pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
203. Veţel, com. Veţel, jud. Hunedoara [Micia]
Punct: SE Amfiteatru
Cod sit 91991.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
135/2006
Colectiv: Liviu Petculescu – responsabil (MNIR), Cristina
Mitar (MCDR Deva), Marius Barbu (student UBB Cluj)
În campania din 2006 s-a continuat cercetarea începută în
anul 2000 în zona din aşezarea civilă, de la SE de amfiteatru 1 .
Datorită finanţării total insuficiente a fost necesară
concentrarea săpăturilor mai ales în sectorul Cuptoare al
MNIR, situat la V de secţiunea magistrală S 1 2000, unde au
lucrat ambii membri ai colectivului. În sectorul Domus al
MCDR-Deva, s-a lucrat pe o scară foarte redusă, rezultatele
obţinute urmând să fie prezentate la sfârşitul campaniei
viitoare. Tot datorită lipsei fondurilor nu s-a mai putut organiza
practica arheologică a studenţilor de la Universitatea Piteşti.
Cu sprijinul primăriei Veţel care a oferit câţiva muncitori ce
prestau muncă pentru obţinerea ajutorului social s-a lucrat la
curăţirea de vegetaţie a vechilor săpături şi a unei părţi din
monumentele resturate.
Sector Cuptoare
În condiţiile finanţării din acest an, obiectivul campaniei a
fost doar continuarea investigării complexelor identificate şi
săpate parţial în 2004 2 şi 2005 3 în suprafeţele Sp.8 şi Sp.9,
ambele cu dimensiunile de 10 x 6 m.
În Sp.8 după evacuarea pământului de protecţie s-a
continuat săpătura până la -1,90 m. La cele două camere
situate la S de temelia zidului orientat V-E s-au degajat
ultimele depuneri de pe podeaua de lut. S-au surprins două
gropi de par cu pietre pe fund pe linia peretelui despărţitor
dintre camere. În profilul de V chiar lângă temelia de piatră şi
apoi la terminarea camerelor spre S au apărut gropile de
implantare ale pereţilor construcţiei cu cele două camere. În
partea de S a suprafeţei intrând în profil la -1,75 m a fost
descoperită o platforma de pietriş lată de 1,30 m, îngustânduse
spre vârf. Funcţionalitatea acestei structuri este neclară, ar
putea fi vorba de o substrucţie pentru susţinerea unui
monument de piatră.
Materialul arheologic recuperat pe ultimul nivel al acestei
suprafeţe este destul de sărac, constând din ceramică, printre
care şi un pahar fragmentar de terra sigillata cu ştampilă.
În suprafaţa Sp.9, situată la S de SP.8 şi despărţită de
aceasta printr-un martor de 1 m, s-a continuat săpătura până
la ad. de -1,60 m. Cuptorul metalurgic descoperit în campania
trecută a fost păstrat pe un martor de 2,90 x 2,35 m. Un alt
martor a fost cruţat în colţul de NE al suprafeţei în zona unde
există o groapă de mari dimensiuni umplută cu pietre.
În partea de N a suprafeţei, până la cuptor, deci pe L de
cca. 2 m. este o aglomerare de 3 gropi umplute cu arsură,
chirpic ars, pietre. La extremitatea sudică, pe o L de cca. 3 m.
este o zonă de pietriş şi pietre mari continuată cu un spaţiu
sărac în materiale, delimitată către partea centrală a secţiunii
printr-un şir de pietre mari. Între aceste două zone, în partea
centrală a Sp.9, pe 5 x 6 m se concentrează complexele legate
de prelucrarea metalelor: cuptorul cu cele două gropi de
serviciu descoperite în 2005 şi o încăpere cu pereţi de lemn cu
l de 2 m şi L de cel puţin 2,5 m, având în interior două gropi
mici cu resturi calcinate, identificată în această campanie, care
trebuie să fi aparţinut şi ea atelierului. În plus pe tot spaţiul
390
acestei zone au fost găsite materiale calcinate legate de
funcţionarea cuptorului. În depunerile de pe nivelul atelierului a
fost descoperită majoritatea inventarului arheologic mobil:
ciocan dublu, primele fragmente de creuzete, dintre care un
fund de creuzet de mari dimensiuni, diferite piese calcinate de
metal. Tot aici au fost găsite şi câteva piese de echipament
militar: limbă de curea bipartită, bara profilată centrală a unei
aplice de centiron, aplică în formă de scut.
Sub acest nivel, la ad. de -1,30-1,60 m, pe un spaţiu
dreptunghiular de cca. 3 x 2,5 m în centrul Sp.9, a fost
surprinsă o aglomerare de fragmente ceramice, în majoritate
boluri şi capace, negre şi roşii, două dintre ele având pe pansă
câte o cruce incizată după ardere. Acest context pare a
reprezenta locul unui banchet, însă până la terminarea
săpăturii preferăm să nu ne pronunţăm asupra semnificaţiei
sale exacte.
Principalele rezultate ale acestei campanii de mica
amploare constau în descoperirea unei anexe a cuptorului, a
unor noi piese legate de activitatea metalurgică şi a locului
unde au fost depuse resturile banchetului, indiferent dacă
acesta a fost laic sau religios.
Obiectivul campaniei viitoare va fi epuizarea, terminarea
săpării suprafeţei Sp.9 şi în măsura existenţei unei finanţări
adecvate deschiderea unor noi suprafeţe pentru a delimita
întreaga zonă a atelierului.
Note:
1. CCA 2001, p. 268-269.
2. CCA 2005, p. 403-404.
3. CCA 2006, p. 393.
204. Vinţu de Jos, com. Vinţu de Jos, jud. Alba
Punct: Vila romană
Cod sit: 8835.05
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
10/2006
Colectiv: Iuliu Paul – responsabil, Mihai Gligor, Marius
Breazu, Paula Mazăre, Călin Şuteu, Borşan Tudor,
Maican Ionuţ (Univ. Alba Iulia), Ian Haynes, Mihaela
Ciauşescu (Birkbeck College, University of London),
Doru Bogdan, Silvia Mustaţă (UBB Cluj), Gabriel Sicoe
(HU Berlin)
Săpăturile arheologice din vila romană de la Vinţu de Jos
sunt parte dintr-un proiect mai amplu (Apulum Hinterland
Project), lansat în urmă cu câţiva ani de către Birkbeck College
din Londra şi Universitatea “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.
Situl de la Vinţu de Jos a fost identificat cu ajutorul
fotografiei aeriene, iar în campania 2005 o parte a acestuia a
fost săpată şi documentată 1 . Date fiind rezultatele obţinute, a
devenit evidentă nevoia de extindere a săpăturilor în anul 2006
pentru a se obţine imaginea completă a vilei romane şi pentru
a se încerca excavarea unui număr mai mare de locuinţe semiîngropate.
Pe lângă investigarea sistematică a sitului, şi în acest an s-
a avut ca obiectiv adiacent instruirea studenţilor de la Alba Iulia
şi Londra în lucrul cu metodele moderne în arheologie.