pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
profilul sudic) am găsit fundaţia unui zid. În structura fundaţiei
au folosit pietre de râu, blocuri de calcar şi cărămidă, liantul
fiind doar lut galben amestecat cu nisip. Fundaţia avea l= 0,45
– 0,50 m şi s-a adâncit până la limita de 1,60 – 1,70 m. La
jumătatea lungimii fundaţiei s-a profilat o fisură clară, ceea ce
ar putea indica şi motivul demolării zidului.
La ad. de 1,40 – 1,50 m, sub nivelul de umplutură şi
dărâmătura zidului am găsit o podea de lut brun-gălbui având
gr. de 0,08 – 0,12 m. Stratul de lut s-a amenajat peste un alt
nivel de călcare, format din pietre de râu şi lut, lat de 0,15 –
0,20 m.
C18b. Stratigrafie:
- strat cu pietriş şi beton, drum de acces contemporan
- strat de nivelare brun-negricios, cu multe fragmente de
cărămizi, bolovani, mortar, etc. (aproape fără material
arheologic)
- strat de umplutură cu fragmente numeroase de cărămizi,
pietre şi mortar
- strat de umplutură brun-maroniu cu fragmente de cărămizi,
pietre de râu, pigmenţi de mortar şi lut galben
- nivel de călcare (podea) lutuită
- nivel de călcare amenajat din pietre de râu şi lut
În c. 2-3/A-D (la 0,50 m distanţă şi paralel cu profilul
nordic) la ad. de 0,40 – 0,60 m am găsit urmele unei fundaţii,
similară ca tehnică de construcţie şi paralelă cu fundaţia
săpată în C18A. Fundaţia a fost adâncită, asemenea celuilalt,
până la limita de 1,60 – 1,75 m, gr. lui fiind de 0,45 – 0,55 m.
Distanţa dintre cele două ziduri este de 5,10 – 5,20 m. Spre V
de fundaţie s-a arătat groapa de fundare a acestuia, lângă care
am săpat un strat negricios, pigmentat uşor cu fragmente de
mortar şi conţinând mai multe fragmente ceramice medievale
şi preistorice. La ad. de 1,25 – 1,30 m s-a arătat un strat brundeschis,
lutos, compact, cu pigmenţi de mortar şi cărămidă, pe
care am identificat-o ca nivelul de călcare aferent fundaţiilor de
ziduri găsite anterior.
Construcţii identificate
În cele opt casete deschise în campania arheologică din
2006 am descoperit urme de construcţii, provenind de la
mănăstirea de sec. XIV-XV şi de la o casă orăşenească de la
sfârşitul sec. XVII. Scopul nostru a fost clarificarea planimetriei
aripii nordice şi estice, precum şi cercetarea aripii estice.
În ordine cronologică prima construcţie descoperită era
clădirea de lemn din C13. Urmele construcţiei le-am identificat
sub pavajul de piatră al mănăstirii de sec. XV, la ad. de -1,20
m. Am identificat un nivel de călcare compus din lut, lutuirea
avea o gr. de cca. 0,20 m.
Pe toată lungimea casetei, în c. 1/A-D (lângă profilul
nordic), am degajat negativul zidului mănăstirii, care s-a
adâncit până la 1,20 m de la nivelul de călcare actual (în
continuare NCA)
În jumătatea vestică a casetei, de la limita de -1,00 –1,10
m am curăţat un nivel amenajat din dale de calcar, gros de
cca. 0,10 m şi care avea funcţionalitatea de podea exterioară.
Materialul arheologic redus şi atipic ar indica plasarea
cronologică al acestuia în sec. XVI–XVII.
Sub nivelul de dale am găsit un strat de nivelare din lut
galben ce conţinea foarte puţine fragmente ceramice
medievale şi s-a adâncit până la -1,50 –1,60 m de la NCA.
Alături de ceramică, în caroul 6E am descoperit un pinten cu
rotiţă caracteristic sec. XIV–XV pe baza căruia lutuirea se
poate data la sfârşitul epocii medievale. Cele două urme de
bârnă descoperite la limita estică şi nordică a lutuirii permit
375
ipoteza existenţei unei construcţii de lemn (anexă ) în această
zonă.
L1 s-a surprins în jumătatea vestică a secţiunii sub forma
unei pete uriaşe care se adâncea în stratul brun-gălbui neolitic.
Din motive obiective nu am reuşit să stabilim parametrii
construcţiei, caseta fiind delimitată la N de clădirea unui
depozit, iar la V de drumul de acces spre biserica reformată.
Am reuşit să surprindem doar colţul sud estic al L1 în C14. L1
a fost orientată NE-SV, lungimea măsurabilă a laturii estice
fiind de 6 m.
Umplutura construcţiei a început de la 1,60 m ad. de la
NCA şi a continuat până la cca. 2,00 m. Umplutura era formată
din straturi succesive de pământ cenuşiu pigmentat cu
cărbune, cenuşă, fragmente mărunte de cărămidă alterat cu
pământ brun-gălbui, lutos, cu fragmente de cărbune şi chirpici.
După degajarea umpluturii, am descoperit resturi din structurile
de lemn ale construcţiei. S-au păstrat extrem de bine câteva
din bârnele de susţinere, precum şi scândurile de căptuşeală
ale peretelui estic. Bârnele aveau secţiune patrulateră rotunjită
la colţuri sau circulară, dimensiunea lor fiind variabilă de la
0,20 x 0,15 x 0,10 m până la 0,25 x 0,18 x 0,12 m. Scândurile
aveau l= 1,45 sau 0,15 m, gr. lor înscriindu-se în intervalul
dintre 0,35 şi 0,55 m. În cursul săpăturii am descoperit şi
câteva fragmente de şindrilă folosită la acoperişul locuinţei.
Din stratul de dărâmare (rezultată în urma unui incendiu),
gros de 0,30 – 0,40 m au fost culese numeroase fragmente de
chirpic ars.
La ad. de -2,40 –2,50 m de la NCA am descoperit podeaua
din lut galben curat al L1 sub care am găsit solul steril. L1 a
fost adâncită cca. 0,50 m în lutul steril.
În C14 am încercat să surprindem fundaţia zidului
porticului Z5, a cărui întoarcere nu am reuşit să o surprindem
în C7. Dat fiind faptul că porticul avea numai 1,50 m l pe
porţiunea aripii vestice decât pe lângă aripa nordică (2,50 m l),
nu am identificat în C14 întoarcerea zidului Z5, ci am identificat
numai după desfacerea profilului estic a C14 negativul de zid
Z5, care se întorcea cu 90° spre S.
În C14 am excavat o structură de cărămidă aflat lângă
profilul sudic, structură deja identificată în 2001. Construcţia
avea formă patrulateră, 1,20 x 1,20 m şi era la ad. de –1,20, -
2,00 m. Modul exact de utilizare al acestei construcţii de anexă
încă este necunoscut.
Ultima construcţie identificată aparţine casei de lemn
adâncite descoperite în C3 şi care se termină în colţul nord–
vestic al C14. Aici am identificat colţul sud-estic al construcţiei
de lemn, care avea o urmă de bârnă în colţ şi urmele a două
bârne aşezate pe pământ pe lângă latura estică a pereţilor
casei. Materialul arheologic din umplutura casei era
predominant ceramică şi material osteologic.
În C15 am identificat mai multe complexe arheologice şi o
structură de cărămidă. Printre complexele arheologice se
numărau gropile moderne din sec. XVII-XVIII, conţinând foarte
puţin material arheologic, G22 la profilul sudic şi vestic,
careurile 9/B-C, G23 la S de negativul de zid Z2, careul 6/A-B
şi groapa G24 lângă profilul estic, care porneşte din negativul
de zid Z2 şi se află în careul 6/A.
Următorul complex negativul de zid Z2, l-am identificat deja
în secţiunea S2 (2003) unde am găsit o parte din talpa zidului
fiind la ad. de 1,80 m faţă de nivelul modern de călcare. Zidul
este orientat V-E, porneşte din Z1 care este zidul vestic a aripii
estice. Construcţia lui Z2 este datată după un parvus de
Sigismund găsit în tencuiala fundaţiei zidului, care prin urmare