pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
a fost construit în jurul anilor 1420-1430. La N de Z2 am
identificat două ziduri de cărămidă orientate N-S, care sunt
legate de Z2 şi care se termină tot la un zid de cărămidă care
este paralel cu Z2, orientat V-E şi se află la distanţa de 3,20 m
faţă de aceasta. Aşadar spaţiul închis de zidurile de cărămidă
Z3a, b, c avea 7,68 m 2 , era la ad. de –2,30 m. Menţionăm că în
2001 (S12) am identificat deja colţul nord-vestic al acestei
structuri, identificând o cantitate însemnată de cahle oală.
După tipologie şi forme cahlele se datau la sfârşitul sec. XV,
începutul sec. XVI. Analizând forma structurii şi analogiile
publicate de Victoria Paraschiva Batariuc putem afirma că am
descoperit o instalaţie de încălzire care se alimenta din subsol
de la sfârşitul sec. XV, poate prima de pe teritoriul României.
În C16 am identificat mai multe gropi moderne
neînsemnate din punctul de vedere al materialului, cum este
G15 care avea 0,60 x 0,50 m şi o ad. de 0,30 m, conţinând
material ceramic sărăcăcios din sec. XVII. G 19 făcea parte din
umplutura şanţului medieval.
Singurul complex important identificat era situat în colţul
nord-vestic al casetei C16, numit cpl. G21. Aici am identificat o
urmă de locuinţă adâncită cu 1,30 m în solul steril, având două
straturi de umplere. Primul strat conţine fragmentele unui
cuptor în poziţie secundară. Forma locuinţei era ovală şi din
păcate pe suprafaţa cercetată nu am reuşit să identificăm urme
de bârne de acoperiş. După mărime, 2,90 m pe profilul vestic,
1,70 m pe profilul nordic, casa avea L= cca. 5,50 – 6 m şi l=
cca. 3,5 – 4 m. În casetă am surprins cca. 20 la sută din
locuinţa G21. Bazat pe materialul ceramic locuinţa poate fi
datată în sec. IV-V şi aparţine culturii Sântana de Mureş–
Cerneahov.
C17 era deschis la 3 m E de C6 unde am identificat
porticul aripii nordice. În C17 am identificat continuarea Z4,
care era zidul sudic al porticului şi la S aceasta era curtea
interioară a mănăstirii. Z4 are o l= 0,60 m în elevaţie,
confecţionat din cărămidă. La nivel de fundaţie zidul era
confecţionat din piatră de râu cu bucăţi de cărămidă şi avea l=
0,70 m.
În partea estică a C17 zidul Z4 era distrus de o groapă
modernă de var, din zid am identificat o porţiune de 2,80 m.
Aceasta este prima porţiune unde am reuşit să surprindem
elevaţia zidului, care pe această porţiune avea 0,50 m. Am
observat că zidul avea l= 0,60 m pe o L= 1,20 m, iar pe ambele
părţi ale acestei porţiuni de zid l zidului avea 0,42 m. Prin
urmare am reuşit să identificăm mărimea pilastrelor spre curte.
Prin prelungirea C17 spre V sperăm să identificăm şi lungimea
deschiderii dintre pilastre, care ar face posibil reconstrucţia
exactă a structurii porticului.
Negativul zidului nordic al porticului Z5 avea l= 0,80 m la
nivel de fundaţie, Z5 era complet excavat. Din porţiunile de zid
aparţinătoare Z5 descoperite în C10, C11, C12, putem
conclude că aceasta era un zid mai solid de rezistenţă, pe
aceasta fiind sprijinit porticul şi totodată era zidul sudic al
refectoriului. În colţul nord-estic al C17 am identificat
întoarcerea spre N al Z5, ceea ce era de aşteptat deoarece în
C12 (2005) am identificat acest zid numit Z11, care închidea
dinspre E refectoriul.
C18a/b. Prin săpăturile executate în cele 2 secţiuni am reuşit
să identificăm resturile unei construcţii, a cărei funcţionalitate
nu o cunoaştem deocamdată, urmând ca investigaţiile
următoare să clarifice atât planimetria şi funcţionalitatea cât şi
perioada de construcţie a acestuia. Pe baza materialului din
umplutură construcţia se poate data în sec. XVI–XVII.
376
Material Arheologic
Monede
C13. careul 5/C, ad. –1,80, monedă, denar de argint, încă
neidentificat, în stare de degradare avansată. Moneda este din
umplutura casei L1, care după ceramică şi situaţie stratigrafică
este datat în sec. XIV.
Obiecte din Metal
Bronz
În C13 4/D la ad. de –1,50 m-am identificat un stilus din
bronz folosit la scrierea pe tăbliţe de ceară. Analogii mai
apropiate găsim la mănăstirea carmelită din Freiburg,
Germania.
În C15 din careul 2, ad. –1,85, am găsit o greutate de
cântar şi un gât de ploscă fabricat din os, ambele de la sfârşitul
sec. XV.
Fier
Printre obiectele de fier în cel mai mare număr am
descoperit cuie folosite la structurile de lemn, respectiv,
acoperiş, schelă sau pereţii caselor din lemn. Mărimea lor
variază de la 0,05 m la 0,20 m şi apar în toate straturile de la
sec. XIV până în sec. XVIII.
În C13, c. 6/E, în lutuirea de sub nivelul de călcare din
piatră am descoperit un pinten cu rotiţă, databil după tipologie
la începutul sec. XV. În partea nord-vestică a L1 s-au găsit mai
multe fragmente din peretele şi buza unui vas de bronz
reîntregibil. Din categoria metalelor fac parte şi cele câteva
fragmente de cuie şi plăci din fier (probabil fragmente de
feronerie de uşă).
C14, c. 5/A, ad. –1,70, fragment de lacăt medieval.
Material osteologic
Material osteologic animalier
Materialul osteologic provine din complexe preistorice,
medievale, respectiv moderne.
Materialul osteologic preistoric este compus din oase de
animale (urmează să fie identificat), precum şi câteva unelte
preparate din os. Uneltele făcute din os sunt exclusiv ace.
Materialul osteologic medieval este compus atât din oase
umane (morminte deranjate) cât şi din oase de animale.
Majoritatea oaselor provin de la diferite animale după cum
urmează: ovine, porcine, bovine, peşte. Prelucrarea acestora
se va efectua în vara anului 2007.
Materialul Osteologic modern este compus exclusiv din
oase de animale, majoritatea fiind de la porcine, ovine, bovine
şi păsări. Materialul urmează să fie prelucrat.
Material osteologic uman
În C17 am descoperit un mormânt M33 şi urmele de la
încă un schelet M34.
M33. era orientat E-V, fără inventar, din schelet sa păstrat
parţial craniul, cutia toracică, şoldul, bazinul, piciorul şi mâna
dreaptă, restul fiind tăiat de groapa G22. Mormântul se afla în
curtea mănăstirii, scheletul aparţinea unui bărbat.
M34. – s-au păstrat câteva fragmente osteologice din
craniul individului, restul scheletului fiind distrus de M33.
Ceramică
Materialul ceramic descoperit în cetate se încadrează
cronologic după cum urmează: (materialul ceramic este în curs
de prelucrare), ceramică Neolitică, cultura Criş, ceramică
Eneolitică, cultura Coţofeni, ceramică Epoca Bronzului, Cultura
Gava, ceramică Romană, sec. III (fără complex arheologic),
ceramică Gotică, sec. IV (fără complex arheologic), ceramică
Arpadiană, sec. XII-XIII, ceramică medievală, sec. XIV-XV,
ceramică modernă, sec. XVI-XVII