pdf (15 MB) - cIMeC

pdf (15 MB) - cIMeC pdf (15 MB) - cIMeC

23.12.2014 Views

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 M10 din S28/2001, 2006 - mormânt de inhumaţie. Mormânt marcat de o aglomerare de pietre, iar groapa delimitată de un şir circular de pietre masive (D= 3,70 x 3,60 m); groapa era de formă ovală (D= 2,20 m), scheletul fiind la ad. de 0,55 m. Scheletul de matur era în decubit dorsal, întins, capul la S, mâinile pe lângă corp, picioarele întinse, aproape paralele. Cpl. 4, M2 (C4M2) - mormânt de incineraţie în urnă: groapă de formă aproape circulară (D= 1,20-1,30 m), cu ad. de 0,60-0,70 m, cu anumite amenajări. Astfel, în partea superioară, estică, a gropii se afla o aglomerare de pietre, ce marcau mormântul, iar spre baza gropii se afla o placă de gresie pe care s-a aflat urna cu oasele incinerate, dar oase umane incinerate erau şi în jur; în schimb, vasele ceramice cu ofrande se aflau spre baza gropii, mai ales partea vestică. Umplutura era constituită atât din loess-ul rezultat din săpare, depus mai ales spre baza gropii, cât şi dintr-un sediment castaniu-brun, aflat mai ales în partea sa superioară. Dintre vase menţionăm un borcan modelat cu mâna, prevăzut cu butoni pentru manevrare, decorat cu brâie alveolare, un castron, modelat cu mâna, ars oxidant şi prevăzut cu proeminenţe pentru manevrare, şi un krater, modelat cu roata, ars reducător, cu angobă neagră. Cpl. 2, M1(C2M1) - mormânt de inhumaţie. Nu s-a putut determina forma gropii, din cauza structurii solului, defunctul aflându-se la ad. de 0,73 m. Schelet de matur, în decubit dorsal, întins, capul spre S, privirea spre V, mâinile îndoite de la coate şi îndepărtate de corp, cu palmele aduse spre bazin, picioarele întinse, aproape paralele; n-avea inventar; la 0,55 m de craniu, dar cu 0,15 m mai sus, se aflau două plăci de gresie, aşezate în unghi ascuţit, care marcau, probabil, mormântul. Cpl. 1. În mijlocul suprafeţei S33 s-a descoperit o aglomerare de formă ovală, de cca. 2 x 1 m, de pietre mari şi mijlocii, dar în care nu s-au descoperit oseminte ori piese de inventar. Cpl. 3. În colţul de NV al suprafeţei S33 şi în caseta alăturată s-a identificat o aglomerare masivă de pietre, care continuă în malurile săpăturii. În S33, c.D, la ad. de 0,60 m, s-a descoperit partea inferioară a unui borcan, modelat cu mâna, ars oxidant, şi o placă de gresie gălbuie, iar în casetă, la 0,52 m ad. se afla un castron, modelat cu mâna, ars reducător, cu angobă neagră, aşezat cu gura spre S. Întrucât nu s-au identificat oseminte umane rămâne de stabilit tipul de complex după săparea lui integrală. Pe baza vaselor ceramice mormintele pot fi datate în sec. V-IV a.Chr. Pl. 76 Bibliografie: G. Simion, Tombes tumulaires dans la nécropole de Celic Dere, p. 69-82, în Tombes tumulaires de l’âge du Fer dans le Sud-Est de l’Europe, Tulcea, 2000. 193. Tilişca, com. Tilişca, jud. Sibiu Punct: Dealul Căţănaş Cod sit: 145916.01 Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 137/2006 Colectiv: Dumitru Popa – responsabil, Andrei Goncear (MN Brukenthal) Cercetările din acest an au vizat alte două noi obiective propuse prin proiectul: Conservarea, restaurarea şi introducerea în circuitul cultural-turistic a Cetăţii dacice de la Tilişca, „Căţănaş”, proiect iniţiat de Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Sibiu şi aprobat de Ministerul Culturii şi Cultelor, prin organismele sale de specialitate. Prin alegerea lor s-a urmărit obţinerea de informaţii suplimentare la cele deja valorificate prin monografia staţiunii, cu privire la modalitatea de amenajare a centurii superioare de apărare şi eventual a unor precizări cronologice cu privire la aceste amenajări, iar în cazul celui de al doilea obiectiv, cu privire la planimetria, tehnica de construcţie şi starea de conservare a celui de al doilea turn locuinţă din cetate. Prima arie de interes a fost zona denumită de N. Lupu „marginea întărită a platoului superior”, situată la V de turnul principal (T1), sub terasele 3 şi 4 1 . Rezultatele preliminare ale sondajelor din anul acesta indică faptul că această zonă este o terasă amenajată, ce mărgineşte platoul superior către NV, pe o distanţă de peste 400 m. Scopul săpăturii pe această terasă este dublu: determinarea amenajării propriu-zisă a terasei, dinamica ocupării terasei. Sezonul 2006 a avut ca obiectiv studierea ultimei faze de amenajare a zonei, corespunzătore ultimei perioade La Tène. Au fost excavate trei secţiuni magistrale pe această terasă, situate între secţiunile 1 şi 37 ale lui N. Lupu. Două dintre ele, S1 şi S3, de 10 x 1,5 m, au fost trasate paralel cu marginea platoului, la aprox. 5 m de aceasta. S3 începe la 5 m E de secţiunea 37 (săpată de către N. Lupu) şi continuă 10 m către E. S1 începe la 11,5 m E de extremitatea lui S3. Extremitatea vestică a lui S1 şi cea estică a lui S3 au fost casetate (2 x 2,5 m). S2 (15 x 1 m) este situată între S1 (la 4 m) şi S3 (la 6,5 m), perpendiculară cu marginea platoului (şi cu axul S1-S3), începând la 1 m S de această margine. Vegetaţia densă şi mai ales prezenţa unor copaci masivi au fost un factor în determinarea poziţiei secţiunilor. Toate secţiunile prezintă un strat vegetal de 0,25 - 0,30 m. S1 prezintă sub stratul vegetal o evoluţie orizontală E-V după cum urmează. În extremitatea estică, pe o distanţă de 2 m apare un nivel de bolovani (piatră spartă şi de râu) de dimensiuni variabile (0,10 - 0,70 m), care se continuă încă 2 m cu un amestec de pământ lutos maroniu gălbui şi bolovani disparaţi. De la limita nivelului de bolovani, începe o platformă de aprox. 0,10 m gr. de piatră spartă (de talie sub 0,05 m) compactă care continuă cca. 2 m spre V, unde începe să fie acoperită de un strat de pământ lutos maroniu, bogat în urme de arsură şi chirpic. Acest ultim strat continuă până la extremitatea vestică a secţiunii, unde se suprapune cu o zonă de mare concentraţie de chirpic. Chirpicul este mărginit la N de bolovani şi la S de piatră spartă compactă. În jurul concentraţiei de chirpic au fost găsite numeroase obiecte de fier (o lamă de cuţit, două vârfuri de lance, o cataramă, elemente de harnaşament, cuie). În jumătatea estică a secţiunii, săpătura a fost continuată în adâncime. Sub platforma de bolovani, a apărut stânca (la o ad. de 0,60 m la extremitatea estică a lui S1), ce urmează o pantă foarte lejeră la extremitatea estică a secţiunii şi din ce în ce mai accentuată către NV. La 1 m de extremitatea estică a secţiunii, a apărut o groapă cu un d de 0,55 m, săpată în stâncă până la o ad. de 0,60 m. Pe fundul gropii apar urme puternice de arsură. 380

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006 Umplutura este compusă din pământ negru, cu mult cărbune şi cenuşă, şi numeroase fragmente ceramice. În S2, în jumătatea sudică a secţiunii, stânca apare imediat sub nivelul vegetal (o monedă din 1859 a fost găsită pe stâncă) şi urmează o pantă din ce în ce mai accentuată către N. În capătul nordic a secţiunii, pe o L de 5 m, apare un nivel de bolovani care se continuă 2 m cu o platformă de piatră spartă compactă, ca în S1 (şi în S37). Sub nivelul de bolovani se profilează partea superioară a unor elemente de construcţie. S3 a fost foarte afectată de rădăcini. Sub stratul vegetal propriu-zis, apare un strat cu câţiva bolovani împrăştiaţi. Sub nivelul de bolovani, apare un nivel steril de 0,50 m de lut galben nisipos. Sondajul a fost coborât un nivel în jumătatea vestică a secţiunii. Sub nivelul de lut a apărut un nivel cu arsură puternică, bogat în fragmente ceramice. Rezultatele preliminare ale acestei cercetări indică faptul că această terasă a avut o funcţie mult mai complexă decât o simplă întăritură a valului superior (concluzie exprimată de către N. Lupu din rezultatele secţiunilor 1, 17, 18, 19, 37) 2 . Al doilea punct cercetat a fost aria ocupată de amenajările turnului 2 (T2), situat la extremitatea estică a platoului superior. Scopul săpăturii a fost stabilirea cât mai precisă a structurii turnului şi a elementelor structurale asociate, identificate de către N. Lupu dar fără ca să ofere mai multe informaţii. Opt secţiuni au fost identificate pe teren din săpăturile anterioare: 4, 13, 14, 15, 28, 29 (menţionate de către N. Lupu) 3 şi încă două nemenţionate. Trei secţiuni au fost săpate. Prima secţiune a avut ca scop curăţarea secţiunii 28 a lui N. Lupu pentru stabilirea unui profil continuu N-S prin interiorul turnului, de la limita „terasei intermediare” 4 până la versantul, foarte abrupt, al platoului către satul Tilişca. S4 N şi S4 S, au avut ca scop dezvelirea eventualelor resturi ale zidului de V al turnului. Săpătura a scos la iveală un puternic strat de arsură, de peste de 0,30 m gr., în exteriorul turnului, în care au fost găsite scânduri () şi bârne carbonizate, acoperit de un strat masiv de moloz cu fragmente mari de cărămidă, urmat de un strat vegetal de grosime variabilă. De asemenea a fost identificată zona săpată de localnici pentru extragerea blocurilor fasonate, ceea ce explică dispariţia completă a zidului vestic, inclusiv a emplectonului. În secţiunea 28 a fost surprins emplectonul şi trei blocuri de calcar fasonate din paramentul exterior al zidului de N. În exteriorul zidului N, apare o platformă de aprox. 2 m formată pe primul metru de stânca fasonată şi continuată încă 1 m printr-o structură de zidărie neregulată realizată cu piatră spartă. Această platformă pare a marca extremitatea estică a centurii superioare, aşa cum a fost ea denumită de prof. N. Lupu. Observaţiile preliminare par să indice că „terasa intermediară” este mult mai târzie şi a rezultat din amenajarea unui drum pentru căruţe care ocoleşte movila cu laturi abrupte formată din resturile turnului, ca atare nu este o amenajare antică. În interiorul turnului, s-au găsit resturi din podina de lut/pământ compactat care forma o platformă orizontală, completând astfel amenajarea stâncii, acoperită de un strat de arsură de 0,03 - 0,10 m, urmat de un strat masiv de moloz. Poteca modernă trecând prin mijlocul turnului a afectat foarte mult stratigrafia din interiorul structurii. Lucrările de cercetare din acest an s-au executat între 25 iulie şi 15 august, iar la ele a participat şi o echipă internaţională de voluntari de a căror recrutare s-a ocupat prof. Andrei Goncear. 381 Pl. 77 Note: 1. Nicolae Lupu. Tilişca. Aşezările arheologice de pe Căţănaş, Bucureşti, 1989, p. 28, 112-113. 2. Ibidem, p. 21-22, 112-113. 3. Ibidem, p. 26-27, 112-113. 4. Ibidem, p. 26-28. Abstract: The first area of interest was the “fortified margin of the upper plateau” (so-called by N. Lupu), W of the main tower (T1) and situated under terraces 3 and 4. The preliminary results of this year’s excavation seem to indicate that this area is a man made terrace, with a more complex function, rather than a simple fortification that marks of the NW upper edge of the plateau for 400 m (conclusion reached by N. Lupu from the results of trenches 1, 17, 18, 19, 37). The object of the excavation on this terrace is two fold: to determine the nature of the occupation of the terrace, and to explore the dynamics of the terrace. The objective of the 2006 season was to study the last phase of construction on that terrace, dating from Late La Tène. Three long trenches have been excavated between N. Lupu’s trenches 1 and 37. Two of them, S1 and S2, 10 x 1.5 m long each, are parallel to the edge of the plateau, situated at approximately 5m S from it. S3 begins 5 m E from S37 (excavated by N. Lupu) and continues 10 m eastward. S1 begins at 11.5 m E form the extremity of S3. The western edge of S1 and the eastern edge of S3 have been extended (2 x 2.5 m). S2 (15 x 1 m) is situated between S1 (4 m from it) and S3 (at 6.5 m distance), perpendicular to the edge of the plateau and the S1-S3 long axis. The dense vegetation, especially the presence of massive trees, was an important factor in positioning the trenches. All trenches have a 25 - 30 cm of active vegetal topsoil. Under the topsoil, in S1, a horizontal stratigraphy develops E- W. Starting from the eastern edge, there is a level of large stones (10-70 cm) that continues for 2 m. It continues westward for another 2 m with a mixed level of brown-yellow clay and large stone fragments. From the edge of this level, a small stone platform extends for 2 m where it starts to disappear under a layer of brown sandy clay, rich in charcoal and structural clay fragments. This burnt level borders a high concentration structural clay fragments area at the western edge of the trench. This structural clay is bordered to the N by large stones and to the S by a compact small stone platform. Around this area, several iron objects were uncovered: a knife blade, two spear points, a belt buckle, harness elements, nails. In the eastern half of the trench, the excavation was continued down to the bedrock (60 cm deep at the eastern edge of S1). The bedrock is sloping towards the NW, gentle at first and more accentuated towards the W. Approximately 1m from the eastern edge of the trench, a 55 cm diameter pit carved in stone was uncovered. The bottom of the pit is covered in charcoal. The filler is composed of black charcoal and ash rich sand and numerous ceramic fragments. In S2, in the southern half of the trench, the bedrock appeared immediately under the topsoil (an 1859 coin was found directly on the bedrock) and follows a gradually northern slope. At the northern edge of the trench, for 5 m, a large stone

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006<br />

Umplutura este compusă din pământ negru, cu mult cărbune şi<br />

cenuşă, şi numeroase fragmente ceramice.<br />

În S2, în jumătatea sudică a secţiunii, stânca apare imediat<br />

sub nivelul vegetal (o monedă din 1859 a fost găsită pe<br />

stâncă) şi urmează o pantă din ce în ce mai accentuată către<br />

N. În capătul nordic a secţiunii, pe o L de 5 m, apare un nivel<br />

de bolovani care se continuă 2 m cu o platformă de piatră<br />

spartă compactă, ca în S1 (şi în S37). Sub nivelul de bolovani<br />

se profilează partea superioară a unor elemente de<br />

construcţie.<br />

S3 a fost foarte afectată de rădăcini. Sub stratul vegetal<br />

propriu-zis, apare un strat cu câţiva bolovani împrăştiaţi. Sub<br />

nivelul de bolovani, apare un nivel steril de 0,50 m de lut<br />

galben nisipos. Sondajul a fost coborât un nivel în jumătatea<br />

vestică a secţiunii. Sub nivelul de lut a apărut un nivel cu<br />

arsură puternică, bogat în fragmente ceramice.<br />

Rezultatele preliminare ale acestei cercetări indică faptul<br />

că această terasă a avut o funcţie mult mai complexă decât o<br />

simplă întăritură a valului superior (concluzie exprimată de<br />

către N. Lupu din rezultatele secţiunilor 1, 17, 18, 19, 37) 2 .<br />

Al doilea punct cercetat a fost aria ocupată de amenajările<br />

turnului 2 (T2), situat la extremitatea estică a platoului superior.<br />

Scopul săpăturii a fost stabilirea cât mai precisă a structurii<br />

turnului şi a elementelor structurale asociate, identificate de<br />

către N. Lupu dar fără ca să ofere mai multe informaţii. Opt<br />

secţiuni au fost identificate pe teren din săpăturile anterioare:<br />

4, 13, 14, <strong>15</strong>, 28, 29 (menţionate de către N. Lupu) 3 şi încă<br />

două nemenţionate. Trei secţiuni au fost săpate. Prima<br />

secţiune a avut ca scop curăţarea secţiunii 28 a lui N. Lupu<br />

pentru stabilirea unui profil continuu N-S prin interiorul turnului,<br />

de la limita „terasei intermediare” 4 până la versantul, foarte<br />

abrupt, al platoului către satul Tilişca. S4 N şi S4 S, au avut ca<br />

scop dezvelirea eventualelor resturi ale zidului de V al turnului.<br />

Săpătura a scos la iveală un puternic strat de arsură, de peste<br />

de 0,30 m gr., în exteriorul turnului, în care au fost găsite<br />

scânduri () şi bârne carbonizate, acoperit de un strat masiv de<br />

moloz cu fragmente mari de cărămidă, urmat de un strat<br />

vegetal de grosime variabilă. De asemenea a fost identificată<br />

zona săpată de localnici pentru extragerea blocurilor fasonate,<br />

ceea ce explică dispariţia completă a zidului vestic, inclusiv a<br />

emplectonului.<br />

În secţiunea 28 a fost surprins emplectonul şi trei blocuri<br />

de calcar fasonate din paramentul exterior al zidului de N. În<br />

exteriorul zidului N, apare o platformă de aprox. 2 m formată<br />

pe primul metru de stânca fasonată şi continuată încă 1 m<br />

printr-o structură de zidărie neregulată realizată cu piatră<br />

spartă. Această platformă pare a marca extremitatea estică a<br />

centurii superioare, aşa cum a fost ea denumită de prof. N.<br />

Lupu. Observaţiile preliminare par să indice că „terasa<br />

intermediară” este mult mai târzie şi a rezultat din amenajarea<br />

unui drum pentru căruţe care ocoleşte movila cu laturi abrupte<br />

formată din resturile turnului, ca atare nu este o amenajare<br />

antică. În interiorul turnului, s-au găsit resturi din podina de<br />

lut/pământ compactat care forma o platformă orizontală,<br />

completând astfel amenajarea stâncii, acoperită de un strat de<br />

arsură de 0,03 - 0,10 m, urmat de un strat masiv de moloz.<br />

Poteca modernă trecând prin mijlocul turnului a afectat foarte<br />

mult stratigrafia din interiorul structurii.<br />

Lucrările de cercetare din acest an s-au executat între 25<br />

iulie şi <strong>15</strong> august, iar la ele a participat şi o echipă<br />

internaţională de voluntari de a căror recrutare s-a ocupat prof.<br />

Andrei Goncear.<br />

381<br />

Pl. 77<br />

Note:<br />

1. Nicolae Lupu. Tilişca. Aşezările arheologice de pe Căţănaş,<br />

Bucureşti, 1989, p. 28, 112-113.<br />

2. Ibidem, p. 21-22, 112-113.<br />

3. Ibidem, p. 26-27, 112-113.<br />

4. Ibidem, p. 26-28.<br />

Abstract:<br />

The first area of interest was the “fortified margin of the<br />

upper plateau” (so-called by N. Lupu), W of the main tower<br />

(T1) and situated under terraces 3 and 4. The preliminary<br />

results of this year’s excavation seem to indicate that this area<br />

is a man made terrace, with a more complex function, rather<br />

than a simple fortification that marks of the NW upper edge of<br />

the plateau for 400 m (conclusion reached by N. Lupu from the<br />

results of trenches 1, 17, 18, 19, 37).<br />

The object of the excavation on this terrace is two fold: to<br />

determine the nature of the occupation of the terrace, and to<br />

explore the dynamics of the terrace.<br />

The objective of the 2006 season was to study the last<br />

phase of construction on that terrace, dating from Late La<br />

Tène.<br />

Three long trenches have been excavated between N.<br />

Lupu’s trenches 1 and 37. Two of them, S1 and S2, 10 x 1.5 m<br />

long each, are parallel to the edge of the plateau, situated at<br />

approximately 5m S from it. S3 begins 5 m E from S37<br />

(excavated by N. Lupu) and continues 10 m eastward. S1<br />

begins at 11.5 m E form the extremity of S3. The western edge<br />

of S1 and the eastern edge of S3 have been extended (2 x 2.5<br />

m). S2 (<strong>15</strong> x 1 m) is situated between S1 (4 m from it) and S3<br />

(at 6.5 m distance), perpendicular to the edge of the plateau<br />

and the S1-S3 long axis. The dense vegetation, especially the<br />

presence of massive trees, was an important factor in<br />

positioning the trenches.<br />

All trenches have a 25 - 30 cm of active vegetal topsoil.<br />

Under the topsoil, in S1, a horizontal stratigraphy develops E-<br />

W. Starting from the eastern edge, there is a level of large<br />

stones (10-70 cm) that continues for 2 m. It continues<br />

westward for another 2 m with a mixed level of brown-yellow<br />

clay and large stone fragments. From the edge of this level, a<br />

small stone platform extends for 2 m where it starts to<br />

disappear under a layer of brown sandy clay, rich in charcoal<br />

and structural clay fragments. This burnt level borders a high<br />

concentration structural clay fragments area at the western<br />

edge of the trench. This structural clay is bordered to the N by<br />

large stones and to the S by a compact small stone platform.<br />

Around this area, several iron objects were uncovered: a knife<br />

blade, two spear points, a belt buckle, harness elements, nails.<br />

In the eastern half of the trench, the excavation was continued<br />

down to the bedrock (60 cm deep at the eastern edge of S1).<br />

The bedrock is sloping towards the NW, gentle at first and<br />

more accentuated towards the W. Approximately 1m from the<br />

eastern edge of the trench, a 55 cm diameter pit carved in<br />

stone was uncovered. The bottom of the pit is covered in<br />

charcoal. The filler is composed of black charcoal and ash rich<br />

sand and numerous ceramic fragments.<br />

In S2, in the southern half of the trench, the bedrock<br />

appeared immediately under the topsoil (an 1859 coin was<br />

found directly on the bedrock) and follows a gradually northern<br />

slope. At the northern edge of the trench, for 5 m, a large stone

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!