pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
Cx.9 - groapă cu d. circular (1,20 m), cu umplutură de culoare
brun deschisă, cu fundul uşor alveolat, ad.max 0,24 m. Fără
materiale arheologice.
Cx.10 - groapă de formă ovoidală cu margini neregulate (în
plan), cu umplutura cenuşie cu nuanţe brune, cu pereţii uşor
înclinaţi şi fundul uşor alveolat, ad.max 0,30 m. În umplutura
gropii existau numeroase fragmente de chirpic, unele
prezentând urme de nuiele. Au fost descoperite şi mai multe
fragmente ceramice dintr-o amforă cu buza evazată, dar şi un
fragment roşu pe faţa interioară şi negru pe faţa exterioară.
Cx. 11 - groapă (probabil de stâlp) de formă uşor ovală (0,50 x
0,42 m), cu pereţii şi fundul arcuit. În umplutură era mult
chirpic, fără alte materiale.
Cx.12 - groapă de formă (1,40 x 1,10 m), cu umplutura de
culoare brun cenuşie, pereţii drepţi în partea estică şi curbaţi în
partea vestică, fundul drept, ad.max 0,50 m. În umplutura gropii
a fost descoperită o mare cantitate de pereţi arşi, unii păstrând
amprenta nuielelor care susţineau lutul din pereţi.
Aşezarea neolitică de la Tăşnad este bine cunoscută prin
importantele descoperiri de tip Starcevo Criş, aşezarea
neolitică fiind, probabil, cea mai importantă aşezare neolitică
din nord-vestul României la acest nivel cronologic. Sunt
prezente şi descoperiri din epoca eneolitică, epocii bronzului şi
epoca migraţiilor (sec. II–IV p.Chr). [Cristian Virag, Liviu Marta]
Pl. 73
Bibliografie:
N. Iercoşan, Săpături arheologice în aşezarea neolitică
aparţinând Culturii Starčevo-Criş de la Tăşnad (jud. Satu
Mare), Studii şi Comunicări Satu Mare 11-12, 1994-1995, p. 9-
23
Sanda Băcueţ-Crişan, Cristian Virag, Plastica antropomorfă
neolitică din nord-vestul României, în Fontes Historiae, Studia
in Honoraem Demetrii Protase, Bistriţa Năsăud 2005, p. 43-59
Rapoartele anuale pentru CCA
Abstract:
The Neolithic settlement from Tăşnad is well known
through the major finds of the type Starčevo-Criş. It is probably
the most important Neolithic settlement from the North-
Western side of Romania at this chronological level. There are
also finds from the Aeneolithic period, the Bronze Age and the
period of migrations (2 nd - 4 th centuries A.D.).
Forty Neolithic complexes were found (dwellings, waste
pits, wells) of which three were inhumation graves with the
body in a crouched position belonging to the Starčevo-Criş
culture, and two complexes from the 2 nd -4 th centuries A.D. On
the right side of the county road from Tăşnad to Marghita 12
pits were discovered dating from the Bronze Age (the cultural
group of Cehăluţ).
189. Tătărăştii de Sus, com. Tătărăştii de Sus,
jud. Teleorman
Punct: La ziduri
Cod sit: 154674.01
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr. 11/2006
Colectiv: Dana Mihai – responsabil, Raluca Iosipescu,
Ciprian Sandu, Constantin Mehedinţeanu (INMI),
Ecaterina Ţînţăreanu (MJ Teleorman)
369
Cercetările arheologice s-au desfăşurat în perioada
12.07.–21.07.2006, fiind demarate în vederea obţinerii datelor
arheologice pentru proiectul de restaurare realizat de S.C.
Proiect Argeş S.A. Situl arheologic „Curtea întărită a
Bălăcenilor”, se află în localitatea Tătărăştii de Sus, jud.
Teleorman, pe malul stâng al râului Teleorman, la 60 km de
Piteşti, pe traseul şoselei Piteşti-Alexandria. Situl arheologic
este situat în centrul localităţii, pe un vechi drum comercial ce
făcea legătura între Dunăre şi munţi.
Satul Tătărăştii de Sus este atestat documentar pentru
prima dată în anul 1538. Boierii Bălăceni, proprietari de moşie
în aceste locuri, sunt menţionaţi mult mai târziu, spre sfârşitul
sec. al XVIII-lea, prin şetrarul Ioniţă Bălăceanu. Deşi
începuturile lucrărilor de edificare a curţii rămân aproape
necunoscute, este sigur că ele au fost terminate de Zoiţa
Bălăceanu înainte de 1798, când îşi îngroapă soţul, pe
Anghelache Amiras, în biserica de la Tătărăştii de Sus. Mai
târziu, în anul 1817, ea cedează drepturile de proprietate
asupra curţii de la Tătărăştii de Sus lui Ştefan Bellu, cu condiţia
îngrijirii lor şi a unei rente pentru donatoare. Neîndeplinirea
condiţiilor de către epitrop va conduce la un şir de procese cu
moştenitorii Zoiţei şi colateral la degradarea şi ruinarea acestei
reşedinţe boiereşti.
Curtea de la Tătărăştii de Sus, corespunzătoare
programului arhitectonic al epocii, se prezintă ca un ansamblu
unic, ridicat după un plan închegat, perfect axat, care
integrează atât locuinţa şi acareturile, cât şi biserica şi turnulclopotniţă.
Din păcate, deşi încă se prezintă ca un ansamblu
de arhitectură monumental, starea de conservare este destul
de precară, astfel încât turnul-clopotniţă este ameninţat cu
prăbuşirea. Celelalte elemente ale ansamblului suportă
urmările nefaste ale lipsei de întreţinere, precum şi a unei
degradări continue, din cauza lipsei unei restaurări recente.
Ansamblul „Curtea întărită a Bălăcenilor” ocupă o
suprafaţă de aprox. 5400 m 2 . Ansamblul este format din două
incinte, inegale ca întindere şi diferite ca formă, din care incinta
mare este de cca. 3774 m 2 , iar incinta mică de cca. 1628 m 2 ,
incintă în care este situată şi biserica paraclis. Întregul
ansamblu este construit din cărămidă, în afara
ancadramentelor intrărilor dintre cele două incinte, care sunt
realizate din piatră. La curtea boierească de la Tătărăştii de
Sus, caracterul de apărare este dominant, el subordonând
toate celelalte funcţiuni chiar şi pe cea de reprezentare.
Prima incintă, de formă pătrată, este înconjurată de un zid
de cărămidă înalt de aprox. 7 m, care dispune la colţuri de câte
un turn circular dotat cu metereze, singurul păstrat fiind cel de
SE. Celelalte turnuri se păstrează la nivelul fundaţiilor,
distrugerea lor datând de la mijlocul sec. XX. Dispozitivul
principal de apărare era turnul-clopotniţă situat deasupra porţii
principale, dispunând de metereze care traversează pieziş
zidurile şi de un sistem de baricadare a uşilor masive.
În interior dispunerea construcţiilor respectă compoziţia
simetrică faţă de axul longitudinal al ansamblului. Pe latura
sudică este locuinţa boierească, din care se păstrează numai
pivniţa acoperită cu o boltă în leagăn. Pe latura de N erau
magaziile şi grajdurile. Pe latura de E, pe lângă bucătărie,
adosată zidului de NE, existau trei deschideri: două porţi de
acces în exterior, iar în centru poarta către al doilea sector al
curţii, la rândul lor dotate cu un sistem de baricadare. Cea de-a
doua incintă este mai mică, de formă poligonală, pe latura
estică zidurile fiind fortificate în interior cu 12 contraforturi. O