pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
0,54 x 0,38 m, 0,18 x 0,18 m). Dimensiunile camerei K prin
interior sunt 12,20–12,30 m x 9 m.
Deodată cu desfiinţarea încăperii dreptunghiulare care
suprapune absida camerei K sau ulterior, se lărgeşte şi
camera prefurniului sudic al camerei K. În profilul sudic se
observă urma zidului estic al canalului încălecând parţial zidul
de V al camerei dreptunghiulare cu două compartimente. Spre
S de absidă se observă zidul care închide spre E camera
prefurniului absidei, l=0,45 m. Este reutilizat pentru a închide
camera mare a prefurniului sudic al camerei K şi astfel este
dublat de un zid cu l=0,50–0,55 m. Zidul sudic al camerei
prefurniului de la absida camerei K este dublat într-o manieră
similară. Ambele ziduri, sudic şi estic ale acestui prefurniu,
sunt refolosite în noua construcţie a camerei prefurniului sudic
al camerei K, fiind astfel dublate până la l de cca. 1 m. Marea
cameră de alimentare a prefurniului sudic al camerei K astfel
creată, are dimensiunile de 9,4 x 9,4 m. În această cameră
canalul prefurniului ocupă jumătatea vestică, iar jumătatea
estică se află peste fosta absidă şi fosta cameră
dreptunghiulară.
Absida camerei K. Praefurnium.
Faza. I. Lipit de zidul estic al canalului prefurniului camerei
K apare zidul unei abside. Această absidă, situată la S de cam.
K, cu d=4,95 m este complet descentrată faţă de axul N-S al
camerei K. Absida nu e perfect semicirculară, pe direcţia N-S
având d=3,70 m. Se păstrează podeaua inferioară a absidei,
din opus signinum roşcat, finisat, situată mai jos cu 0,10–0,15
m faţă de podeaua inferioară din camera K. Absida are doi
contraforţi (cel estic este de 1,40 x 0,85 m). La această absidă
s-a renunţat în antichitate (nu există pile, deşi podeaua
inferioară indică un hipocaust). Deasupra nivelului inferior al
podelei din absidă se observă un strat de arsură care trecea şi
peste zidurile desfiinţate ale absidei (demolate în antichitate
până aproape de nivelul podelei inferioare). Peste acest nivel
s-a amenajat o podea din lut, peste care se observă un alt
nivel de arsură. Spre S s-a cercetat prefurniul care încălzea
absida camerei K. Canalul este din blocuri de piatră şi are o
deschidere de 0,80 m.
Faza II. Pentru că într-o fază ulterioară se renunţă atât la
absidă cât şi la prefurniul ei, canalul este blocat cu o lespede
cu dimensiunile de 1 x 0,50 x 0,20 m. Peste fosta absidă se
amenajează o încăpere dreptunghiulară neîncălzită, cu
dimensiunile prin interior de 6,4 x 5,8 m. Zidul vestic al
încăperii dreptunghiulare, l= 0,60 m, refoloseşte parţial
peretele absidei pe o L= 2, 6 m. Se păstrează doar urma
zidului sudic, care era l= 0,70 m. În încăperea dreptunghiulară
se construieşte un zid median gr= 0, 50 m care se păstrează
pe o L= 1,6 m. Este construit în tehnica opus incertum, aşezat
direct peste podeaua inferioară din absidă şi peste lespedea
care blochează canalul prefurniului. Acest zid median împarte
încăperea dreptunghiulară în două compartimente egale de
câte 5,8 x 2,9 m. Este posibil ca acest zid median să nu fi fost
un zid portant, ci să delimiteze două căzi dreptunghiulare cu
dimensiunile de 10 x 20 pedes.
Faza III. Într-o fază ulterioară se renunţă şi la încăperea
dreptunghiulară cu două compartimente: zidurile sudic şi estic
sunt complet scoase, din zidul vestic rămâne o asiză de 0,15
m h. Totul se acoperă cu podeaua de lut bătătorit descrisă
anterior, nivelul de călcare înălţându-se faţă de nivelul podelei
inferioare din absidă cu 0,45–0,50 m.
Camera J.
385
La S de camera I s-a decopertat camera J, care are
dimensiunile interioare de 9 x 3,1 m. În colţul sud-estic se
păstrează pe interior un strat de tencuială de 0,05-0,10 m.
Lângă peretele de V s-au găsit numeroase tuburi de distanţare
pentru dublarea peretelui. Zidul dintre camerele I şi J era
străpuns de mai multe canale de cărămidă pentru trecerea
aerului cald. Este posibil ca acest zid să fi fost desfiinţat,
păstrându-se numai capetele de E şi de V, lângă care s-au
realizat (în camera I) contraforţi la fel de lungi ca şi capetele
păstrate. Prin desfiinţarea zidului şi unificarea camerelor I şi J
s-a obţinut un spaţiu egal cu cel din camera K.
S-a cercetat şi un prefurnium centrat pe latura de S a
camerei J. După ce intra în cameră în loc de pile s-au folosit
două blocuri de piatră. Spre E de gura canalului pilele din
cărămizi sunt măcinate datorită căldurii. De la prefurniu se
păstrează urmele zidurilor canalului, lungi de 2,5 m. Canalul
propriu-zis era l= 0,5 m iar camera de depozitare şi alimentare
a cuptorului era l= 2,9 m. Dimensiunile camerei de alimentare
sunt de 5,4 x 2,9 m. Intrarea în cameră era pe latura de E,
unde se observă locul pragului pavat cu cărămizi. Faţă de
nivelul antic de călcare pragul este la –0,5 m, indicându-ne
astfel nivelul antic de călcare în această zonă a termelor.
Canalul de evacuare.
Paralel cu zidul sudic al termelor la 1,7 m spre S se află un
canal care evacua apa din absida de la camera K (ulterior din
compartimentele rectangulare). Canalul este mărginit de două
ziduri groase de 0,40–0,50 m, din piatră şi cărămidă, iar fundul
este pavat cu ţigle. Deschiderea canalului este de 0,25 m,
ad.=0,35 m. Canalul era acoperit cu ţigle cu dimensiunile de
0,50 x 0,37 m. În compartimentul de depozitare al prefurniului
din camera J canalul este desfiinţat, ceea ce indică faptul că
prefurniul de la J este ulterior canalului. Canalul nu se varsă în
canalul deversor I: la cca. 1 m de acest canal face un cot de
90º şi merge spre E paralel cu canalul deversor I.
S-au efectuat lucrări de conservare primară la spaţiile K, L,
M, N şi prefurniile de la K-vest, L şi M, absida estică de la
camera I, absida de la camera D, lucrări de conservare la
camerele A,B,C,D.
Prin aceste lucrări de conservare primară, 80 % din
suprafaţa cercetată până în prezent a termelor este
conservată.
Pl. 79
198. Turnu Măgurele, jud. Teleorman
Punct: La Cetate
Cod sit: 151692.01
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
82/2006
Colectiv: Ionel Cândea - responsabil (M Brăila),
Ecaterina Ţânţăreanu (MJ Teleorman)
Cetatea medievală Turnu a fost amplasată în câmpia
inundabilă dintre gura Oltului şi Dunăre, la cca. 1 km distanţă
de ambele, prin urmare la un vad de trecere a fluviului deosebit
de important, având în faţă, pe malul drept, înalt, puternica
fortificaţie de la Nicopole (Nicopolul Mare, în timp ce Turnu a
fost denumit şi Nicopolul Mic).
Cetatea a fost descoperită în 1936 de către Grigore
Florescu şi cercetată arheologic printr-un sondaj (1936)