pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
-C18a, la E de mănăstirea franciscană, între capela mănăstirii
şi grajdul militar de sec. XVIII, la capătul nordic al acestuia,
dimensiuni: 4 x 3,5 m
-C18b, la S de C18a, în continuarea acestuia, cu 0,50 m mai
spre V, având dimensiunile de 3 x 4 m.
Zona sector C
Sectorul C este zona nord-vestică a cetăţii, delimitată de
către magazia de sec. XX dinspre V, zona mănăstirii dinspre S
şi clădirea comandamentului militar austriac dinspre N. În zona
C am deschis două casete după cum urmează:
-C1, 3,5 x 4 m la cca. 25 m de zidul nordic al mănăstirii
franciscane.
-C2, 3,5 x 4 m la N de C1 în continuarea acestuia, între casete
am lăsat un profil de 1 m, orientat E-V.
Descrierea stratigrafică:
C1. Stratul superior era reprezentat de un strat de pietriş (nivel
de călcare) de 0,2 - 0,3 m. Sub acesta se găseşte o umplutură
modernă cu fragmente de cărămidă având gr. de 0,4 m. În
colţul nord-estic al casetei am identificat groapa G1 adâncă de
0,3 m, care conţinea materialul a două sobe medievale
aruncate. Groapa a fost identificată în C1-2/A.
-al treilea strat avea gr. de 0,4 m, partea inferioară fiind la 1 m
faţă de nivelul actual de călcare şi conţinea material ceramic
hallstattian.
-al patrulea strat avea gr. de 0,35 m era la ad. de 1,35 m şi
conţinea material ceramic din epoca bronzului (cultura
Wietenberg).
-ultimul strat avea gr. de 0,25 m şi partea inferioară era la ad.
de –1,65 m şi conţinea material ceramic din cultura Criş,
neolitic. Menţionăm că la profilul estic am identificat o groapă
de provizii din epoca bronzului şi fundul acesteia era la 2,10 m
faţă de nivelul modern de călcare.
C2. Primul strat era reprezentat de un strat de pietriş cu bucăţi
de cărămidă groasă de 0,2 m.
-al doilea strat este o umplutură modernă cu fragmente de
cărămidă având gr. de 0,4 m. Sub umplutură în C1,2/ A,B am
identificat o groapă de gunoi G2 din sec. XV, care conţinea o
cantitate însemnată de ceramică şi oase de animale.
-al treilea strat avea gr. de 0,45 m, partea inferioară fiind la
1,05 m faţă de nivelul actual de călcare şi conţinea material
ceramic hallstattian.
-al patrulea strat avea gr. de 0,3 m era la ad. de 1,35 m şi
conţinea material ceramic din epoca bronzului (cultura
Wietenberg).
-ultimul strat avea gr. de 0,3 m şi partea inferioară era la ad. de
1,65 m şi conţinea material ceramic din cultura Criş, neolitic.
Menţionăm că la profilul vestic la ad. de –1,10 m am identificat
urmele unei vetre din epoca bronzului.
Materiale arheologice
Obiecte din fier
C1. Pinten cu rotiţă de la sfârşitul sec. XV, din C1 /B, la ad. –
0,50 m. Mâner de cuţit de la începutul sec. XVI, C1/B, ad. –
0,55. Ac de bronz din C3/C, ad. –1,30, epoca bronzului.
Material osteologic
Materialul osteologic cuprinde oase de animale de la
diferite specii după cum urmează: ovine, porcine, păsări.
Material ceramic
Ceramica descoperită în sectorul B se încadrează după
cum urmează: material ceramic neolitic (cultura Criş), material
ceramic din epoca bronzului, material ceramic medieval
timpurie, material ceramic sec XV–XVI.
372
Cercetările arheologice în partea nord-vestică a cetăţii au
vizat o zonă necercetată până acum. Am reuşit să identificăm
două gropi de gunoi contemporane cu faza târzie a mănăstirii
franciscane, sfârşitul sec. XV, începutul sec. XVI. Prima
groapa G1, conţinea fragmentele de la una sau două sobe
medieval târzii aruncate, iar groapa a doua G2, conţinea un
material însemnat de ceramică şi material osteologic provenind
de la animale. Totodată în C1 am identificat o groapă mare de
provizii din epoca bronzului, G3, lutuită pe margini şi având o
râşniţă la fund.
Zona mănăstirii Franciscane
Cercetarea fostei mănăstiri s-a început în 1999,
descoperind şi identificând treptat planimetria, extinderea
mănăstirii, precum şi rolul spaţiilor descoperite. În 2004 am
reuşit să identificăm aripa nordică, mai precis deambulatoriul
acestuia şi o porţiune mică din aripă vestică. Bazat pe aceste
rezultate în 2005 am deschis 4 casete acoperind o suprafaţă
de cca. 110 m 2 , la N de deambulatoriu, scopul fiind dezvelirea
sistematică a aripii nordice. Necesitatea săpăturilor în această
zonă era justificată şi de construcţia unui drum neavizat peste
situl arheologic. În 2006 am continuat cercetările din fondurile
obţinute de la Ministerul Culturii şi Cultelor, Consiliul Judeţean
Mureş şi Primăria Municipiului Târgu Mureş. Lângă săpăturile
arheologice am efectuat conservarea zidurilor scării bastionului
porţii, demolat în anii 1960 şi la pregătirea terenului pentru
crearea parcului arheologic din zona mănăstirii.
Descriere stratigrafică
C13. Dimensiuni: 6 x 5 m. Trasată în prelungirea casetei C10
(martor de 0,5 m) cu scopul surprinderii resturilor anexelor
mănăstirii franciscane. Situat la 1 m V de C10. Prin C13 am
dorit să identificăm linia zidului Z8, dar nu am reuşit să
surprindem întoarcerea acestuia spre biserică, deci nu am
surprins încă în această porţiune aripa vestică a mănăstirii. În
direcţia vestică urmează să urmărim linia zidului Z8 în 2006.
Totuşi am identificat câteva structuri interesante.
Primul strat era reprezentat de pietrişul folosit la fundaţia
drumului, aceasta având o gr. de cca. 0,10 m. Nivelele de
umplutură se subţiau în funcţie de cum ne apropiam de
marginea vestică a terasei de râu. Sub nivelul de pietriş (2) am
identificat o umplutură groasă de cca. 0,30 m, (profilul estic)
care conţinea moloz, bucăţi de cărămidă şi fragmente
ceramice din sec. XVIII-XIX. Sub nivelul de umplutură a urmat
negativul de zid în latura nordică a secţiunii. În latura vestică a
secţiunii stratul de umplutură s-a îngroşat, având cca. 0,75 m
gr. Umplutura avea rolul de a nivela scăderea stratului
medieval. Al treilea nivel (3) era bine compactat, avea culoarea
negricioasă şi reprezenta nivelul de călcare al mănăstirii. În
acest strat era adâncită o groapă (G8) modernă de sec. XVII-
XVIII, având ad. de cca. 0,50 m. Groapa avea formă
patrulateră, orientată E-V, avea l= 1,10 m şi L= 1,80 m şi era
împletită cu scânduri. Probabil servea ca loc de depozitare.
Nivelul de călcare al mănăstirii menţinea nivelul identificat
în C10 şi C11 numai până la mijlocul casetei C13, de unde
nivelul a scăzut cu 0,90 m. Scăderea nivelului se poate explica
cu apropierea marginii terasei pe care se afla mănăstirea. Pe
această porţiune mai adâncă am identificat un pavaj de piatră
de râu, având gr. de 0,20 m. Prin fragmentele ceramice
identificate am stabilit că pavajul de piatră era funcţional în
sec. XV-XVI, după care era treptat umplut, mai ales după
demolarea mănăstirii. În partea vestică a casetei nivelul de
călcare medieval era la o ad. de -1,50 m faţă de profilul estic
unde nivelul medieval este la o ad. de cca. 0,30 m.