pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
asupra cronologiei relative a cetăţii romane târzii (şi poate
romano-bizantine) de la Stânca Topalu.
Pl. 78
Note:
1. Vezi anexa I, cu textul lui Pamfil Polonic, Cercetările de la
Hârşova până la Ostrov (Silistra), din Mss. păstrate la
Academia Română
2. Monedă de la Constantius II (337-361), descoperită la
Stânca Topalu 06, 3, US 1002: AE3, Constantinopol AE
2.0 gr., 16 x 19 mm, ruptă. RIC, VIII, 149, anii 355-361.
3. Al. Barnea, La Dobroudja aux IV e -VII e siècles n.è., în Al.
Suceveanu, Al. Barnea, La Dobroudja romaine, Bucureşti,
1991, p. 182, n. 125; vezi şi TIR, L 35, p. 73.
4. Din discuţiile cu colegul dr. Andrei Opaiţ (Toronto), care a
avut spre prelucrare ceramica de la Chersones, piesa este
sigur de factură pontică şi ar putea fi chiar produsă în atelierele
de pe lângă marea cetate romano-bizantină din Crimeea.
Specialistul citat plasează circulaţia acestor amfore-morcov în
sec. IV-V în bazinul pontic. Vezi şi Dorel Paraschiv, Amfore
romane şi romano-bizantine în zona Dunării de Jos (sec. I-VII
p.Chr.), Editura Fundaţiei Axis, Iaşi, 2006, tip 8, varianta C, p.
28-33, 48-49, pl. 7, nr. 48. Piesa de la Topalu s-ar plasa mai
repede în intervalul cronologic cuprins între sf. sec. IV –
începutul sec. VI, deşi asemenea piese sunt raportate ca fiind
în circulaţie chiar până în sec. următor.
5. Vezi Ioan I.C. Opriş, Ceramica romană târzie şi
paleobizantină de la Capidava în contextul descoperirilor de la
Dunărea de Jos (sec. IV-VI p.Chr.), Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2003: capitolul II.4 Vesela de bucătărie (vasa
coquinatoria), în special subcapitolul II.4.6. Oale de bucătărie
modelate cu mâna şi pe roata lentă (sec. VI p.Chr.).
Anexa 15
195. Tulcea, jud. Tulcea [Aegyssus]
Punct: Dealul Monumentului
Cod sit: 159623.09
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr. 14/2006
Colectiv: Dorel Paraschiv, George Nuţu (ICEM Tulcea)
Cercetarea a avut caracter preventiv, fiind prilejuită de
lucrările de reamenajare a Muzeului de Istorie şi Arheologie
(pavilionul vechi), obiectiv situat aproximativ în centrul anticului
Aegyssus.
Pentru realizarea unui grup sanitar, în colţul de NE al
edificiului, a fost săpată o suprafaţă poligonală de 17 m 2 ,
aceasta corespunzând cu viitoarea extindere. Săpătura s-a
efectuat până la ad.max de 2,80 m (ad. la care a apărut sterilul
galben), într-un strat de cultură ce conţinea materiale
arheologice de perioadă otomană (un fragment de ceramică de
Iznik, faza Miletus, datat în sec. XV), romano-bizantină (amfore
LR 1, LR 2, Kuzmanov XV, farfurii Hayes 3, veselă de
bucătărie şi de băut de factură locală), romană timpurie (două
torţi de amfore Zeest 84 – 85, un fragment de bol şi o toartă de
la o oenochoe din sticlă). Acest strat fusese, în mare parte,
deranjat de intervenţii anterioare, cu prilejul realizării fundaţiilor
muzeului.
În zona centrală a suprafeţei cercetate, la ad. de 1,30 –
1,40 m faţă de nivelul actual de călcare, a apărut un mormânt
de copil (M 1), orientat V–E. Defunctul fusese depus într-un
383
coşciug, de la care s-au păstrat resturi de lemn şi un piron din
fier. Scheletul, descoperit în poziţia decubit dorsal, era distrus
parţial – din craniu s-a păstrat un fragment de mandibulă şi
câţiva dinţi, iar antebraţul drept şi câteva vertebre n-au fost
găsite.
În zona de NV a suprafeţei, la aceeaşi adâncime a apărut
un mormânt de adult (M 2). Defunctul fusese depus în groapă
simplă. Ca şi în cazul primului mormânt, scheletul, care era
slab conservat, a fost descoperit în poziţia decubit dorsal, cu
mâna dreaptă pe abdomen iar stânga pe lângă corp.
În lipsa unor piese de inventar şi a unui context stratigrafic
clar nu putem încadra cronologic mormintele descoperite.
La N de clădire a fost efectuată o secţiune cu l=1 m, pe
toată lungimea clădirii. Am săpat într-un strat de pământ
amestecat, cu puţine fragmente ceramice atipice romanobizantine,
deoarece la mijlocul anilor ’70 V. H. Baumann
efectuase cercetări în această zonă. În capătul de V al secţiunii
au fost descoperite resturile unui zid, o cărămidă întreagă şi
partea inferioară a unui dolium (cu diametrul păstrat de cca.
1,25 m) din perioada romano-bizantină.
196. Tulcea, jud. Tulcea
Punct: str. Ciurel, nr. 1
Cod sit: 159623.10
Cercetare arheologică neautorizată
Colectiv: Dorel Paraschiv, Mihaela Iacob, Vera Rusu
(ICEM Tulcea)
Cercetarea a avut caracter de salvare, fiind prilejuită de
descoperirea unui mormânt de inhumaţie, în timpul săpării
fundaţiilor unei construcţii (în colţul de NE al acesteia),
mormânt ce fusese deranjat şi de intervenţii anterioare, din
acesta fiind recuperate câteva oase fragmentare ale
membrelor inferioare. Mormântul, a cărui orientare nu a putut fi
stabilită, aparţinuse unui adult. Groapa, săpată în steril a putut
fi observată la ad. de 0,85 m faţă de actualul nivel de călcare,
iar fundul acesteia se găsea la –1,25 m. Am numerotat acest
mormânt M 1.
În zona de N a construcţiei au apărut alte două morminte
de adulţi, M 2 şi M 3, unul lângă altul, la ad. de 1,80 m faţă de
actualul nivel de călcare, ale căror schelete erau uşor
deranjate. Defuncţii fuseseră depuşi în groapă în poziţia
decubit dorsal, cu mâinile pe lângă corp. Orientarea
mormintelor este aprox. SV–NE. Groapa a fost săpată în steril,
neputând fi observată în profil. Împreună cu scheletele au fost
descoperite resturi de lemn şi două piroane din fier, deci cel
puţin unul dintre defuncţi fusese depus în sicriu.
În zona central-nordică a viitoarei construcţii, la ad. de 1,22
m, au fost descoperite oase deranjate de la cel puţin trei
schelete de adulţi, pe care le-am numerotat M 4, M 5 şi M 8 (în
funcţie de ordinea descoperirii). Împreună cu oasele amintite
au apărut un piron din fier două mici fragmente din pansa unei
amfore LR 1, un cercel din plumb şi câteva fragmente dintr-un
nasture din bronz. Cercelul şi nasturele au făcut parte din
inventarul unuia dintre morminte.
În partea de NV a construcţiei, la ad. de 1,10 m faţă de
actualul nivel de călcare a apărut scheletul unui adult, M 6,
dispus decubit dorsal, cu mâinile pe lângă corp, parţial deranjat