pdf (15 MB) - cIMeC

Cronica cercetărilor arheologice din România – campania 2006
care s-a săpat doar 20 m, adică până spre mijlocul coamei
sale, şi nici aceea până la baza fortificaţiei. Valul a fost
amenajat din straturi succesive de pământ galben (loess) şi
cenuşiu-brun; pe panta exterioară, dinspre şanţ, s-au găsit
pietre mari şi mijlocii de râu, probabil pentru a consolida zona
şi a împiedica alunecarea.
Şanţul este situat la S de val, iar partea sa superioară are l
de 5-6 m; întrucât nu s-a epuizat săpătura nu putem spune
care era adâncimea lui. La S de şanţ am identificat o altă
amenajare de loess, rezultat din săparea lui, probabil ridicată
pentru a împiedica colmatarea.
Zona fortificaţiei a fost utilizată pentru depozitarea unor
cantităţi apreciabile de gunoi menajer şi gunoi de grajd.
Întrucât toate materialele descoperite până acum sunt din
epoca modernă iar cercetarea este în curs, nu se poate
aprecia perioada când s-au făcut aceste amenajări. Oricum,
dacă avem în vedere mărimea şi complexitatea acestui sistem
de fortificaţii, ce bara o zonă întinsă, apărată la S de val şi
şanţ, iar la N de cursul Buzăului, care, împreună, reprezentau
un obstacol greu de depăşit, şi controlau accesul înspre lunca
Buzăului, putem aprecia că el reprezintă dovada unor interese
majore ale unei puteri politice încă greu de identificat.
Punctul „Popină”
Situl arheologic este situat pe un martor de eroziune din
lunca Buzăului, aflat la N de localitate, pe stânga şoselei DN22
Brăila – Rm. Sărat,
Cercetarea preventivă a acestui obiectiv arheologic s-a
impus datorită riscului distrugerii vestigiilor arheologice, cât şi a
popinei, de către factorii naturali (torente) şi antropici (terasare,
plantaţii agricole şi horticole, exploatare lut).
Scopul şi obiectivele acestei cercetări preventive au fost
precizarea stratigrafiei sitului şi tipurile de vestigii arheologice
din zonele cercetate. În acest scop s-au trasat trei secţiuni de
dimensiuni medii, în diferite zone ale sitului.
S1 = 18,3 m 2 (6 x 2 m; 3,50 x 1,80 m) a fost trasată în
colţul nordic al popinei, pe direcţia NE-SV, la o distanţă de cca.
21 de m de latură estică şi cca. 45 m de la începutul pantei
laturii nordice. Datorită descoperirii unei gropi, care continua în
profilul sudic, am extins săpătura pe acea latură cu încă un
carou de 3,50 x 1,80 m, păstrând un martor de 0,30 m. Ne-am
adâncit până la stratul steril din punct de vedere arheologic,
situat la -0,80 m în c. 1-3 şi până la -1,20 m în c. 3 (GR.1),
respectiv -1,40 m în c. 4. Fragmentele de vase ceramice au
fost descoperite încă din stratul vegetal şi continuat în
depunerile arheologice până la -0,80 m şi, respectiv, -1,20 m în
groapă.
Gr. 1 (DG = 1,80 m, DB = 1,55 x 1,60 m, A = 0,45 m),
cercetată doar parţial, începea de la baza stratului arheologic,
avea formă tronconică şi a fost umplută în două etape, cu
pământ de culoare negru-gălbui în partea superioară şi pământ
galben-brun în partea inferioară; materialele arheologice
descoperite constau în fragmente de vase ceramice,
fragmente de oase de animale şi lipitură de pereţi.
S2 = 12 m 2 (6 x 2 m), orientată NE-SV, a fost trasată la cca. 37
m de la colţul sudic al S1 şi cca. 22 m de la latura estică a
popinei. Ne-am adâncit până la stratul steril din punct de
vedere arheologic, în trepte, datorită descoperirii Gropii nr.2,
până la –(0,79-1,71) m. Fragmente de vase ceramice au găsite
în săpătură încă din stratul vegetal şi continuat în straturile
arheologice până la -0,70 m şi, respectiv, -1,40 m în groapă.
Groapa 2 (DG = 2,55 m, DF = 1,90 m, A = - 0,75 m), cercetată
parţial, începea la -0,75 m, la baza primului strat arheologic
superior; avea formă tronconică şi conţinea în umplutură
pământ de culoare galben-brun, fragmente de vase ceramice,
lipitură şi fragmente de oase.
S3 = 6 m 2 (3 x 2 m), cercetată parţial, orientată NE-SV, a fost
trasată la cca. 30 m V de linia imaginară ce uneşte S1 şi S2.
Ne-am adâncit până la -0,80 m şi nu a fost încă descoperit nici
un complex, ci doar o aglomerare mare de materiale
arheologice, dar nu s-a atins sterilul arheologic. În stratul
vegetal actual şi imediat sub el am descoperit o toartă de
amforă grecească şi mai multe fragmente de vase getice din
sec. IV-III a.Chr.
Stratigrafia. Spre exemplificare, redăm următoarea situaţie
stratigrafică: a) strat vegetal actual, gros de 0,50–0,70 m, cu
materiale arheologice bulversate b) stratul arheologic neafectat
de lucrările agricole, negru-gălbui, cu gr. de 0,15-0,65 m
(deasupra gropilor), c) sterilul arheologic, format din loess.
Descrierea materialelor arheologice. Fragmentele de vase
ceramice şi celelalte materiale arheologice descoperite se
datează, în marea lor majoritate, în cultura Basarabi, dar sunt
şi câteva fragmente ceramice din sec. IV-III a.Chr. Din
categoria ceramicii grosiere a culturii Basarabi menţionăm
prezenţa următoarelor categorii: a) vase mari de provizii, de
culoare cărămizie; b) vase de tip sac, de culoare cărămizie,
brună sau brun deschis, cu pastă ce are ca degresanţi
pietricele şi cioburi pisate. Această categorie de vase a fost
decorată cu unul sau două brâie crestate sau cu un brâu
alveolat. Din categoria ceramicii fine fac parte a) vase de
dimensiuni mari cu pasta de culoare neagră, lustruite atât în
interior, cât şi în exterior; b) castroane tronconice de culoare
brun deschis, cu buza invazată; c) vase de culoare neagră
lustruită cu buza lată orizontală, decorată cu motive
geometrice; d) vas de dimensiuni mici, brun-deschis, cu corpul
globular. Decorul vaselor constă din benzi haşurate, benzi din
linii imprimate, motive geometrice incizate sau imprimate,
triunghiuri haşurate, şiruri de „S” imprimate, linii în zig-zag,
spirale. Unul din fragmentele de vase ceramice este decorat cu
un „S” mare care pare a sugera un şarpe stilizat. Pe lângă
fragmentele de vase ceramice s-au mai descoperit un lustruitor
din piatră vineţiu-roşiatic şi un fragment de râşniţă () din piatră
de râu.
Descoperirile acestei campanii de cercetare preventivă ne
dau posibilitatea să apreciem că pe popina de la Şuţeşti există
o aşezare de tip Basarabi, din care am identificat două
complexe menajere, dar există şi unele materiale arheologice
mai târzii care se datează în sec. IV-III a.Chr. Prin campaniile
viitoare vom încerca să identificăm amploarea locuirii de pe
această popină, cât şi rolul ei pe valea Buzăului.
S-a întocmit documentaţia necesară de şantier iar piesele
descoperite au intrat în patrimoniul Muzeului Brăilei.
Bibliografie:
N. Harţuche, Preliminarii la repertoriul arheologic al judeţului
Brăila, Istros 1, 1980, p. 281-354.
188. Tăşnad, jud. Satu Mare
Punct: Sere
Cod sit: 136651.01
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr. 12/2006
365