în
sectoarele S-Z (1-6) şi S-Z (7-10).
În anul 1997 în sectorul S-Z (1-6), în zona c. T1-2, U1-2,
pe o suprafaţă de cca. 4 x 4 m, au fost descoperite aglomerări
de chirpici şi fragmente ceramice, care au constituit ceea ce
am numit L4/97. În jurul ţăruşului U1 se aflau o serie de plăci
compacte, aşezate înclinat peste care se aflau vase sparte în
loc, întregibile, din pastă grosieră. Resturile de chipici şi
fragmentele ceramice se continuau în profilul nordic.
În campania 2006 s-a continuat cercetarea resturilor acestui
complex. Nu s-au putut contura limitele locuinţei, nu au fost
descoperite gropi de pari, iar podeaua nu a putut fi surprinsă
nici în profilul magistral, nici în cele intermediare. În zona
ţăruşului din c. U1 se aflau mai multe plăci de chirpici ars
suprapuse, probabil bucăţi de pereţi. Plăcile de chirpici ars la
roşu s-au dovedit foarte friabile la demontare, putându-se
identifica 5 astfel de plăci aşezate una peste alta, fisurate şi
înclinate în dreptul ţăruşului din C.U1. Grosimea lor era de
aprox. 0,05 m şi se păstrează foarte bine amprentele vegetale.
În concluzie, L4/97 s-a dovedit a fi fost aproape în întregime
deranjată de intervenţii ulterioare, ea aflându-se la aprox. 0,30-
0,40 m sub nivelul actual al solului.
Alte complexe descoperite în sectorul S-Z (1-6) au fost 2
vetre, numite V1/06 şi V2/06.
V1/06 a fost descoperită în c. S3, la cca. 3 m S de resturile
L4/97. Vatra era puternic înclinată pe direcţia E-V, o parte din
ea aflându-se în martorul ce desparte sectoarele M-R şi S-Z.
Forma sa era rectangulară, cu dimensiuni de aprox. 0,60 x
0,70 m.
Într-o fază iniţială s-a ridicat un miez compact din lut de
culoare cenuşiu-deschis înconjurat de 5-6 lutuieli succesive,
constituind gardina vetrei. Peste acest miez se afla un pat de
pietriş peste care a fost construită prima fază a vetrei.
Plăcuţele acestei faze, prost arse, au fost la un moment dat
acoperite de o nouă lutuială. Grosimea lor nu depăşeşte 3 cm.
Plăcuţele fazei a doua, groase de 1-5 cm, mult mai bine arse,
se aflau pe un pat de nisip şi pietriş aşternut peste plăcuţele
primei faze. Vatra este refăcută a doua oară, plăcuţele de
aceleaşi dimensiuni fiind plasate tot pe un pat de nisip şi
pietriş, gros ca şi primul, de 2-3 cm. Gardina vetrei nu se înălţa
deasupra focarului, plăcuţele ultimei faze suprapunând
gardina. Astfel, se poate spune că după ce a fost construit
patul vetrei din lut compact, s-a ridicat gardina în jurul vetrei,
rezultând o suprafaţă concavă în care au fost amenajate
suprafeţele active.
Din V2/06, plasată la N de L4/97, nu s-au păstrat decât
două mici porţiuni, restul fiind distrus de o groapă. Înclinată pe
direcţia NV-SE, vatra avea dimensiunile aprox. de 1 x 0,8 m.
Baza vetrei era din lut masiv, de culoare maroniu deschis. S-
au putut identifica 4 faze de folosire, primele 2 cu plăcuţe mai
subţiri, de 4 cm şi mai puţin arse şi ultimele 2 mai groase, cu
dimensiunile plăcuţelor de 8-10 cm. În toate fazele, plăcuţele
au fost aşezate direct peste faza anterioară, fără umplutură.
În sectorul S-Z (1-6), pe ultimul nivel de locuire Gumelniţa
B1, se pare că a existat o locuinţă şi două vetre exterioare din
care cel puţin una contemporană cu aceasta.
Materialul descoperit în campania 2006 este foarte
numeros şi variat, ca de altfel în toate campaniile. Ceramica se
încadrează fazei Gumelniţa B1. Se remarcă câteva vase
întregibile din zona L4/97, dintre care alte două vase mari de
provizii. Foarte numeroase sunt piesele din silex, în jur de 600
(), dintre care se remarcă un procent mare de gratoire
provenite din suprafaţa S6-10 - Z6-10. Au fost descoperite şi
alte unelte din os-corn (dăltiţe, vârfuri, săpăligi), piatră (râşniţe,
dăltiţe, toporaşe), cupru (două ace) şi lut (greutăţi şi fusaiole).
Plastica din lut este compusă din câteva fragmente de statuete
antropomorfe şi un pandantiv zoomorf.
Tot în campania 2006 s-a deschis o nouă suprafaţă S6-10
- Z6-10. Cercetările s-au oprit pe nivelul cultural, fără a se
identifica încă complexe arheologice. Materialul descoperit
este însă foarte numeros, format din fragmente ceramice,
oase, unelte din silex, os, corn şi piatră.
Obiectivele cercetării viitoare: continuarea dezvelirii
nivelului B1 al aşezării.
Bibliografie:
Andreescu R., Mirea P., Apope Ş., Cultura Gumelniţa în Vestul
Munteniei. Aşezarea de la Vităneşti, jud. Teleorman, Cercetări
Arheologice 12, 2002, CCA 2004, CCA 2006
392