pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Umplutura este compusă din pământ negru, cu mult cărbune şi
cenuşă, şi numeroase fragmente ceramice.
În S2, în jumătatea sudică a secţiunii, stânca apare imediat
sub nivelul vegetal (o monedă din 1859 a fost găsită pe
stâncă) şi urmează o pantă din ce în ce mai accentuată către
N. În capătul nordic a secţiunii, pe o L de 5 m, apare un nivel
de bolovani care se continuă 2 m cu o platformă de piatră
spartă compactă, ca în S1 (şi în S37). Sub nivelul de bolovani
se profilează partea superioară a unor elemente de
construcţie.
S3 a fost foarte afectată de rădăcini. Sub stratul vegetal
propriu-zis, apare un strat cu câţiva bolovani împrăştiaţi. Sub
nivelul de bolovani, apare un nivel steril de 0,50 m de lut
galben nisipos. Sondajul a fost coborât un nivel în jumătatea
vestică a secţiunii. Sub nivelul de lut a apărut un nivel cu
arsură puternică, bogat în fragmente ceramice.
Rezultatele preliminare ale acestei cercetări indică faptul
că această terasă a avut o funcţie mult mai complexă decât o
simplă întăritură a valului superior (concluzie exprimată de
către N. Lupu din rezultatele secţiunilor 1, 17, 18, 19, 37) 2 .
Al doilea punct cercetat a fost aria ocupată de amenajările
turnului 2 (T2), situat la extremitatea estică a platoului superior.
Scopul săpăturii a fost stabilirea cât mai precisă a structurii
turnului şi a elementelor structurale asociate, identificate de
către N. Lupu dar fără ca să ofere mai multe informaţii. Opt
secţiuni au fost identificate pe teren din săpăturile anterioare:
4, 13, 14, 15, 28, 29 (menţionate de către N. Lupu) 3 şi încă
două nemenţionate. Trei secţiuni au fost săpate. Prima
secţiune a avut ca scop curăţarea secţiunii 28 a lui N. Lupu
pentru stabilirea unui profil continuu N-S prin interiorul turnului,
de la limita „terasei intermediare” 4 până la versantul, foarte
abrupt, al platoului către satul Tilişca. S4 N şi S4 S, au avut ca
scop dezvelirea eventualelor resturi ale zidului de V al turnului.
Săpătura a scos la iveală un puternic strat de arsură, de peste
de 0,30 m gr., în exteriorul turnului, în care au fost găsite
scânduri () şi bârne carbonizate, acoperit de un strat masiv de
moloz cu fragmente mari de cărămidă, urmat de un strat
vegetal de grosime variabilă. De asemenea a fost identificată
zona săpată de localnici pentru extragerea blocurilor fasonate,
ceea ce explică dispariţia completă a zidului vestic, inclusiv a
emplectonului.
În secţiunea 28 a fost surprins emplectonul şi trei blocuri
de calcar fasonate din paramentul exterior al zidului de N. În
exteriorul zidului N, apare o platformă de aprox. 2 m formată
pe primul metru de stânca fasonată şi continuată încă 1 m
printr-o structură de zidărie neregulată realizată cu piatră
spartă. Această platformă pare a marca extremitatea estică a
centurii superioare, aşa cum a fost ea denumită de prof. N.
Lupu. Observaţiile preliminare par să indice că „terasa
intermediară” este mult mai târzie şi a rezultat din amenajarea
unui drum pentru căruţe care ocoleşte movila cu laturi abrupte
formată din resturile turnului, ca atare nu este o amenajare
antică. În interiorul turnului, s-au găsit resturi din podina de
lut/pământ compactat care forma o platformă orizontală,
completând astfel amenajarea stâncii, acoperită de un strat de
arsură de 0,03 - 0,10 m, urmat de un strat masiv de moloz.
Poteca modernă trecând prin mijlocul turnului a afectat foarte
mult stratigrafia din interiorul structurii.
Lucrările de cercetare din acest an s-au executat între 25
iulie şi 15 august, iar la ele a participat şi o echipă
internaţională de voluntari de a căror recrutare s-a ocupat prof.
Andrei Goncear.
381
Pl. 77
Note:
1. Nicolae Lupu. Tilişca. Aşezările arheologice de pe Căţănaş,
Bucureşti, 1989, p. 28, 112-113.
2. Ibidem, p. 21-22, 112-113.
3. Ibidem, p. 26-27, 112-113.
4. Ibidem, p. 26-28.
Abstract:
The first area of interest was the “fortified margin of the
upper plateau” (so-called by N. Lupu), W of the main tower
(T1) and situated under terraces 3 and 4. The preliminary
results of this year’s excavation seem to indicate that this area
is a man made terrace, with a more complex function, rather
than a simple fortification that marks of the NW upper edge of
the plateau for 400 m (conclusion reached by N. Lupu from the
results of trenches 1, 17, 18, 19, 37).
The object of the excavation on this terrace is two fold: to
determine the nature of the occupation of the terrace, and to
explore the dynamics of the terrace.
The objective of the 2006 season was to study the last
phase of construction on that terrace, dating from Late La
Tène.
Three long trenches have been excavated between N.
Lupu’s trenches 1 and 37. Two of them, S1 and S2, 10 x 1.5 m
long each, are parallel to the edge of the plateau, situated at
approximately 5m S from it. S3 begins 5 m E from S37
(excavated by N. Lupu) and continues 10 m eastward. S1
begins at 11.5 m E form the extremity of S3. The western edge
of S1 and the eastern edge of S3 have been extended (2 x 2.5
m). S2 (15 x 1 m) is situated between S1 (4 m from it) and S3
(at 6.5 m distance), perpendicular to the edge of the plateau
and the S1-S3 long axis. The dense vegetation, especially the
presence of massive trees, was an important factor in
positioning the trenches.
All trenches have a 25 - 30 cm of active vegetal topsoil.
Under the topsoil, in S1, a horizontal stratigraphy develops E-
W. Starting from the eastern edge, there is a level of large
stones (10-70 cm) that continues for 2 m. It continues
westward for another 2 m with a mixed level of brown-yellow
clay and large stone fragments. From the edge of this level, a
small stone platform extends for 2 m where it starts to
disappear under a layer of brown sandy clay, rich in charcoal
and structural clay fragments. This burnt level borders a high
concentration structural clay fragments area at the western
edge of the trench. This structural clay is bordered to the N by
large stones and to the S by a compact small stone platform.
Around this area, several iron objects were uncovered: a knife
blade, two spear points, a belt buckle, harness elements, nails.
In the eastern half of the trench, the excavation was continued
down to the bedrock (60 cm deep at the eastern edge of S1).
The bedrock is sloping towards the NW, gentle at first and
more accentuated towards the W. Approximately 1m from the
eastern edge of the trench, a 55 cm diameter pit carved in
stone was uncovered. The bottom of the pit is covered in
charcoal. The filler is composed of black charcoal and ash rich
sand and numerous ceramic fragments.
In S2, in the southern half of the trench, the bedrock
appeared immediately under the topsoil (an 1859 coin was
found directly on the bedrock) and follows a gradually northern
slope. At the northern edge of the trench, for 5 m, a large stone