pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
sec. al XVI-lea se construieşte aici reşedinţa unei ramuri a
familiei Kálnoky.
Secţiunile trasate în zona şanţului de apărare au fost în
măsură să aducă o concluzie surprinzătoare. Deşi topografia
actuală sugerează un şanţ de apărare perimetral, s-a dovedit
că partea cea mai evidentă a şanţului este de fapt o mică
depresiune naturală care chiar în epoca medievală era locuită,
în sec. al XVII-lea a fost colmatată parţial pentru a rezulta un
şanţ care abia în epocă modernă a fost prelungit până spre
colţul de NV al castelului cu un şanţ care avea rol decorativ.
Au fost descoperite mai multe ruine care creionează
amploarea construcţiilor palatului în sec. al XVI-lea. Pe latura
de N a ieşit la lumină un tract de încăperi care se întindeau
până în zona centrală a curţii actuale. Pe latura de E a curţii
actuale exista un mare corp de clădiri a cărui lăţime se
compunea din trei încăperi de mari dimensiuni. Accesul se
făcea pe o scară ce cobora trei trepte care a fost descoperită
aproape de zona centrală a curţii actuale. Combinând aceste
informaţii cu cele obţinute din documente putem remarca faptul
că etajul locuit se afla deasupra unui demisol care avea nivelul
de călcare amenajat cu lut bătut.
Elemente de datare certe pentru construirea acestor clădiri
nu au fost identificate, dar în stadiul actual al cercetărilor
considerăm că ele au funcţionat în sec. al XVI-lea. Aceste
clădiri au fost demolate într-o singură etapă, după care terenul
s-a nivelat pentru a amenaja actuala curte.
În umplutura de deasupra nivelului de călcare a fost
descoperită o monedă din prima parte a sec. al XVII-lea, pe
care o considerăm un element de datare pentru scoaterea din
funcţiune a acestor construcţii.
Aşa cum ne-am obişnuit din celelalte campanii de săpături,
materialul arheologic descoperit este alcătuit în principal din
ceramică. Cantităţi impresionante de fragmente aparţinând
unor vase de uz comun dar şi unor teracote au fost
descoperite în umplutura şanţului presupus de apărare, dar şi
în straturile de umplutură depuse în alte sectoare ale săpăturii.
Ceramica este în general cu pereţi subţiri, lucrată din pastă
fină sau semifină acoperită cu smalţ de bună calitate la interior
şi uneori la exterior. Decorul este realizat cu angobă albă peste
care se aplică smalţ.
Bibliografie:
Zoltán Szekely, Staţiunile arheologice de la Turia şi Valea
Crişului jud. Covasna, MCA 2, 1983, p. 299-306.
202. Vărădia, com. Vărădia, jud. Caraş-Severin
Punct: Pustă
Cod sit: 54519.04
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
30/2006
Colectiv: Eduard Nemeth (UBB Cluj-Napoca), Ovidiu
Bozu (MBM Reşiţa)
Banatului Montan din Reşiţa, instituţia organizatoare a
şantierului arheologic.
În această campanie a fost săpată o secţiune de 25 x 2 m,
cu denumirea S. XVIII, şi două casete adiacente de câte 9 x
1,5 m, denumite caseta „A” şi caseta „B”.
Secţiunea a fost săpată pe latura de S a castrului, cu
orientarea E-V, în zona mediană a laturii. Scopul ei a fost de a
surprinde şi cerceta poarta de S a fortificaţiei, adică porta
decumana.
Săpăturile au dezvelit parţial zidul de incintă de S a
castrului şi o parte a suprafeţei ocupate de poarta amintită mai
sus. S-a constatat că zidul de incintă avea o gr. de cca. 2 m,
fiind construit în tehnica opus incertum cu excepţia unei părţi a
fundaţiei care sprijinea faţa exterioară a zidului, unde am găsit
un şir de pietre tăiate relativ rectangular. Este posibil ca
întreaga faţă exterioară acestui zid să fi fost ridicată în această
tehnică.
O surpriză a fost faptul că în săpătură (e drept, limitată ca
suprafaţă din motive financiare) nu am găsit elementele
constructive ale unor turnuri laterale de poartă, aşa cum este
obişnuit la castrele cu zid de incintă din piatră. S-a găsit drumul
care ieşea prin poartă (via decumana), amenajat din pietriş şi
unele blocuri mari de piatră tăiate relativ regulat rectangular
(cele mai multe cu latura de cca. 1 m) care zăceau pe stratul
de pietriş. Rolul şi provenienţa acestor blocuri de piatră
urmează să fie clarificate în campania viitoare, când se vor
continua cercetările în acest loc. Aspectul porţii pare însă de
pe acum destul de diferit faţă de planul întocmit în urma
săpăturilor din anul 1932 de către Gr. Florescu 1 .
Materialul arheologic descoperit este foarte sărac,
constând mai ales din puţină ceramică, piroane din fier, câteva
bile de praştie din lut ars etc.
Campania anului 2007 va trebui să ducă la săparea
integrală a porta decumana pentru stabilirea planului corect şi
integral al acesteia.
Note:
1. Gr. Florescu, Istros 1, 1934, pp. 60-72.
Abstract:
In 2006 we excavated an east - west oriented trench and
two surfaces on the south wall of the fort in order to uncover
the south gate (porta decumana). We found the fort wall, which
was built as an opus incertum, except a row of quasi
rectangular cut stones and the outer face of the wall. The
surprise of the excavations was the shape of the gate – which
we could not fully uncover because of financial reasons.
Although not yet fully excavated, the gate seems not to have
had gate towers, which is the well-known, usual shape for a
gate of a fort with stone walls. The campaign of the year 2007
will finish the excavations of this gate and hopeful provide the
explanations for this unusual shape, the full ground plan and
the stratigraphy of this gate.
The archaeological finds were quite poor: ceramic
fragments, iron nails and a few sling balls of burnt clay.
Castrul roman se află în imediata vecinătate a comunei
actuale, la ESE de aceasta, sub păşunea comunală. Săpăturile
noi, începute în anul 1997, au continuat cu o singură
întrerupere (anul 2003) până în prezent. Finanţarea săpăturilor
din campania iulie 2006 a provenit exclusiv de la Muzeul
389