pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Primul strat este stratul brun negricios care se poate urmări
pe toată lungimea casetei şi care la careurile 6-9 este la ad. de
0,80 m. Stratul este rezultatul distrugerii mănăstirii, care
distruge şi stratul nivelului de călcare. Pe porţiuni s-a păstrat
nivelul de construcţie aflat la –0,40 m de nivelul de călcare
modern. În colţul sud-estic a C15 aflat în careul 8-9 am
identificat o groapă de gunoi modernă, G 24, care are ad.max –
1,34 m. Nivelul de construcţie medieval lângă negativul de zi
era distrus de G23 respectiv G24, care aveau ad. de –1,24 m,
aveau forma rotunjită pe latura sudică.
Sub nivelul de construcţie medieval la ad. de –0,65 –1,34
este situat un strat de culoare negricioasă care conţine
material ceramic mixt, hallstatt şi epoca bronzului. Sub acest
strat la ad. de –1,35 m se află un nivel de călcare, podea care
conţinea material hallstattian. Următorul strat avea gr. de 0,60
m, aflat la ad.max –2 m şi care conţine material ceramic din
cultura Wietenberg. Sub acest strat urmează stratul culturii
neolitice Criş, având gr. de 0,40 m şi fiind la ad. de –2,40 m,
sub care urmează solul steril. Stratul avea o culoare de brun -
negricioasă.
C16. (5 x 5 m) Situat la 1 m N de C7/2004, lângă clădirea unei
magazii moderne la N de mănăstirea franciscană, la 1 m N de
profilul nordic al C11, având dimensiunile de 5 x 5 m. C16 era
amplasat în afara mănăstirii în vederea identificării unor
structuri extramuros. Am descoperit şanţul mănăstiri care era
orientat NE-SV şi tăia jumătatea nordică a C16. Urmărind
profilul vestic se poate stabili că şanţul medieval care înconjura
mănăstirea, pe această latură avea o ad. de cca. 2,10 m.
Umplutura şanţului s-a făcut începând din evul mediu târziu,
deci am avut mai multe succesiuni de lentile. Pe partea estică
a secţiunii s-a păstrat stratigrafia originală a dealului,
descrierea până la steril va urmări această zonă, deoarece
straturile din şanţul mănăstirii nu au relevanţă.
După înlăturarea humusului care avea o gr. de 0,20 m, am
identificat un strat brun negricios, aflat la ad. de –0,20, -0,65 m
şi care conţinea material ceramic medieval timpuriu, arpadian,
şi câteva fragmente romane. Al doilea strat era la cotele de ad.
cuprinse între –0,65 şi –1,20 m. Avea culoarea brună şi
conţinea ceramică de epoca bronzului şi pigmenţi de ceramică.
Al treilea strat era la ad. cuprinsă între –1,20 şi –1,54 m şi
conţinea un număr redus de fragmente ceramice aparţinând
culturii Criş, neolitic. Având în vedere numărul redus al
ceramicii medievale am stabilit, că foarte probabil terenul era
folosit pentru agricultură. La ad. de –1,55 am identificat solul
steril. Singura diferenţă era în colţul nord-vestic al C16,
deoarece aici la nivelul sterilului s-a conturat urma unei gropi G
21. După curăţirea acestuia am stabilit că erau urmele unei
locuinţe abandonate, care avea două straturi de umplutură.
Primul strat avea gr. de 0,70 m şi culoarea galben-maronie.
Sub acest strat am identificat urmele unui cuptor în poziţie
secundară care făcea parte din primul nivel de umplutură, care
avea gr. de 0,60 m şi se afla la cotele de ad. de –2,30 m şi –
2,90 m. La ad. de –2,90 m am identificat solul steril lutos.
C17. Situat la cca. 3 m E de C6, având dimensiunile de 9 x 2,5
m. Am urmărit identificarea structurii zidului exterior al
porticului. Stratul superior avea culoarea maroniu închis, cu
multe bucăţi de cărămidă. Grosimea stratului varia între 0,16 –
0,20 m. Al doilea strat era la ad. de –0,80 -0,40 m şi avea
culoarea maronie conţinând bucăţi de mortar şi cărămidă. La
careul 5 am identificat zidul exterior al porticului, având o l=
0,60 m. În careurile 1-4, deci la N de zidul porticului Z4. În
capătul nordic al C17 am identificat negativul de zid al Z5, care
374
avea l= 1 m şi talpa fundaţiei la ad. de –1,80, faţă de nivelul de
călcare. Între negativul de zid Z4 şi zidul Z5 era dărâmătura
porticului mănăstirii groasă de 0,70 m şi conţinea multe
cărămizi şi fragmente de pietre profilate, ogive împreună cu
ceramică de sec. XVI, început de sec. XVII. Sub acest nivel
urma un strat de culoare neagră spre maroniu, care conţinea
material ceramic hallstattian. Dat fiind spaţiul îngust din portic
şi instabilitatea zidului descoperit adâncirea până la steril ar fi
periclitat stabilitatea structurilor descoperite.
La S de zid era curtea mănăstirii, unde stratigrafia se
prezenta astfel:
- sub cele două straturi superioare prezentate mai sus, care
ajungeau la ad. de –0,80 m am identificat un strat de
umplutură având gr. de 0,10, 0,30 m care a rezultat din
demolarea mănăstirii.
- al patrulea strat avea gr. de 0,10 m, de culoare maroniu
închis, conţinea bucăţi de mortar şi a rezultat din amenajarea
curţii interioare a mănăstirii după construcţii, deci era nivelul
medieval de călcare.
- al cincilea strat avea gr. de 0,002, 0,006 m şi era compus din
mortar şi nisip. El reprezenta nivelul de construcţie al mănăstirii
şi era la ad. de 0,96 m.
- al şaselea strat era la ad. de –0,98 şi –1,24 m, de culoare
negru-maroniu şi conţinea ceramică hallstattiană şi din epoca
bronzului.
- ultimul strat era la ad. de –1,24 -1,80 m unde am identificat
ceramică de epoca bronzului. Talpa zidului Z4 era la ad. de –
1,70 m. Sub Z4 am identificat o fundaţie de zid anterioară care
mergea paralel cu Z4 şi era parţial sub aceasta. Fundaţia de
zid avea l= 0,30 m până la Z4 de unde mai mergea spre N
0,20 m sub Z4, deci avea în total 0,50 m l şi ad.max a acesteia
era –1,90 m de la suprafaţa modernă. Probabil era o fundaţie
săpată greşit care ulterior s-a astupat şi au săpat o altă
fundaţie pentru Z4.
În profilul estic al secţiunii am descoperit o groapă de gunoi
care conţinea cahle medievale târzii, G20. Sub groapa G20 am
descoperit două morminte orientate E-V, M33 care era parţial
răvăşit de groapă, avea craniu, cutia toracică, şold, bazin,
piciorul şi mâna dreaptă, partea stângă fiind distrusă de
groapă. Lângă M33 am identificat rămăşiţele unui mormânt
M34, care era distrus de M33. Din acesta s-a păstrat numai
craniul.
C18a. Stratigrafie:
- strat cu pietriş şi beton, drum de acces contemporan
- strat de nivelare brun-negricios, cu multe fragmente de
cărămizi, bolovani, mortar, etc. (aproape fără material
arheologic)
- strat de umplutură cu fragmente numeroase de cărămizi,
pietre şi mortar
- strat de umplutură brun-maroniu cu fragmente de cărămizi,
pietre de râu, pigmenţi de mortar şi lut galben
- nivel de călcare (podea) lutuită
- nivel de călcare amenajat din pietre de râu şi lut
- strat brun deschis uşor pigmentat cu lut galben, epoca
bronzului
După înlăturarea stratului de beton şi pietriş, am început
degajarea nivelării brun-negricioase, care conţinea multe
fragmente de cărămizi şi bolovani şi câteva fragmente de
ceramică modernă. Sub nivelarea amintită, la ad. de -0,35 –
0,60 m am găsit un nivel de umplutură de cca. 0,20 - 0,30 m
gr. plină cu fragmente de cărămidă şi piatră care s-a adâncit
treptat de la V spre E. Sub acest strat, în c. 1/A-D (lângă