pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
biserica catolică, iar în jurul ei, cimitirul de caracter orăşenesc
şi sătesc.
În apropierea locuinţei, între m. 2-5, s-a descoperit o groapă
menajeră ce aparţinea acesteia, săpată de noi până la ad. de
1,10 m, dar care din motive obiective nu a fost cercetată
integral. În cadrul secţiunii XLVI s-au descoperit şi fragmente
ceramice sau de la cahle, din sec. XVI-XVII.
Finalizarea cercetărilor la această secţiune ne-a determinat
să urmărim cimitirul spre zona de E, fapt pentru care am trasat
secţiunea XLVII, cu L= 23 m şi l= 2 m, orientată pe direcţia N-S
şi paralelă cu secţiunile XLV şi XLVI.
În cadrul secţiunii cercetate integral până la pământul viu,
nu s-au găsit morminte, dar nici alte construcţii. În schimb s-au
găsit numeroase fragmente ceramice din sec. XIV-XVII, care
vor forma obiectul cercetării viitoare.
În campania anului 2007 se va urmări cercetarea cimitirului în
zona de N şi E, în vederea stabilirii limitelor acestei necropole
şi a datelor istorice necesare cunoaşterii ei şi implicit asupra
istoriei bisericii catolice şi a vechiului oraş Trotuş.
Note:
1. Alexandru Artimon, Oraşul medieval Trotuş în sec. XIV-XVII.
Geneză şi evoluţie, Bacău, 2003, p. 87-257; idem, Aşezarea
medievală urbană de la Tg. Trotuş, CCA 2000, p. 107-109;
Alexandru Artimon, Lăcrămioara Stratulat, Aşezarea medievală
urbană de la Tg. Trotuş, CCA 2004, p. 351-352; Alexandru
Artimon, Lăcrămioara Stratulat, Aşezarea medievală urbană de
la Tg. Trotuş, CCA 2005, p. 383-384; Alexandru Artimon,
Lăcrămioara Stratulat, Aşezarea medievală urbană de la Tg.
Trotuş, Campania 2005. A fost trimisă cu întârziere, dar n-a
fost inclusă în Cronica cercetărilor pe 2005.
2. Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi
monumentelor medievale din Moldova, Bucureşti, 1974, p.
865.
3. Ibidem.
4. Alexandru Artimon, Oraşul medieval Trotuş…, p. 174-187.
5. Alexandru Artimon, Constantin Eminovici, Cercetări
arheologice în aşezarea medievală din comuna Ştefan cel
Mare (jud. Bacău), Carpica 10, 1978, p. 279-282.
6. Alexandru Artimon, Contribuţii arheologice la istoria oraşului
Bacău, Carpica 13, 1981, p. 20.
7. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 865.
192. Teliţa, com. Frecăţei, jud. Tulcea
Punct: Celic Dere
Cod sit: 160412.08
Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr.
94/2006
Colectiv: Valeriu Sîrbu – responsabil (M Brăila), Gavrilă
Simion, Gabriel Jugănaru (ICEM Tulcea), Dan Ştefan,
Magdalena Duţescu (FIB)
Obiectivele campaniei din 2006 au fost: a) poziţionarea, pe
noua ridicare topografică, a vechilor săpături şi, implicit,
delimitarea zonelor ce mai urmează a fi cercetate, b)
poziţionarea cu ajutorul staţiei totale a tumulilor săpaţi pe
planul noii ridicări topografice şi c) reînceperea săpăturilor, atât
în necropolă, cât şi în aşezare.
Aşezare. S-au trasat două noi suprafeţe (S15 = 4 x 4 m şi S6 =
4 x 4 m), paralele cu S14, cercetată în ultima campanie de
săpături.
S15. Săpăturile din această suprafaţă au evidenţiat faptul că s-
a intersectat, pe direcţia E-V, o extindere a secţiunii S5, astfel
că, până la ad. de 0,90 m, nu s-au mai identificat complexe iar
materialul arheologic a fost foarte sărac: bucăţi izolate de
lipitură arsă, de vatră ori pietre, fragmente de vase getice,
modelate cu mâna ori cu roata, şi de amfore greceşti. S-ar
putea menţiona, la ad. de 0,60 m, doar o mică aglomerare de
fragmente de vatră şi arsură (D= 0,23 x 0,20m), care se
prelungeşte în malul nordic al suprafeţei.
S16. În această suprafaţă s-au identificat două vetre şi o
groapă.
Vatra 1. Identificată la ad. de 0,35 - 0,45 m, avea o formă
neregulată (D= 1,03 x 0,95 m), puternic înclinată de la NV spre
SE, probabil datorită existenţei unui complex adâncit sub ea,
crusta avea o gr. de cca. 0,01 m, iar arsura de sub ea avea
cca. 0,04 m; a fost amenajată pe un suport de pietre şi
fragmente de vase ceramice şi înconjurată de o nivelare cu
loess care, în unele zone, intră sub marginile ei. Pe o mare
parte din suprafaţa vetrei erau bucăţi mari de lipitură arsă de
pereţi, fragmente de vase getice ori greceşti, plus câteva pietre
şi oase de animale. Sub vatră s-au găsit mai multe fragmente
de vase getice modelate cu mâna, unul de la un castron cu
angobă neagră, modelat cu roata, plus câteva de amfore, toate
greceşti
Vatra nr.2. Situată la SV de vatra nr.1, delimitată la ad. de 0,60
m, pe o nivelare de pământ galben, amenajată tot pe un suport
de pietre şi fragmente de vase ceramice; era de formă aproape
circulară (D= 0,78 x 0,75 m), crusta având o gr. de 0,02 m, iar
arsura de 0,05 - 0,06 m. Pe lângă fragmentele de vase getice
descoperite în apropierea vetrei, majoritatea modelate cu
mâna, menţionăm un ac de bronz în bună stare de conservare.
Gr. nr. 1. În colţul de SE al suprafeţei, la ad. de 1,00 m, s-a
delimitat un complex adâncit, bine evidenţiat în zona de
pământ galben, cu o umplutură de culoare brună, cu mult
cărbune şi bucăţi de vatră, plus fragmente de vase getice,
modelate cu mâna, unele de tradiţie Babadag, ori cu roata.
Întrucât complexul intra mult în malurile de E şi de S ale
suprafeţei urmează a fi cercetat în anii următori.
Întrucât săpăturile nu au fost epuizate în nici una dintre
suprafeţe nu se pot face decât unele consideraţii preliminare.
Se poate aprecia că zona cercetată include diverse tipuri de
complexe, identificându-se trei niveluri de amenajare pentru
cele două vetre şi groapă. Vasele ceramice getice, variate ca
forme şi decor, aparţin unor tipuri caracteristice sec. V-IV
a.Chr, dar s-au antrenat şi fragmente de vase mai vechi, ceea
ce indică prezenţa unei locuiri anterioare în zonă. S-au
descoperit şi fragmente de amfore ori de alte recipiente
ceramice de origine grecească. Ca piese individuale
menţionăm doar acul de bronz şi două fusaiole.
Necropola. Din motive obiective, anul acesta s-a continuat
săpătura doar în zona necropolei plane. Întrucât un mormânt
din campania anului 2001 rămăsese nefinalizat, el a fost
redescoperit, lucrare necesară şi pentru racordarea săpăturilor
anterioare la cele de acum. În acest scop s-a trasat secţiunea
S33= 6 x 3,50 m, plus o casetă de 3 x 1,5 m.
În plus, s-au mai descoperit alte patru complexe, din care
două sunt morminte, caracterul celorlalte două urmând a se
stabili după săparea lor integrală.
379