pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
O altă surpriză era sub pavajul de piatră, unde la ad. de -
1,20 m am identificat un nivel călcare compus din lut. Lutuirea
avea o gr. de cca. 0,20 m. Suprafaţa lutuită se afla în partea
vestică a casetei în careurile 1-5/D-F. La E de lutuire am
surprins urmele maronii a unei bârne de lemn, care era
orientată N-S şi la capătul acesteia, în careul D/2 se afla o
fundaţie din piatră, prinsă cu lut. De aici structura de lemn s-a
continuat în direcţia E-V. În podeaua de lut am găsit mai multe
fragmente ceramice care se datează în a doua jumătate a sec.
XIV. Al patrulea nivel (4), avea gr. de 0,80 m, culoarea de
brun-maroniu şi se afla sub stratul negricios medieval. Stratul
conţinea material ceramic din epoca bronzului (Wietenberg). În
partea vestică a secţiunii stratul se subţiază având o gr. de
cca. 0,30 m. Al cincilea nivel avea gr. de 0,10 m, avea
culoarea de galben maroniu şi conţinea o cantitate
neînsemnată de ceramică din cultura Criş. Sub acest strat la o
ad. de cca. –1,50 se află solul viu.
Stratigrafia jumătăţii estice sub nivelul de călcare de piatră
se prezenta astfel:
- strat de nivelare din lut galben şi nisip amestecat cu lut brungălbui,
având gr. de 0,05 – 0,20 m
- nivel de călcare format din dale de calcar şi lut amestecat cu
nisip
- strat de pământ brun-negricios, lat de 0,15 – 0,20 m,
pigmentat pe alocuri cu lut galben şi verzui
- strat de nivelare, gros de 0,15 – 0,20 m, format din lut galben
şi pământ negru alterat cu lut galben bătătorit
- umplutura unei construcţii din lemn adâncită până la solul
virgin, gr. lui fiind de 0,30 – 0,35 m
- dărâmătura construcţiei de lemn (0,30 – 0,35 m)
- podea de lut galben – steril, la ad. de –2,40 m faţă de nivelul
modern de călcare.
C14. era situat la 1 m S de C13 şi la 1 m V de C7, având
dimensiunile 5 x 5,50 m, profilul vestic fiind parţial suprapus cu
S13, 2001, pe care am identificat la careurile 2-3 la profilul
vestic. Straturile superioare la C14 aveau o uşoară ridicare
spre V.
Primul strat era humusul de suprafaţă, având gr. de cca.
0,10 m. Sub acest strat urma un strat de pietriş gros de 0,10 -
0,40 m care am identificat între careurile 3-5,5 m. Sub nivelul
de pietriş am identificat o umplutură groasă de cca. 0,10 m
pornind de la colţul estic al profilului nordic şi care până la
partea vestică a profilului nordic avea gr. de 0,80 m, conţinând
moloz, bucăţi de cărămidă şi fragmente ceramice din sec.
XVIII-XIX. În latura vestică a secţiunii stratul de umplutură s-a
îngroşat, având cca. 0,80 m gr. Umplutura avea rolul de a
nivela scăderea stratului medieval. Al patrulea nivel era bine
compactat, avea culoarea negricioasă şi conţinea foarte multe
bucăţi de cărămidă, avea gr. de cca. 0,15 - 0,20 m.
Nivelul de călcare al mănăstirii medievale, asemănător
situaţiei din C13 a început să coboare, scăzând cu 1,60 m faţă
de nivelul medieval de la partea estică a profilului nordic.
Scăderea nivelului se poate explica cu apropierea marginii
terasei pe care se afla mănăstirea. Pe această porţiune vestică
mai adâncă, am identificat un pavaj de piatră de râu, având gr.
de 0,20 m. Prin fragmentele ceramice identificate am stabilit că
pavajul de piatră era funcţional în sec. XV-XVI, după care era
treptat umplut, mai ales după demolarea mănăstirii. În colţul
nord-vestic al C14 am identificat urmele locuinţei adâncite în
solul steril care se continuă din C13. Locuinţa numită G13 se
termină în C14, linia peretelui estic a acestuia întorcând spre V
în C14. Numai o porţiune de 1 m 2 am identificat în colţul lui
C14.
După ce am curăţat umplutura locuinţei am identificat urme
ale structurii de lemn arsă şi am identificat mai multe
fragmente ceramice care se datează în a doua jumătate a sec.
XIV. Adâncimea maximă a locuinţei de sec. XIV era de 2,30 m,
faţă de nivelul modern de călcare.
Situaţia era diferită pe partea estică a profilului nordic
deoarece aici nivelurile preistorice s-au păstrat mult mai bine,
deoarece panta şi locuinţa medievală nu distrug stratigrafia.
Între careurile 1-3, la ad. de –0,70 –1,30 m am identificat un
nivel care conţinea material ceramic din epoca hallstattiană şi
epoca bronzului, având gr. de 0,60 m. Stratul avea culoarea de
brun-maroniu şi se afla sub stratul negricios medieval. La
profilul vestic, careul 1-2 am identificat la ad. de –2,10 m o
groapă umplută cu pietre din perioada culturii Wietenberg.
Groapa G 18, avea d. de 0,80 m şi ad. de 0,20 m. Ultimul nivel
avea gr. de 0,40 m, avea culoarea de galben maroniu şi
conţinea o cantitate neînsemnată de ceramică din cultura Criş.
Sub acest strat la o ad. de cca. –2,40 se află solul steril.
C15. era situat la V de C8 (2005) unde am identificat intrarea
în pivniţa mănăstirii şi se suprapunea parţial cu S12 (2001).
Caseta era orientată N–S având dimensiunile de 9 x 3 m.
Straturile identificate reprezintă o diferenţă clară în partea
nordică şi în partea sudică a casetei, delimitarea între cele
două părţi fiind făcută de negativul de zid Z2, aflat în careul 5.
Stratigrafia casetei până la careul 5 este destul de uniformă,
fiind umplutura structurilor demolate. Stratul superior brun
negricios, conţine boabe de mortar şi lăţimea ei variază între
0,30 – 0,70 m şi poate fi urmărit pe toată lungimea casetei.
Sub acest strat se afla o lentilă între careurile 1-3, având l de
0,30 m, fiind compus din nisip lutos. Stratul următor este o
lentilă care se poate identifica până la negativul de zid Z2, deci
până la careul 6, şi are o gr. variabilă de 0,18 – 0,40 m. Stratul
avea culoare gălbui lutos şi conţinea bucăţi de cărămidă, piatră
şi mortar, provenind din dărâmarea mănăstirii. La ad. de 0,80
m pe profilul estic între careurile 3-5, am identificat o lentilă
groasă de 0,10 – 0,20 m, având o culoare brună şi conţine
bucăţi de cărămidă şi mortar.
Următorul strat este compus din nisip cu mortar şi pământ
lutos, având o culoare gri şi conţine pietricele şi bucăţi de
cărămidă. Grosimea stratului de umplutură variază între 0,15 –
0,45 m, respectiv de la nivelul de călcare –0,80 – 1,20 m şi se
află între careurile 1-6.
La ad. de –1,10 la profilul nordic şi la profilul estic, careul 1,
am identificat un zid de cărămidă Z3, identificat parţial în 2001,
S12. Lângă Z3 în careul 2-3, am identificat o umplutură masivă
de lut care la zid avea gr. de 0,70 m la careul 3 de 0,15 m şi
partea inferioară a stratului era la ad. de 1,50 m. După careul 3
acest strat de lut se continua în trei lentile care ţineau până la
negativul de zid, primul având gr. de 0,40 - 0,20 m, aflat la o
ad. de 1,20 m, al doilea având o gr. de 0,15 – 0,40 m, iar al
treilea de 0,18 m. Cele trei lentile aveau culoarea de brun spre
gri şi conţineau bucăţi de cărămidă, mortar şi pietricele. Ad.max
faţă de nivelul de călcare era la –1,70 m sub care am
identificat un strat care conţinea ceramică din epoca bronzului
dar din cauza spaţiului îngust şi a structurilor de cărămidă nu
era posibil pe această porţiune adâncirea până la stratul steril.
Faţă de nivelul de epoca bronzului talpa zidului aripii estice Z2
era la ad. de –1,50 m şi are l= 0,74 m.
Stratigrafia între careurile 6-9:
373