pdf (15 MB) - cIMeC

pdf (15 MB) - cIMeC pdf (15 MB) - cIMeC

23.12.2014 Views

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 203. Veţel, com. Veţel, jud. Hunedoara [Micia] Punct: SE Amfiteatru Cod sit 91991.01 Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 135/2006 Colectiv: Liviu Petculescu – responsabil (MNIR), Cristina Mitar (MCDR Deva), Marius Barbu (student UBB Cluj) În campania din 2006 s-a continuat cercetarea începută în anul 2000 în zona din aşezarea civilă, de la SE de amfiteatru 1 . Datorită finanţării total insuficiente a fost necesară concentrarea săpăturilor mai ales în sectorul Cuptoare al MNIR, situat la V de secţiunea magistrală S 1 2000, unde au lucrat ambii membri ai colectivului. În sectorul Domus al MCDR-Deva, s-a lucrat pe o scară foarte redusă, rezultatele obţinute urmând să fie prezentate la sfârşitul campaniei viitoare. Tot datorită lipsei fondurilor nu s-a mai putut organiza practica arheologică a studenţilor de la Universitatea Piteşti. Cu sprijinul primăriei Veţel care a oferit câţiva muncitori ce prestau muncă pentru obţinerea ajutorului social s-a lucrat la curăţirea de vegetaţie a vechilor săpături şi a unei părţi din monumentele resturate. Sector Cuptoare În condiţiile finanţării din acest an, obiectivul campaniei a fost doar continuarea investigării complexelor identificate şi săpate parţial în 2004 2 şi 2005 3 în suprafeţele Sp.8 şi Sp.9, ambele cu dimensiunile de 10 x 6 m. În Sp.8 după evacuarea pământului de protecţie s-a continuat săpătura până la -1,90 m. La cele două camere situate la S de temelia zidului orientat V-E s-au degajat ultimele depuneri de pe podeaua de lut. S-au surprins două gropi de par cu pietre pe fund pe linia peretelui despărţitor dintre camere. În profilul de V chiar lângă temelia de piatră şi apoi la terminarea camerelor spre S au apărut gropile de implantare ale pereţilor construcţiei cu cele două camere. În partea de S a suprafeţei intrând în profil la -1,75 m a fost descoperită o platforma de pietriş lată de 1,30 m, îngustânduse spre vârf. Funcţionalitatea acestei structuri este neclară, ar putea fi vorba de o substrucţie pentru susţinerea unui monument de piatră. Materialul arheologic recuperat pe ultimul nivel al acestei suprafeţe este destul de sărac, constând din ceramică, printre care şi un pahar fragmentar de terra sigillata cu ştampilă. În suprafaţa Sp.9, situată la S de SP.8 şi despărţită de aceasta printr-un martor de 1 m, s-a continuat săpătura până la ad. de -1,60 m. Cuptorul metalurgic descoperit în campania trecută a fost păstrat pe un martor de 2,90 x 2,35 m. Un alt martor a fost cruţat în colţul de NE al suprafeţei în zona unde există o groapă de mari dimensiuni umplută cu pietre. În partea de N a suprafeţei, până la cuptor, deci pe L de cca. 2 m. este o aglomerare de 3 gropi umplute cu arsură, chirpic ars, pietre. La extremitatea sudică, pe o L de cca. 3 m. este o zonă de pietriş şi pietre mari continuată cu un spaţiu sărac în materiale, delimitată către partea centrală a secţiunii printr-un şir de pietre mari. Între aceste două zone, în partea centrală a Sp.9, pe 5 x 6 m se concentrează complexele legate de prelucrarea metalelor: cuptorul cu cele două gropi de serviciu descoperite în 2005 şi o încăpere cu pereţi de lemn cu l de 2 m şi L de cel puţin 2,5 m, având în interior două gropi mici cu resturi calcinate, identificată în această campanie, care trebuie să fi aparţinut şi ea atelierului. În plus pe tot spaţiul 390 acestei zone au fost găsite materiale calcinate legate de funcţionarea cuptorului. În depunerile de pe nivelul atelierului a fost descoperită majoritatea inventarului arheologic mobil: ciocan dublu, primele fragmente de creuzete, dintre care un fund de creuzet de mari dimensiuni, diferite piese calcinate de metal. Tot aici au fost găsite şi câteva piese de echipament militar: limbă de curea bipartită, bara profilată centrală a unei aplice de centiron, aplică în formă de scut. Sub acest nivel, la ad. de -1,30-1,60 m, pe un spaţiu dreptunghiular de cca. 3 x 2,5 m în centrul Sp.9, a fost surprinsă o aglomerare de fragmente ceramice, în majoritate boluri şi capace, negre şi roşii, două dintre ele având pe pansă câte o cruce incizată după ardere. Acest context pare a reprezenta locul unui banchet, însă până la terminarea săpăturii preferăm să nu ne pronunţăm asupra semnificaţiei sale exacte. Principalele rezultate ale acestei campanii de mica amploare constau în descoperirea unei anexe a cuptorului, a unor noi piese legate de activitatea metalurgică şi a locului unde au fost depuse resturile banchetului, indiferent dacă acesta a fost laic sau religios. Obiectivul campaniei viitoare va fi epuizarea, terminarea săpării suprafeţei Sp.9 şi în măsura existenţei unei finanţări adecvate deschiderea unor noi suprafeţe pentru a delimita întreaga zonă a atelierului. Note: 1. CCA 2001, p. 268-269. 2. CCA 2005, p. 403-404. 3. CCA 2006, p. 393. 204. Vinţu de Jos, com. Vinţu de Jos, jud. Alba Punct: Vila romană Cod sit: 8835.05 Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 10/2006 Colectiv: Iuliu Paul – responsabil, Mihai Gligor, Marius Breazu, Paula Mazăre, Călin Şuteu, Borşan Tudor, Maican Ionuţ (Univ. Alba Iulia), Ian Haynes, Mihaela Ciauşescu (Birkbeck College, University of London), Doru Bogdan, Silvia Mustaţă (UBB Cluj), Gabriel Sicoe (HU Berlin) Săpăturile arheologice din vila romană de la Vinţu de Jos sunt parte dintr-un proiect mai amplu (Apulum Hinterland Project), lansat în urmă cu câţiva ani de către Birkbeck College din Londra şi Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Situl de la Vinţu de Jos a fost identificat cu ajutorul fotografiei aeriene, iar în campania 2005 o parte a acestuia a fost săpată şi documentată 1 . Date fiind rezultatele obţinute, a devenit evidentă nevoia de extindere a săpăturilor în anul 2006 pentru a se obţine imaginea completă a vilei romane şi pentru a se încerca excavarea unui număr mai mare de locuinţe semiîngropate. Pe lângă investigarea sistematică a sitului, şi în acest an s- a avut ca obiectiv adiacent instruirea studenţilor de la Alba Iulia şi Londra în lucrul cu metodele moderne în arheologie.

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 Vila romană de la Vinţu de Jos este situată pe primul platou al Mureşului, în dreapta şoselei ce duce de la Alba Iulia la Vinţu, vis-à-vis de staţia de pompare a gazului metan. Fotografia aeriană a scos la iveală o imagine destul de clară a situaţiei din teren, putând fi identificată o clădire rectangulară înconjurată de numeroase structuri ovoidale, ce păreau a fi bordeie. Întrebarea iniţială ce a fost adresată prin săpătura arheologică era, dacă aceste locuinţe semi-îngropate erau contemporane cu ceea ce părea a fi o villa rustica romana, sau se datau în alte perioade. Ridicarea topografică complexă realizată de departamentul topografic al Institutului de Arheologie Sistemică din Alba Iulia în 2005 a fost extinsă şi completată în 2006 de către aceeaşi instituţie. În primul rând, au fost marcate colţurile celor două suprafeţe, ulterior întreaga suprafaţă ce urma a fi săpată fiind divizată cu un caroiaj de 5 x 5 m. Prima unitate de săpătură (Sp. III) a fost amplasată imediat dincolo de zidul nordic al clădirii rectangulare dezvelite în 2005, pentru a se încorpora şi cerceta două potenţiale bordeie ce apăreau ca pete mai închise la culoare pe fotografia aeriană. Zece metri mai la N de aceasta a fost amplasată o altă suprafaţă (Sp. IV), care avea drept scop identificarea corpului principal al vilei romane, ce părea să fi fost construit foarte aproape de marginea terasei fluviale. Imediat după înlăturarea stratului de sol deranjat de lucrările agricole, un zid în forma de T a fost dezvelit. Acesta era format dintr-un zid N-S ce făcea joncţiunea la mijloc cu un al doilea E-V. Capătul de N al acestei fundaţii nu s-a păstrat fiind probabil erodat datorită inclinaţiei naturale a pantei pe care au fost construite. Dat fiind faptul ca extremităţile de V şi de S ale acestei structuri păreau să se extindă dincolo de limitele secţiunii excavate, mai multe linii de rezistivitate electrică de adâncime (deep probes resistivity) au fost instalate. Acestea au demonstrat fără dubii că avem de-a face cu un corp de clădire foarte mare, care probabil era zona de locuit în vila, în timp ce structura rectangulară cu contraforturi cercetată în campania anterioară avea rolul de spaţiu de depozitare. Secţiunea de 18 x 20 m amplasată mai la S nu a produs rezultatele aşteptate, dovedindu-se că petele mai închise la culoare observate pe fotografia aeriană nu erau de fapt bordeie. Totuşi în zonă au fost identificate câteva elemente cel puţin la fel de interesante. Acest areal pare să fi fost o suprafaţă liberă de construcţii, poate o curte între cele două corpuri de clădire. Cele câteva gropi de stâlpi de lemn identificate în zona ar putea indica existenţa unui gard împrejmuitor. Urme de activitate umană în perioada romană sunt nenumărate, constând atât în ceramică şi artefacte (inclusiv o fibulă de bronz) aflate pe nivelul antic de călcare, cât şi în câteva gropi cu funcţionalitate distinctă. Cea mai interesantă dintre acestea din urmă este o groapă aproape pătrată cu margini verticale, măsurând 2,88 x 2,45 m şi având o ad. de 0,85 m. Funcţia acesteia este absolut evidentă, fiind umplută pe jumătate cu un strat de var alb şi având chiar şi o instalaţie de cărămizi şi tegulae în centru, care să permită accesul şi lucrul în interior. Această groapă de var a servit probabil la prepararea materialului de construcţie necesar ridicării celor două corpuri de clădire. Materialul arheologic a fost înregistrat, s-a făcut conservarea primară şi se află în totalitate în depozitele Institutului de Arheologie Sistemică din Alba Iulia. Tehnica de cercetare a fost aceea a Museum of London Archaeology Service şi anume aşa numita “Single Context Planing”, însemnând că fiecare context a fost săpat şi înregistrat individual, tridimensional, urmând a fi transpus în formă digitală. Împreună cu notarea locaţiei exacte a fiecărui artefact prin trei coordonate şi cu interpretarea statistică a ceramicii, acestea vor constitui o bază de date cu rol atât de arhivare a informaţiei, cât şi de instrument de lucru viitor. Stocarea informaţiei în acest fel este foarte utilă, fiind compatibilă cu lucrări similare din toată lumea şi utilizabilă întrun sistem GIS, precum şi studierii rezultatelor săpăturii, putând fi interogată în ArcView, relevând astfel informaţii care nu sunt evidente la momentul excavării sitului. Continuarea săpăturilor arheologice pe situl de la Vinţu de Jos ar mai fi necesară dintr-un singur motiv şi anume soluţionarea controverselor legate de materialele arheologice de epocă dacică şi romană descoperite în acelaşi context. Ar fi aşadar utilă săparea mai multor locuinţe semi-îngropate. Importanţa acestui obiectiv este majoră, pentru că dacă situaţia se confirmă şi în alte astfel de bordeie, va fi clar că autohtonii au locuit în vecinătatea vilei, lucrând pe domeniul acesteia, iar datarea ceramicii dacice de acel tip, strict în sec. I a.Chr. va trebui revizuită. În ceea ce priveşte vila romana, cercetarea este încheiată, mai multă lumină pentru înţelegerea acestui tip de structuri putând fi adusă doar prin eventuala studiere a altor vile de pe Valea Mureşului. Note: 1. I. Paul, M. Gligor, P. Mazăre, M. Breazu, T. Borşan, I. Maican, I. Haynes, D. Bogdan, S. Mustaţă, S. Panczel, M. Ciauşescu, Raport asupra cercetărilor arheologice de la Vila romana de la Vinţu de Jos, jud. Alba, CCA 2006, 393-395. Abstract: The excavation of the Roman villa in Vinţu de Jos is part of a larger project meant to study the hinterland of the Roman city Apulum. Combining aerial photography with systematic field walking, geophysics and excavations, the projects main objective is to bring light into the suburban area during the Roman occupation of Dacia. The two trenches excavated in 2006, brought to light a complex construction to the north of the one exposed in the previous season and a large open space between the two, in which traces of various activities were identified. In order to understand the full extent of the building a series of deep probe resistivity lines were installed and the results they produced were very relevant. At the end of the two fieldwork seasons at the Roman villa from Vinţu de Jos, the understanding of the appearance and function of the site changed significantly. It seems to have been a medium size Roman villa or farm, consisting of a complex living area and a very large storage building, both covered by tile roofs, with a large courtyard or open area between them. Around the masonry buildings, other living spaces were constructed, in the form of sunken feature buildings, some possibly pre-dating the arrival of the Romans, but at lest two of them co-existing with the villa complex. The excavation method was that of single context planning with the final purpose of building a GIS and a functional database, for storing the information and for the interrogation of it, before publication. 391

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006<br />

203. Veţel, com. Veţel, jud. Hunedoara [Micia]<br />

Punct: SE Amfiteatru<br />

Cod sit 91991.01<br />

Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.<br />

135/2006<br />

Colectiv: Liviu Petculescu – responsabil (MNIR), Cristina<br />

Mitar (MCDR Deva), Marius Barbu (student UBB Cluj)<br />

În campania din 2006 s-a continuat cercetarea începută în<br />

anul 2000 în zona din aşezarea civilă, de la SE de amfiteatru 1 .<br />

Datorită finanţării total insuficiente a fost necesară<br />

concentrarea săpăturilor mai ales în sectorul Cuptoare al<br />

MNIR, situat la V de secţiunea magistrală S 1 2000, unde au<br />

lucrat ambii membri ai colectivului. În sectorul Domus al<br />

MCDR-Deva, s-a lucrat pe o scară foarte redusă, rezultatele<br />

obţinute urmând să fie prezentate la sfârşitul campaniei<br />

viitoare. Tot datorită lipsei fondurilor nu s-a mai putut organiza<br />

practica arheologică a studenţilor de la Universitatea Piteşti.<br />

Cu sprijinul primăriei Veţel care a oferit câţiva muncitori ce<br />

prestau muncă pentru obţinerea ajutorului social s-a lucrat la<br />

curăţirea de vegetaţie a vechilor săpături şi a unei părţi din<br />

monumentele resturate.<br />

Sector Cuptoare<br />

În condiţiile finanţării din acest an, obiectivul campaniei a<br />

fost doar continuarea investigării complexelor identificate şi<br />

săpate parţial în 2004 2 şi 2005 3 în suprafeţele Sp.8 şi Sp.9,<br />

ambele cu dimensiunile de 10 x 6 m.<br />

În Sp.8 după evacuarea pământului de protecţie s-a<br />

continuat săpătura până la -1,90 m. La cele două camere<br />

situate la S de temelia zidului orientat V-E s-au degajat<br />

ultimele depuneri de pe podeaua de lut. S-au surprins două<br />

gropi de par cu pietre pe fund pe linia peretelui despărţitor<br />

dintre camere. În profilul de V chiar lângă temelia de piatră şi<br />

apoi la terminarea camerelor spre S au apărut gropile de<br />

implantare ale pereţilor construcţiei cu cele două camere. În<br />

partea de S a suprafeţei intrând în profil la -1,75 m a fost<br />

descoperită o platforma de pietriş lată de 1,30 m, îngustânduse<br />

spre vârf. Funcţionalitatea acestei structuri este neclară, ar<br />

putea fi vorba de o substrucţie pentru susţinerea unui<br />

monument de piatră.<br />

Materialul arheologic recuperat pe ultimul nivel al acestei<br />

suprafeţe este destul de sărac, constând din ceramică, printre<br />

care şi un pahar fragmentar de terra sigillata cu ştampilă.<br />

În suprafaţa Sp.9, situată la S de SP.8 şi despărţită de<br />

aceasta printr-un martor de 1 m, s-a continuat săpătura până<br />

la ad. de -1,60 m. Cuptorul metalurgic descoperit în campania<br />

trecută a fost păstrat pe un martor de 2,90 x 2,35 m. Un alt<br />

martor a fost cruţat în colţul de NE al suprafeţei în zona unde<br />

există o groapă de mari dimensiuni umplută cu pietre.<br />

În partea de N a suprafeţei, până la cuptor, deci pe L de<br />

cca. 2 m. este o aglomerare de 3 gropi umplute cu arsură,<br />

chirpic ars, pietre. La extremitatea sudică, pe o L de cca. 3 m.<br />

este o zonă de pietriş şi pietre mari continuată cu un spaţiu<br />

sărac în materiale, delimitată către partea centrală a secţiunii<br />

printr-un şir de pietre mari. Între aceste două zone, în partea<br />

centrală a Sp.9, pe 5 x 6 m se concentrează complexele legate<br />

de prelucrarea metalelor: cuptorul cu cele două gropi de<br />

serviciu descoperite în 2005 şi o încăpere cu pereţi de lemn cu<br />

l de 2 m şi L de cel puţin 2,5 m, având în interior două gropi<br />

mici cu resturi calcinate, identificată în această campanie, care<br />

trebuie să fi aparţinut şi ea atelierului. În plus pe tot spaţiul<br />

390<br />

acestei zone au fost găsite materiale calcinate legate de<br />

funcţionarea cuptorului. În depunerile de pe nivelul atelierului a<br />

fost descoperită majoritatea inventarului arheologic mobil:<br />

ciocan dublu, primele fragmente de creuzete, dintre care un<br />

fund de creuzet de mari dimensiuni, diferite piese calcinate de<br />

metal. Tot aici au fost găsite şi câteva piese de echipament<br />

militar: limbă de curea bipartită, bara profilată centrală a unei<br />

aplice de centiron, aplică în formă de scut.<br />

Sub acest nivel, la ad. de -1,30-1,60 m, pe un spaţiu<br />

dreptunghiular de cca. 3 x 2,5 m în centrul Sp.9, a fost<br />

surprinsă o aglomerare de fragmente ceramice, în majoritate<br />

boluri şi capace, negre şi roşii, două dintre ele având pe pansă<br />

câte o cruce incizată după ardere. Acest context pare a<br />

reprezenta locul unui banchet, însă până la terminarea<br />

săpăturii preferăm să nu ne pronunţăm asupra semnificaţiei<br />

sale exacte.<br />

Principalele rezultate ale acestei campanii de mica<br />

amploare constau în descoperirea unei anexe a cuptorului, a<br />

unor noi piese legate de activitatea metalurgică şi a locului<br />

unde au fost depuse resturile banchetului, indiferent dacă<br />

acesta a fost laic sau religios.<br />

Obiectivul campaniei viitoare va fi epuizarea, terminarea<br />

săpării suprafeţei Sp.9 şi în măsura existenţei unei finanţări<br />

adecvate deschiderea unor noi suprafeţe pentru a delimita<br />

întreaga zonă a atelierului.<br />

Note:<br />

1. CCA 2001, p. 268-269.<br />

2. CCA 2005, p. 403-404.<br />

3. CCA 2006, p. 393.<br />

204. Vinţu de Jos, com. Vinţu de Jos, jud. Alba<br />

Punct: Vila romană<br />

Cod sit: 8835.05<br />

Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.<br />

10/2006<br />

Colectiv: Iuliu Paul – responsabil, Mihai Gligor, Marius<br />

Breazu, Paula Mazăre, Călin Şuteu, Borşan Tudor,<br />

Maican Ionuţ (Univ. Alba Iulia), Ian Haynes, Mihaela<br />

Ciauşescu (Birkbeck College, University of London),<br />

Doru Bogdan, Silvia Mustaţă (UBB Cluj), Gabriel Sicoe<br />

(HU Berlin)<br />

Săpăturile arheologice din vila romană de la Vinţu de Jos<br />

sunt parte dintr-un proiect mai amplu (Apulum Hinterland<br />

Project), lansat în urmă cu câţiva ani de către Birkbeck College<br />

din Londra şi Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.<br />

Situl de la Vinţu de Jos a fost identificat cu ajutorul<br />

fotografiei aeriene, iar în campania 2005 o parte a acestuia a<br />

fost săpată şi documentată 1 . Date fiind rezultatele obţinute, a<br />

devenit evidentă nevoia de extindere a săpăturilor în anul 2006<br />

pentru a se obţine imaginea completă a vilei romane şi pentru<br />

a se încerca excavarea unui număr mai mare de locuinţe semiîngropate.<br />

Pe lângă investigarea sistematică a sitului, şi în acest an s-<br />

a avut ca obiectiv adiacent instruirea studenţilor de la Alba Iulia<br />

şi Londra în lucrul cu metodele moderne în arheologie.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!