pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
publicat în Omagiu lui Constantin Kiriţescu din acelaşi an. Din
1937 încep cercetările arheologice propriu-zise pentru trei ani
consecutivi 1937-1939, întrerupte în 1940 şi nereluate până în
1943, când se fac demersuri pentru reluarea lucrărilor.
Între anii 1978-1980 Gheorghe Cantacuzino întreprinde noi
cercetări la fortificaţia atribuită lui Mircea cel Bătrân, stabilind
prin observaţii stratigrafice succesiunea cronologică a
principalelor etape de construcţii la această cetate. Totuşi nu s-
a putut atinge talpa fundaţiei datorită pânzei de apă freatică.
Fotografia aeriană din anul 2000 asupra sitului Cetatea
Turnu a relevat, pe de o parte, că fortificaţia de la sfârşitul sec.
al XIV-lea a fost dezvoltată cu o alta, de plan pentagonal (de
către turci), iar pe de altă parte a relevat şi amplasamentul
vechii aşezări Turnu (sec. XIV – XIX), de unde s-a mutat în
1836 pe locul numit Măgurele (Turnu Măgurele de astăzi).
Aşadar două obiective s-au conturat: pe de o parte noua
fortificaţie (poate sec. al XV-lea – XVI – XIX) şi vechea
aşezare medievală Turnu.
Pentru campania 2006 ne-am propus – prin forţa
împrejurărilor – doar defrişarea turnului ajuns aproape în
aceeaşi stare ca în 1936, precum şi trasarea şi executarea
unei secţiuni care să unească cetatea de plan circular (atribuită
lui Mircea cel Bătrân) cu urmele fortificaţiei pentagonale
otomane.
Astfel a fost trasată şi a început execuţia secţiunii 1
(S1)/2006 (20 x 2 m), astfel încât ea să cuprindă, la capătul
dinspre cetatea de plan circular, fântâna atribuită acesteia.
Orientată spre SE, ea va trebui să atingă la celălalt capăt
fundaţiile fortificaţiei de plan pentagonal pentru ca, în
continuare, să poată ajunge şi în vechea aşezare.
Adâncirea secţiunii s-a putut face doar pe o L de 20 m între
c. 13 şi 24.
La ambele capete ale S1 (atât cât a fost practicată pe L a
20 m), au fost descoperite resturi ale unor amenajări din piatră
de dimensiuni mici, la ad. de 0,47–0,75 m (în capătul de SE) şi
0,64-0,68 m (în capătul de NV al S1).
Sub raportul inventarului arheologic, remarcăm
precaritatea sa, poate legată şi de nivelul la care a ajuns
cercetarea (0,80-1 m). Amintim o lulea (sec. XVIII) şi un
fragment de ulcior cu cioc (sec. XIX). În mod firesc acestea,
precum şi o serie de fragmente ceramice nesmălţuite târzii
(sec. XIX), revin Muzeului de Istorie Teleorman din Alexandria.
Remarcăm faptul că pentru reuşita cercetărilor viitoare,
reputatul ing. Constantin Mehedinţeanu din cadrul Institutului
Naţional al Monumentelor Istorice Bucureşti a realizat o
ridicare topografică a întregului sit în sistem de coordonate
stereografic 1970.
Obiectivele cercetărilor viitoare sunt în primul rând
realizarea unei stratigrafii a curţii cetăţii pentagonale, deci
continuarea S1 către NV şi atingerea zidului cetăţii atribuite lui
Mircea cel Bătrân, după care ea va fi continuată spre SE
pentru a „pătrunde” în aşezarea Turnu ante 1836.
În ceea ce priveşte conservarea imediată a lucrărilor din
2006, am luat măsura astupării cu pământ cernut a S1, după
aşezarea unei folii de plastic pe toată suprafaţa, dar şi pe cele
patru profile.
În altă ordine de idei, am propus forurilor locale (respectiv
Primăria Turnu Măgurele) asocierea la un proiect comun cu
partea bulgară (respectiv autorităţile ce administrează Cetatea
Nicopole), precum şi cu organizatorii Programului Sigismund
de Luxemburg rege şi împărat (ce se va derula în 2007,
386
continuând un demers încă din 2006) pentru includerea şi a
Cetăţii Turnu într-un astfel de program.
Bibliografie:
Evlia Celebi în, Călători străini în Ţările Române, vol. VI, Buc.
1976, p. 704-706; Grigore Florescu, Cetatea Turnu (Turnu
Măgurele), în „Revista Istorică Română”, 1945, vol. XV, fasc.
IV, p. 432-466; Gheorghe I. Cantacuzino, Cercetări
arheologice la Cetatea Turnu, Turnu Măgurele (jud.
Teleorman), în „Cercetări Arheologice”, 1981, p. 100-119;
Gheorghe I. Cantacuzino, Cetăţi medievale din Ţara
Românească, sec. XIII-XVI, Bucureşti, 1981.
Abstract:
The archaeological research conducted at Turnu Citadel
had started in 1936 and it was continued between 1978 and
1980 (by Gheorghe Cantacuzino), after a long delay.
An aerial photograph taken in the year 2000 revealed not
only a pentagon-shaped walled city (constructed by the Turks
during the 15 th - 16 th centuries) but also the outline of the
civilian settlement in Turnu, before 1836.
Our research aims at showing the relationships between the
two fortifications (the walled city and the civilian area) as well
as the link between these ones and the greater area of Turnu
settlement before the year 1836.
199. Urlaţi, jud. Prahova
Punct: La Câmp sau La Islaz
Cod sit: 131639.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
51/2006
Colectiv: Radian-Romus Andreescu - responsabil
(MNIR), Alin Frînculeasa (MJIA Prahova)
Situl arheologic este situat la aprox. 150 m SV de Liceul
Teoretic Brâncoveanu Vodă, la S de lacul de la (fostul) CAP. A
fost identificat prin cercetări de suprafaţă de A. Frînculeasa în
anul 2002. Au fost recuperate de la suprafaţa solului materiale
ceramice încadrate culturilor neo-eneolitice: Starcevo-Criş şi
Gumelniţa, epoca bronzului-cultura Tei, cultura Chilia-Militari
(sec. II-III p.Chr.), materiale medievale târzii.
Cercetările arheologice au debutat în anul 2004 când au
fost realizate mai multe sondaje. Ele se derulează în cadrul
unui proiect ce vizează abordarea ariei de N a culturii
Gumelniţa Un alt obiectiv al proiectului este înţelegerea
dinamicii locuirii neo-eneolitice în această zonă, cu o
preocupare specială pentru locuirea în zona de deal sau din
imediata apropiere a acestora.
Având în vedere că această campanie a fost una de
evaluare a sitului, obiectivele principale ale cercetării au avut
strânsă legătură cu perspectiva trasării - fixării unei strategii de
cercetare sistematică a acestui sit. Prin cercetările din această
campanie am urmărit: obţinerea unor informaţii suplimentare
asupra stratigrafiei sitului arheologic; stabilirea unor zone de
locuire mai intensă a sitului arheologic; determinare şi
înţelegerea tipului de ocupare - locuire a acestei terase de
către comunităţile umane;
Metodologia de cercetare a fost adaptată obiectivelor
principale, dar şi fondurilor avute la dispoziţie. A fost trasat un