pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Vila romană de la Vinţu de Jos este situată pe primul
platou al Mureşului, în dreapta şoselei ce duce de la Alba Iulia
la Vinţu, vis-à-vis de staţia de pompare a gazului metan.
Fotografia aeriană a scos la iveală o imagine destul de clară a
situaţiei din teren, putând fi identificată o clădire rectangulară
înconjurată de numeroase structuri ovoidale, ce păreau a fi
bordeie. Întrebarea iniţială ce a fost adresată prin săpătura
arheologică era, dacă aceste locuinţe semi-îngropate erau
contemporane cu ceea ce părea a fi o villa rustica romana, sau
se datau în alte perioade.
Ridicarea topografică complexă realizată de departamentul
topografic al Institutului de Arheologie Sistemică din Alba Iulia
în 2005 a fost extinsă şi completată în 2006 de către aceeaşi
instituţie. În primul rând, au fost marcate colţurile celor două
suprafeţe, ulterior întreaga suprafaţă ce urma a fi săpată fiind
divizată cu un caroiaj de 5 x 5 m. Prima unitate de săpătură
(Sp. III) a fost amplasată imediat dincolo de zidul nordic al
clădirii rectangulare dezvelite în 2005, pentru a se încorpora şi
cerceta două potenţiale bordeie ce apăreau ca pete mai
închise la culoare pe fotografia aeriană. Zece metri mai la N de
aceasta a fost amplasată o altă suprafaţă (Sp. IV), care avea
drept scop identificarea corpului principal al vilei romane, ce
părea să fi fost construit foarte aproape de marginea terasei
fluviale.
Imediat după înlăturarea stratului de sol deranjat de
lucrările agricole, un zid în forma de T a fost dezvelit. Acesta
era format dintr-un zid N-S ce făcea joncţiunea la mijloc cu un
al doilea E-V. Capătul de N al acestei fundaţii nu s-a păstrat
fiind probabil erodat datorită inclinaţiei naturale a pantei pe
care au fost construite. Dat fiind faptul ca extremităţile de V şi
de S ale acestei structuri păreau să se extindă dincolo de
limitele secţiunii excavate, mai multe linii de rezistivitate
electrică de adâncime (deep probes resistivity) au fost
instalate. Acestea au demonstrat fără dubii că avem de-a face
cu un corp de clădire foarte mare, care probabil era zona de
locuit în vila, în timp ce structura rectangulară cu contraforturi
cercetată în campania anterioară avea rolul de spaţiu de
depozitare.
Secţiunea de 18 x 20 m amplasată mai la S nu a produs
rezultatele aşteptate, dovedindu-se că petele mai închise la
culoare observate pe fotografia aeriană nu erau de fapt
bordeie. Totuşi în zonă au fost identificate câteva elemente cel
puţin la fel de interesante. Acest areal pare să fi fost o
suprafaţă liberă de construcţii, poate o curte între cele două
corpuri de clădire. Cele câteva gropi de stâlpi de lemn
identificate în zona ar putea indica existenţa unui gard
împrejmuitor.
Urme de activitate umană în perioada romană sunt
nenumărate, constând atât în ceramică şi artefacte (inclusiv o
fibulă de bronz) aflate pe nivelul antic de călcare, cât şi în
câteva gropi cu funcţionalitate distinctă. Cea mai interesantă
dintre acestea din urmă este o groapă aproape pătrată cu
margini verticale, măsurând 2,88 x 2,45 m şi având o ad. de
0,85 m. Funcţia acesteia este absolut evidentă, fiind umplută
pe jumătate cu un strat de var alb şi având chiar şi o instalaţie
de cărămizi şi tegulae în centru, care să permită accesul şi
lucrul în interior. Această groapă de var a servit probabil la
prepararea materialului de construcţie necesar ridicării celor
două corpuri de clădire.
Materialul arheologic a fost înregistrat, s-a făcut
conservarea primară şi se află în totalitate în depozitele
Institutului de Arheologie Sistemică din Alba Iulia.
Tehnica de cercetare a fost aceea a Museum of London
Archaeology Service şi anume aşa numita “Single Context
Planing”, însemnând că fiecare context a fost săpat şi
înregistrat individual, tridimensional, urmând a fi transpus în
formă digitală. Împreună cu notarea locaţiei exacte a fiecărui
artefact prin trei coordonate şi cu interpretarea statistică a
ceramicii, acestea vor constitui o bază de date cu rol atât de
arhivare a informaţiei, cât şi de instrument de lucru viitor.
Stocarea informaţiei în acest fel este foarte utilă, fiind
compatibilă cu lucrări similare din toată lumea şi utilizabilă întrun
sistem GIS, precum şi studierii rezultatelor săpăturii, putând
fi interogată în ArcView, relevând astfel informaţii care nu sunt
evidente la momentul excavării sitului.
Continuarea săpăturilor arheologice pe situl de la Vinţu de
Jos ar mai fi necesară dintr-un singur motiv şi anume
soluţionarea controverselor legate de materialele arheologice
de epocă dacică şi romană descoperite în acelaşi context. Ar fi
aşadar utilă săparea mai multor locuinţe semi-îngropate.
Importanţa acestui obiectiv este majoră, pentru că dacă
situaţia se confirmă şi în alte astfel de bordeie, va fi clar că
autohtonii au locuit în vecinătatea vilei, lucrând pe domeniul
acesteia, iar datarea ceramicii dacice de acel tip, strict în sec. I
a.Chr. va trebui revizuită. În ceea ce priveşte vila romana,
cercetarea este încheiată, mai multă lumină pentru înţelegerea
acestui tip de structuri putând fi adusă doar prin eventuala
studiere a altor vile de pe Valea Mureşului.
Note:
1. I. Paul, M. Gligor, P. Mazăre, M. Breazu, T. Borşan, I.
Maican, I. Haynes, D. Bogdan, S. Mustaţă, S. Panczel, M.
Ciauşescu, Raport asupra cercetărilor arheologice de la Vila
romana de la Vinţu de Jos, jud. Alba, CCA 2006, 393-395.
Abstract:
The excavation of the Roman villa in Vinţu de Jos is part of
a larger project meant to study the hinterland of the Roman city
Apulum. Combining aerial photography with systematic field
walking, geophysics and excavations, the projects main
objective is to bring light into the suburban area during the
Roman occupation of Dacia.
The two trenches excavated in 2006, brought to light a
complex construction to the north of the one exposed in the
previous season and a large open space between the two, in
which traces of various activities were identified. In order to
understand the full extent of the building a series of deep probe
resistivity lines were installed and the results they produced
were very relevant.
At the end of the two fieldwork seasons at the Roman villa
from Vinţu de Jos, the understanding of the appearance and
function of the site changed significantly. It seems to have
been a medium size Roman villa or farm, consisting of a
complex living area and a very large storage building, both
covered by tile roofs, with a large courtyard or open area
between them. Around the masonry buildings, other living
spaces were constructed, in the form of sunken feature
buildings, some possibly pre-dating the arrival of the Romans,
but at lest two of them co-existing with the villa complex.
The excavation method was that of single context planning
with the final purpose of building a GIS and a functional
database, for storing the information and for the interrogation
of it, before publication.
391